10 pedepse din Persia antică, rupte din cele mai negre coşmaruri

Imperiul Persan a fost unul dintre cele mai puternice imperii care au existat în istoria cunoscută a acestei lumi.

Persia a fost condusă de lideri importanţi, care au fost, totodată, unii dintre cei mai mari strategi militari.

Chiar şi după declinul Imperiului Persan, care a fost cucerit de Alexandru Macedon între anii 334 î.Hr.-330 î.Hr., Imperiul Persan a fost leagănul unei civilizaţii prospere.

La baza civilizaţiei persane a stat şi un sistem strict de legi.

Până la urmă, Imperiul Persan cuprindea şi vechiul Babilon, unde a luat naştere primul cod de legi al lumii, respectiv Codul lui Hammurabi.

Pedepse în Persia

Persanii puneau mare preţ pe legislaţie şi aveau reguli stricte pentru pedepsirea crimelor.

Nimeni nu era pedepsit pentru prima abatere, dacă aceasta nu era extrem de gravă. Iar faptele bune ale „infractorilor” erau luate în seamă înainte de a fi condamnaţi la pedeapsa supremă.

Cu toate acestea, pedepsele aplicate în Persia nu erau chiar ce ne imaginăm noi astăzi. Dacă cineva merita să sufere, atunci suferea.

În Persia, pedepsele aplicate erau rupte din cele mai negre coşmaruri.

10 pedepse teribile aplicate în Persia

#10. Înecarea într-un bazin cu cenuşă

Una dintre cele mai teribile pedepse cu moartea care se aplicau în Imperiul Persan era înecarea cu cenuşă.

Era o pedeapsă aplicată celor mai mari criminali ai acelor vremuri: cei acuzaţi de trădarea Imperiului sau cei care ofensau zeii.

Dacă înecul cu apă stârneşte emoţii puternice, să ne gândim la această pedeapsă persană.

Persanii aveau un turn înalt de 23m, în interiorul căruia se aflau roţi uriaşe şi cenuşă. În vârful turnului era o platformă de pe care criminalul era aruncat în interior.

Căderea îi provoca criminalului unele fracturi, însă cenuşa îi atenua impactul şi îl ţinea în viaţă. Moartea plănuită avea să fie mult mai crudă.

Roţile din interior erau puse în mişcare, iar cenuşa era împrăştiată în turn. Criminalul inhala cenuşa pe nas şi pe gură şi astfel avea parte de o moarte lentă şi chinuitoare.

Acesta pedeapsă este menţionată şi în Biblie, în Vechiul Testament, Macabei 13:5-8.

#9. Realizarea unui scaun din pielea criminalului

Herodot povesteşte în scrierile sale despre faptul că Sisamnes, un judecător persan, a fost prins de regele Darius luând mită.

Darius considera că instanţele persane trebuie să fie imparţiale şi corecte, iar Sisamnes tocmai încălcase cea mai importantă regulă.

Atunci Darius a fost hotărât să-i aplice judecătorului o pedeapsă exemplară, pentru ca succesorul acestuia să nu mai repete greşeala.

Sisamnes a fost ucis, tăindu-i-se gâtul. Darius a ordonat atunci ca Sisamnes să fie jupuit, iar din pielea sa să fie confecţionat un scaun pentru judecătorul care urma să-i ia locul.

Pentru ca pedeapsa să fie de neuitat, succesor al lui Sisamnes a fost chiar fiul său. Acesta a prezidat instanţele de judecată din Persia, stând pe scaunul făcut din pielea tatălui său.

Astfel, Darius considera că lecţia a fost învăţată, iar Imperiul Persan urma să nu mai aibă parte de judecători corupţi.

#8. Ruperea oamenilor cu ajutorul copacilor

Hoţii din Imperiul Persan aveau parte de o soartă teribilă.

Oricine era prins furând sau tâlhărind trecătorii era condamnat la moarte. Însă nu oricum, ci prin ruperea în bucăţi.

