La data de 15 iunie 1859, între SUA şi Marea Britanie a izbucnit „Războiul Porcului“, pe Insula San Juan. Bătălia a pornit, după cum se poate înţelege şi din numele bătăliei, din cauza unui porc.

Un fermier american a găsit în curtea sa un porc domestic care îi mânca din cartofi. Proprietarul animalului era un britanic. Americanul a împuşcat porcul, iar de aici a pornit un conflict între cele două părţi.

Războiul Porcului este probabil cel mai neobişnuit conflict din istorie. Povestea a început în anul 1846, când între Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie a fost semnat Tratatul Oregon. Prin acest tratat se demarca practic graniţa dintre SUA şi America de Nord Britanică (care mai târziu avea să devină Canada), în special în zona dintre Munţii Stâncoşi şi coasta Pacificului.

Tratatul Oregon stabilea ca graniţa dintre cele două părţi să fie trasată la paralela 49. Cu toate că sună destul de simplu, situaţia a devenit mult mai complicată când s-a ajuns la împărţirea unor insule aflate la sud-vest de Vancouver.

Una dintre cele mai mari şi cele mai importante insule din zona respectivă, Insula San Juan, avea o importanţă deosebită datorită poziţiei sale strategice la gura canalului ce separa continentul de Insula Vancouver.

Ca atare, atât SUA cât şi Marea Britanie au revendicat suveranitatea insulei, astfel că cetăţenii din ambele ţări au început să se stabilească acolo.

Până în anul 1859, britanicii au devenit o prezenţă semnificativă pe insulă, întărită de sosirea companiei Hudson Bay, care a înfiinţat o fermă de oi pe insulă. În acelaşi timp, un contingent de 20-30 de colonişti americani au ajuns şi ei pe Insula San Juan, transformând-o în casa lor.

Războiul Porcului

Cele două părţi s-au înţeles destul de bine până la un punct. Liniştea de pe insulă a fost perturbată la data de 15 iunie 1859, când un porc ce le aparţinea britanicilor s-a rătăcit şi a ajuns accidental pe pământurile lui Lyman Cutlar, un fermier american. Când acesta a văzut că animalul îi mănâncă din cartofi, s-a enervat şi a împuşcat mortal porcul.

Animalul era al unui angajat britanic de la compania Hudson Bay, pe numele său Charles Griffin. Acesta avea mai mulţi porci pe care îi lăsa liberi pe întreaga insulă, iar animalele nu de puţine ori ajungeau pe pământurile lui Cutlar. Atunci când Griffin a aflat despre moartea porcului a mers să îl confrunte pe Cutlar.

Potrivit rapoartelor destul de sumare ale vremii, conversaţia dintre cei doi a fost următoarea:

Cutlar: „…dar îmi mânca din cartofi!”

Griffin: „Prostii. Este datoria ta de a ţine cartofii departe de porcul meu!”

Totuşi, Cutlar s-a oferit să-i plătească lui Griffin 10 dolari în schimbul porcului mort, însă a fost refuzat. În schimb, Griffin l-a reclamat pe Cutlar autorităţilor britanice locale care au ameninţat că-l vor aresta.

Acest fapt a stârnit nemulţumirea americanilor de pe insulă, care au semnat o petiţie prin care solicitau protecţie militară americană.

Trei nave de război şi peste 2.600 de soldaţi au ajuns pe Insula San Juan

Petiţia a ajuns la generalul William S. Harney, comandantul Departamentului Oregon. Viziunea anti-britanică a lui Harney era bine cunoscută la acea vreme. Fără să stea prea mult pe gânduri, la data de 27 iulie 1859, generalul a trimis 66 de soldaţi americani pe Insula San Juan.

La aflarea acestor veşti, James Douglas, guvernatorul Columbiei Britanice, a decis să trimită în zonă trei nave de război britanice, ca un semn de intimidare pentru americani.

În cursul lunii august, prezenţa militară de pe insulă a crescut de ambele părţi, însă soldaţii americani nu păreau a fi impresionaţi, deşi erau clar depăşiţi numeric.

Situaţia a rămas tensionată pe insulă până la sosirea amiralului Robert L. Bayens, comandantul-şef al marinei britanice din Pacific. Guvernatorul James Douglas i-a ordonat lui Baynes să-şi aducă toate trupele pe Insula San Juan şi să-i atace pe americani. Robert Baynes a refuzat. A afirmat că el „nu va implica două mari naţiuni într-un război ce a pornit de la o ceartă cu privire la un porc”.

Informaţii în legătură cu disputa de pe Insula San Juan au ajuns în cele din urmă, atât la Washington cât şi la Londra. Oficialii din ambele ţări au fost şocaţi că de la moartea unui porc s-a ajuns la implicarea într-un conflict a trei nave de război cu 84 de arme şi a peste 2.600 de soldaţi.

Cum s-a sfârşit Războiul Porcului

Îngrijoraţi că lucrurile s-ar putea să se agraveze şi mai mult, oficialii celor două ţări au început rapid negocierile.

În cele din urmă s-a decis că atât SUA, cât şi Marea Britanie, ar trebuie să menţină fiecare pe insulă cel mult 100 de oameni până când se va stabili cui îi aparţine acel teritoriu.

Ulterior, britanicii şi-au înfiinţat baza în partea de nord a insulei, în timp ce americanii au pus stăpânirea pe partea de sud.

Această situaţie a durat până în anul 1872, când o comisie internaţională condusă de Kaiser Wilhelm I din Germania a decis că insula trebuie să intre în totalitate sub control american.

Astfel, disputa dintre cele două părţi a luat sfârşit, porcul fiind singura victimă a neobişnuitului război.

În prezent, atât baza britanică cât şi cea americană pot fi vizitate în Parcul Naţional Istoric al Insulei San Juan. Interesant este faptul că acesta este singur loc dintr-un parc naţional din SUA, unde un steag străin este arborat în mod regulat. Steagul şi catargul au fost furnizate de guvernul britanic ca un semn de prietenie.

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele