fbpx

În urmă cu 2400 de ani, în Persia antică, existau „frigidere” care menţineau gheaţa în deşert

4 min


Deşi nu de puţine ori ne punem întrebări, mai mult sau mai puţin stupide, cu privire la modul primitiv de viaţă al predecesorilor noştri, lucrurile nu stau tot timpul chiar aşa cum credem.

Poate nu erau telefoane şi televizoare inteligente, dar existau alte chestii inteligente pe acele vremuri. Multe tehnologii uimitoare pierdute de-a lungul istoriei, ne-ar putea lăsa cu gura căscată.

Te-ai întrebat vreodată dacă strămoşii noştri foloseau gheaţa? Sau cum ţineau alimentele în zonele călduroase fără să se strice?

Întrebarea firească ar fi: „cum se facea gheata in trecut?”

Una dintre aceste invenţii care produceau gheaţa vine de pe vremea Persiei Antice. Mai exact, în jurul anilor 400 î.e.n., când singura sursă de electricitate erau fulgerele.

Cu toate acestea, deşi nu aveau frigidere, reuşeau să ţină cumva alimentele fără să se altereze. Şi atunci exista climă deşertică, aceasta nefiind o invenţie modernă.

Persanii au creat un frigider uriaş

Persanii au reuşit să pună la punct un sistem ingenios, grație căruia gheața putea fi păstrată chiar și pe durata celor mai toride veri.

Instalațiile de răcire antice erau atât de eficiente, încât păstrau gheața şi alimentele chiar și în arșița deșerturilor.

Aceste sisteme frigorifice se numeau yakhchāl

După ce era construită o astfel de instalație, singura grijă a utilizatorilor săi mai era să-și procure, în miez de iarnă, gheața necesară pe timp de vară.

În acest scop se deplasau în zonele montane, unde fasonau blocurile de gheață și le transportau în locurile de baștină, spre a le stivui în interiorul unui yakhchāl.

Yakhchāl din interior

Un astfel de frigider persan putea ajunge până la o înălțime de 18-20 metri. Structura sa impunătoare era alcătuită din cărămizi fixate cu ajutorul unui mortar special, denumit sarooj.

Baza zidului unui yakhchāl putea să măsoare doi metri, în grosime.

Rețeta pentru sarooj nu era la îndemâna oricui, pentru că diferitele și surprinzătoarele sale ingrediente, fiecare având rolul său bine definit, trebuiau adăugate în anumite proporții și într-o anume ordine.

De obicei, mortarul sarooj conținea nisip, argilă, păr de capră, cenușă, albușuri de ou și var măcinat. Sarooj era un mortar rezistent la transferul de căldură și cu un grad sporit de impermeabilitate.

Unele dintre sistemele yakhchāl erau prevăzute și cu „capcane de vânt”. Acestea valorificau proprietățile de răcorire ale curenților de aer rapizi, care participau la diminuarea temperaturilor din interior. Toate acestea fiind gândite fără Google.

Astfel de construcţii există şi în ziua de azi pe teritoriul Iranului şi Afganistanului, iar termenul yakhchāl înseamnă în zilele noastre nimic altceva decât frigider.

Inteligenţa oamenilor pare să nu fi apărut peste noapte, nu-i aşa? 🙂


Ţi-a plăcut?


Ţi-a plăcut?


Ţi-a plăcut? Distribuie şi prietenilor tăi!

Care este reacţia ta?

Furios Furios
0
Furios
Trist Trist
0
Trist
Drăguţ Drăguţ
1
Drăguţ
La naiba La naiba
0
La naiba
Nu-mi place Nu-mi place
0
Nu-mi place
Îmi place Îmi place
3
Îmi place
LoL LoL
0
LoL
Cool Cool
4
Cool
WTF WTF
3
WTF
Vladimir

Fotograf. Şi blogger.

0 Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.