Călăii foloseau un sistem de pârghii pentru a trage cât mai aproape vârfurile a doi copaci alăturaţi. Picioarele tâlharilor erau legate cu frânghii de vârfurile celor doi copaci.

După ce criminalul era legat bine, călăii tăiau frânghia care ţinea copacii fixaţi. Atunci, cu o forţă uimitoare, copacii reveneau la poziţia lor, rupând în două trupul tâlharului.

Cele două jumătăţi, care cândva reprezentau trupul hoţului, erau lăsate să atârne în locul în care un om nevinovat a fost atacat de acesta.

#7. Turnarea aurului topit în gâtul criminalului

Dacă ai văzut Games of Thrones, cu siguranţă îţi aminteşti moartea teribilă a lui Viserys Tagaryen, fratele lui Daenerys. Khal Drogo i-a turnat acestuia aur topit pe cap.

De o moarte asemănătoare, doar că în realitate, a avut parte şi împăratul roman Valerian.

Valerian a fost capturat de persani, iar împăratul Shapur I l-a ţinut drept sclav personal.

După ce l-a umilit în fel şi chip, Shapur a ordonat uciderea lui Valerian, într-un mod teribil. Acestuia i s-a turnat aur topit pe gură, având parte de o moarte chinuitoare.

Ulterior, trupul lui Valerian a fost împăiat şi expus într-un templu persan, drept trofeu.

#6. Mutilarea trupurilor şi expunerea în centrul oraşului

Nu era un lucru ieşit din comun în Persia şi în statele din jur să-i tortreze pe cei răsculaţi.

Celor nemulţumiţi de lideri li se tăiau urechile şi nasurile. Iar asta putea fi mai teribil decât o condamnare la moarte.

Când oamenii s-au revoltat împotriva regelui Darius, acesta s-a asigurat ca va da un exemplu. Darius i-a capturat pe liderii rebelilor şi le-a tăiat urechile, nasurile şi limbile. De asemenea, le-a scos câte un ochi, dar nu i-a omorât.

Liderii mutilaţi au fost legaţi cu lanţuri de poarta castelului, pentru ca oamenii să vadă ce păţesc răzvrătiţii. În schimb, locotenenţii acestora au fost decapitaţi, iar capetele lor au fost expuse în vârful citadelei.

#5. Uciderea cu pietre

După cum spuneam, persanii erau destul de stricţi cu legile.

Însă acestea nu erau chiar pentru toată lumea. Diferenţa între clasele sociale exista şi atunci.

De exemplu, mama regelui Artaxerxes o ura pe nora sa. O ura atât de mult, încât a încercat s-o otrăvească.

A încercat atât de bine, încât i-a reuşit, cu toate că şi pe atunci se făceau controale în bucătăria regală.

Soţia regelui fusese otrăvită şi a murit.

Parysatis, mama regelui, otrăvise o parte a cuţitului cu care era tăiată mâncarea. Partea bună a fost mâncată de degustător, iar partea otrăvită de soţia regelui.

Regele a aflat de complotul mamei sale.
Nu-şi putea ucide propria mamă, fapt pentru care regele a torturat toţi servitorii, până a aflat adevărul.

Bucătarul a fost ucis cu pietre, iar Parysatis, mama regelui a fost trimisă în exil.

Când i-a trecut supărarea regelui, Parysatis a fost chemată înapoi în regat. Mai mult decât atât, Parysatis l-a ajutat pe rege să-şi găsească o nouă soţie: l-a convins să se însoare cu propria-i fiică.

#4. Măcelărirea transformată în sărbătoare

Zoroastrismul este una dintre cele mai vechi religii ale lumii, activă şi în zilele noastre.

În vremea persanilor, preoţii zoroastrianişti erau numiţi Magi.

Smerdis, unul dintre cei mai renumiţi Magi, i-a convins pe oameni că este fiul regelui Cyrus cel Mare. A fost un rege bun, implementând reforme importante, care au făcut viaţa persanilor mai uşoară.

