De ce judecătorii își rup stiloul după ce dau o sentință de condamnare la moarte

Practica judecătorilor de a-și rupe penițele datează de la începutul secolului al XVI-lea până undeva la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dar de ce judecătorii își rup stiloul după ce dau o sentință de condamnare la moarte?

Există mai multe motive pentru care judecătorii își rup în mod tradițional penițele după ce dau o condamnare la moarte.

În cazul în care te-ai trezi vreodată că ai primit o condamnare la moarte (sau, şi să sperăm că acesta este cazul, ai auzit despre acest obicei ciudat pe undeva) și vezi cum judecătorul își rupe penița la scurt timp după anunț, dar nu înţelegi de ce face asta și te întrebi ce naiba se întâmplă, atunci ai ajuns în locul potrivit.

Tradiția poate fi urmărită de la începutul secolului al XVI-lea până la jumătatea secolului al XVIII-lea și o perioadă de timp în care India era cunoscută sub numele de Imperiul Mughal.^[sursa]

De ce judecătorii își rup stiloul după acordarea unei sentinţe la moarte

Împăratul Mughal a fost primul care a inițiat această practică, înainte ca ea să fie adoptată ulterior de judecătorii britanici din India colonială și apoi a continuat mult timp după independența Indiei față de Regatul Unit.

Și există mai multe motive simbolice specifice pentru care judecătorii au tendința de a rupe penițele stilourilor atunci când tocmai au semnat o condamnare la moarte, spre deosebire de orice altă hotărâre.

Există trei motive simbolice principale care stau la baza acestui act, potrivit lui Subhash Ahlawat, un avocat britanic cu origini indiene.

Primul este acela că ruperea stiloului reprezintă severitatea sentinței și „inima împovărată” a judecătorului din cauza „imensei responsabilități și a sarcinii emoționale asociate cu decizia capitală asupra vieții cuiva”.

Al doilea este modul în care, prin ruperea vârfului stiloului, stiloul nu mai poate fi folosit pentru a scrie, simbolizând finalitatea unei sentințe la moarte și modul în care judecătorul însuși nu poate alege brusc să o anuleze.

Iar în al treilea rând, ruperea stiloului și faptul că acesta nu-și mai îndeplinește scopul simbolizează cât de rară este o condamnare la moarte și cum, dacă un stilou a fost folosit pentru a lua viața cuiva, acesta nu ar trebui să mai fie folosit niciodată în alte scopuri.

Evident, nu există nicio obligație pentru judecători de a rupe stiloul după pronunțarea unei astfel de sentințe – este doar o tradiție pe care unii judecători o respectă.

Pedeapsa cu moartea în prezent

Merită să ne amintim faptul că după Revoluţia din anul 1989, pedeapsa cu moartea a fost abolită în România prin Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 și a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii pe viață.

Ultimii români executaţi au fost chiar soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, în urma unui proces controversat, la capătul unei Revoluţii care mai mult n-a fost şi în cadrul căreia foarte mulţi români nevinovaţi, care îşi doreau un viitor mai bun, şi-au pierdut vieţile.

Cu toate acestea, există încă mai multe țări pe glob, mai exact 55 de țări după cum arată Amnesty International, care practică în continuare pedeapsa cu moartea. Astfel, există încă mulți judecători care ar putea lua în continuare parte și ei la tradiția ruperii stiloului, în ciuda faptului că mulți oameni nici măcar nu au auzit de această tradiţie până acum.