Răspopit şi înşelat de soţie cu un călugăr, Ion Creangă a reuşit să devină un mare scriitor

Tinereţea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale ”Amintiri din copilărie”, însă mai puţini ştiu detalii despre viaţa adultului, despre faptul că a fost răspopit din cauza unei femei şi că a fost înşelat de soţie cu un călugăr, ajungând să-şi crească singur copilul.

Din anul 1855 şi până în 1859, Ion Creangă a urmat cursurile seminarului, după care şi-a luat atestatul, revenind în satul natal. Mai târziu, s-a căsătorit cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de Sfinţi din Iaşi, devenind diacon al acesteia. În data de 19 decembrie 1860, s-a născut fiul lor, Constantin. Însă relaţia lor nu avea să dureze.

Vreme de 12 ani, Ion Creangă a fost dascăl și diacon la diferite biserici din Iași. Se spune că pe vremea când practica preoția, Ion Creangă avea o pasiune pentru călugărițe. Se pare că, nu de puține ori, o mulțime de călugărițe ar fi trecut prin patul tânărului diacon. Că diaconul Creangă s-ar fi dus pe la mănăstiri în scop de petrecere şi că ar fi putut avea chiar şi unele legături sentimentale, fiind atunci un tânăr plăcut la vedere, este un lucru ce poate n-a fost, dar care n-ar fi de mirare, a precizat criticul George Călinescu.

Ion Creangă a fost înşelat de soţie cu un călugăr, după care l-a părăsit

Ileana era o tânără obişnuită cu viaţa luxoasă, iar Ion Creangă s-ar fi căsătorit cu aceasta oarecum din interes, pentru a fi hirotonisit.

”Judecând drept chiar fără a cunoaşte chiar fără a cunoaşte purtările Ilenei, este hotărât că Creangă n-a fost iubit de nevastă, care dacă l-a înşelat cumva, a făcut acesta cu cugetul cel mai onest. Fetiţa de 15 ani devenită femeia tânără de 22 de ani, se găsi în faţa unui om vesel, slobod la gură şi la purtări, însă aprins la mânie, încăpăţânat în ideile lui, de mentalitate ţărănească, hotărât să pună rânduială în familie dăscăleşte, lovindu-şi copilul cu palma peste gură la vreo necuvinţă şi prin urmare cruţând tot mai puţin femeia, pe care n-o vedea superioară bărbatului.”, scrie George Călinescu în ”Viaţa şi Opera lui Creangă”.

Se pare că Ileana, soţia lui Ion Creangă, avea un amant, cu care l-a înşelat pe viitorul scriitor. Acesta era un călugăr de la Golia pentru care Ileana l-ar fi părăsit pe Ion Creangă. Acesta din urmă, la rândul său, ar fi avut o amantă la Iaşi.

În anul 1872, Ion Creangă a fost exclus definitiv din rândurile clerului. A fost părăsit de nevastă, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul educaţiei Christian Tell l-a destituit şi din postul de institutor. Venirea ulterioară a lui Titu Maiorescu la minister a contribuit la renumirea sa pe acel post.

Ion Creangă a stat singur şi „cu car de nevoi după el“ până în anul 1872, când a cunoscut-o pe Ecaterina Tinca Vartic. Aceasta avea să-i fie alături, dar fără acte legale, timp de aproape 20 de ani, până la moartea scriitorului.

În anul 1873, s-a încheiat procesul de divorţ dintre fostul diacon şi Ileana. Copilul lor, care avea 12 ani pe atunci, a fost lăsat în grijă tatălui. Acesta a căutat o casă în care să se mute, alegând o locuinţă în mahalaua Ţicău. Celebra bojdeucă a lui Creangă.

„Mi-am luat în casă şi o ţăţacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat şi de mine, că de când m-a lăsat diavoliţa, nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine: şi una şi alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea îi astupă gura, zice multe. Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine.“, astfel descria Creangă relaţia cu Tinca.

Ion Creangă a devenit unul dintre cei mai importanţi scriitori din literatura română

În anul 1875, Ion Creangă l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, acesta fiind pe atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui. Între cei doi avea să se închege una dintre cele mai frumoase şi cunoscute prietenii din istoria literaturii române. Între anii 1875 şi 1883, la îndemnul poetului, Ion Creangă a scris cele mai importante opere ale sale, începând cu „Amintiri din copilărie”.

Criticii de mai târziu l-au descris adesea, alături de Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, drept unul dintre cei mai împliniți reprezentanți ai literaturii junimiste.

Între anii 1883 şi 1889, scriitorul a fost bolnav de epilepsie şi a suferit foarte mult la aflarea bolii şi apoi din cauza morţii lui Eminescu, şi a Veronicăi Micle.

Ion Creangă a murit în acelaşi an, în data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Ţicău. A fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi.