Cine a fost Moş Ion Roată, ţăranul persecutat de autorităţi, care s-a luptat pentru Unirea Principatelor

Moș Ion Roată a fost un țăran român, devenit deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei din anul 1857, având un rol important în Unirea Principatelor Moldovei și Ţării Româneşti, fiind şi un susţinător al reformei agrare.

Un simplu țăran din satul Câmpuri, pe atunci în județul Putna (în prezent Vrancea) este, după domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cea mai emblematică imagine a Micii Uniri din anul 1859.

Ion Roată s-a născut în data de 31 martie 1806, într-o familie de ţărani muncitori, clăcaşi pe moşia boierului din sat. Deşi n-a avut parte de şcoală şi nu ştia nici măcar să scrie, Ion Roată s-a dovedit cel mai potrivit pentru a-şi reprezenta semenii şi interesele lor. Era un om cinsitit, avea mintea ageră şi nu se sfia să le spună boierilor verde-n faţă care îi este părerea. Aşa a ajuns să fie ales reprezentant al clăcaşilor. La alegerile din anul 1857 a fost ales, cu unanimitate de voturi, deputat al judeţului Putna în Divanul Ad-hoc al Moldovei.

Scandalul din Divan în urma solicitării lui Ion Roată

Ion Roată a fost cel care a adus în Divan, în anul 1857, „Propunerea deputaţilor săteni“, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova care dorea împroprietărirea clăcaşilor. Ion Roată era primul semnatar al documentlui care a stârnit mare scandal în Divan.

După închiderea şedinţelor Divanului, din cauza atitudinii sale ostile împotriva boierimii a căzut în dizgraţia autorităţilor. A fost considerat „stricător al ordinei publice“ şi a fost arestat de Poliţia Iaşi. A fost eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile“. Eliberarea sa se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile Divanului. Se cerea, de asemenea, să rămână sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai facea agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat din nou.

După persecuţia autorităţilor, a urmat un tratament dur din partea boierilor, fapt pentru care Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi s-a mutat la Gura Văii.

Cum a fost perceput Moş Ion Roată de personalităţile vremii

Țăranul din Putna a dovedit că nu era cu nimic mai prejos de ceilalţi aleşi şcoliţi. „Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni. Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său.”, astfel îl descria Ion Creangă pe ţăranul Ion Roată.

„Bieţii deputaţi pontaşi s-au întors pe la casele lor cu desnădejdea în inimă şi cu bocetul pe buze. Voi cita pe Ion Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna. Acest nenorocit a fost adus la Iaşi, supus cercetărilor, pe urmă închis în arestul Prefecturii, redus în sfârşit la sapă de lemn… În timpul trecerii prin Focşani, Domnitorul Cuza l-a primit pe Ion Roată şi a ascultat durerile sale. Le-a ascultat, e drept, pentru că Domnitorul Cuza era drept şi cu sufletul alăturat ţărănimii. Dar subordonaţii săi au interpretat după voia lor activitatea revendicativă a deputatului Ion Roată, oprimându-l mai departe…”, a spus Mihail Kogălniceanu despre Moş Ion Roată într-un discurs ţinut în data de 17 februarie 1861.

Ion Roată a fost decorat la 18 martie 1878, de către Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoțitor semnat de Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite”.

Cu toate acestea, această recunoaștere nu i-a adus însă niciun beneficiu material, astfel că a fost nevoit să-și trăiască bătrânețea în sărăcie. Curajosul țăran a murit în data de 20 februarie 1882, la vârsta de 76 ani, și a fost înmormântat în cimitirul din localitatea Gura Văii.

Întâlnirea dintre Cuza Vodă şi Moş Ion Roată, după Ion Creangă

„Văzând eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la boier să mă jeluiesc. Si boierul, în loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile sale şi cu alţi oameni ce se aflau atunci la curte, încât am crezut că a căzut cerul pe mine de ruşine! Ba încă m-a şi ameninţat că altă dată, de mi-a mai călca piciorul în ograda boierească, are să poruncească să mă întindă la scară şi să mă bată cu biciul! Si cu rânduiala asta, măria-ta, în câţiva ani de zile m-a calicit cu desăvârşire, şi mi-a ridicat şi cinstea, care pentru mine a fost cel mai scump lucru!

Cuza Vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ion Roată, cât a vorbit el. Si când a isprăvit vorba, vodă i-a pus doua fişicuri de napoleoni în mână, zicându-i cu bunătate:

– Tine, moş Ioane, acest mic dar de la mine, şi întâmpină-ţi nevoia, de azi pe mâine, cum te-a lumina Cel-de-sus! Iar pe boier lasă-l în judecata lui Dumnezeu, căci «El nu bate cu ciomagul».

 Lui moş Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi, şi, sărutând mâna lui Vodă, ca semn de mulţumire, zice oftând:       

– Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, Măria Ta?

 – Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza Vodă, sărutându-l pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.”