Cu toate acestea, Smerdis nu era fiul lui Cyrus, iar acest lucru s-a aflat. Bineînţeles, pentru minciuna sa, trebuia ucis.

Oamenii nu s-au mulţumit doar cu moartea lui Smerdis şi au decis să ucidă fiecare preot Magi.

După ce masacrul a luat sfârşit, oamenii s-au gândit să facă din acest eveniment sângeros o tradiţie. Astfel a apărut „Măcelul Magilor”, o sărbăoare în ziua căreia oamenii fugeau pe străzi, căutând Magi. Evident, dacă vreunul era identificat, era ucis în mod brutal.

#3. Tripla moarte

Persanii credeau că, în cazul unor criminali, o singură moarte nu este suficientă.

Pentru faptele teribile ale acestora, erau necesare trei morţi.

Oamenii nu mureau efectiv de trei ori. Dar treceau prin agonia morţii în trei rânduri înainte a li se permite să moară.

O practică a fost răspândită de soţia regelui Cyrus. Fiind supărată pe un eunuc, aceasta a decis să i se scoată ochii. Ulterior, acesta a fost jupuit, dar nu a fost lăsat să moară. Când şi-a revenit, a fost crucificat, primindu-şi a treia moarte.

#2. Oameni mâncaţi de vii de insecte

Scafismul este una dintre cele mai crude execuţii, apărută în vremea perşilor.

Cei care urmau să moară erau legaţi de o o barcă sau de o buturugă aflată în apă. Ulterior, erau forţaţi zilnic să consume cantităţi mari de lapte şi miere, până ajungeau să se îmbolnăvească de diaree.

În acelaşi timp, o cantitate mare de fecale se strângea în jurul victimelor, ceea ce atrăgea insectele.

Totodată, corpul era uns cu miere, pentru a atrage albine şi alte insecte aflate în căutare de hrană.

Durerea pare să fi fost inimaginabilă, mai ales din cauza insectelor care foloseau corpul oamenilor pentru a depune ouă, ce se transformau apoi în larve ce se hrăneau cu carnea vie.

• Recomandat: 10 instrumente teribile de tortură, folosite în Evul Mediu

Moartea era lentă şi agonizantă, mai ales că de multe ori cei torturaţi erau hrăniţi zile la rând pentru a prelungi durerea. Potrivit unei lengende, criminalul lui Cyrus cel Tânăr a supravieţuit timp de 17 zile unei astfel de torturi, înainte ca inima lui să se oprească.

#1. Forţarea oamenilor să-şi mănânce propriii copii

Regele persan Astyages a visat într-o noapte că nepotul său, care era un copil, urma să comploteze împotriva sa.

Visele erau foarte importante încă de atunci. Astfel, Astyages a dispus unui general pe nume Harpagus să-l ia pe nepotul său şi să-l ducă în pustiu pentru a-şi găsi sfârşitul.

Harpagus a luat copilul, însă nu a respectat ordinele primite. L-a oferit unui cioban, care l-a crescut ca pe fiul său.

I-au trebuit 10 ani lui Astyages să afle de trădarea generalului său.

Când a aflat, l-a luat pe fiul lui Harpagus, i-a tăiat gâtul şi l-a ciopârţit.

Herodot povesteşte că din carnea copilului regele a făcut o friptură, invitându-l pe general la ospăţ.

Iniţial, Harpagus nu ştia ce fel de carne mănâncă. La un moment dat, servitorii au pus capul fiului său pe masă, iar regele Astyages l-a întrbat: „Ştii din ce carne te înfrupţi?” 

Harpagus ştia că orice tentativă de a se răzbuna pe rege, îi va aduce o moarte groaznică. Astfel, i-a răspuns regelui: „Ştiu. Şi tot ce face regele este bun.”

La finalul banchetului, generalul a mulţumit pentru ospitalitate şi cerut carnea rămasă pentru a o lua acasă. Regele a fost de acord.

Harpagus a luat rămăşiţele fiului său, pe care le-a îngropat.