Alves dos Reis s-a născut în data de 8 septembrie 1896, în Lisabona, Portugalia. A devenit un escroc de primă clasă, reuşind să pună în aplicare una dintre cele mai mari fraude financiare din istorie, împotriva Băncii Portugaliei. Această operaţiune a avut loc în anul 1925, fiind cunoscută drept Criza Bancnotelor din Portugalia.

Alves dos Reis provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său a lucrat în domeniul funerar, însă afacerea sa a intrat în faliment. Dar tânărul Alves avea planuri mari, dorind iniţial să devină inginer. A ajuns la facultate, însă a renunţat încă din primul an, după ce s-a îndrăgostit şi s-a decis să se căsătorească.

Soţia lui, Maria Luisa Jacobetti de Azevedo, provenea dintr-o familie înstărită, iar acest lucru a creat disensiuni între Alves dos Reis şi familia soţiei sale. Din acest motiv, în anul 1916 a decis să se mute în Angola, care pe atunci era o colonie portugheză, şi să se îmbogăţească. Astfel, considera el, avea să scape de umilinţele la care familia soţiei îl supuneau, din cauza diferenţei de statut social.

Înainte de a pleca în Angola, Alves dos Reis şi-a falsificat o diplomă de licenţă de la prestigioasa Universitate Oxford, de la Şcoala Politehnică de Inginerie. Care, de altfel, nu exista. Cu toate acestea, era licenţiat în inginerie ştiinţifică, geologie, geometrie, fizică, metalurgie, matematică, paleografie, inginerie mecanică şi electrică şi mecanică aplicată. Cu alte cuvinte, era o somitate, iar orice instituţie care ar fi reuşit să-l angajeze trebuia să se considere norocoasă. Astfel, Alves dos Reis nu a avut probleme în a-şi găsi un loc de muncă în sectorul public.

Alves dos Reis
Alves dos Reis şi oameni care protestau în faţa sediului ziarului „O Seculo”

Afacerea Ambaca

Ambaca era o companie feroviară din Angola, care era în criză când Alves dos Reis a ajuns acolo. Acesta a aflat că guvernul portughez a împrumutat compania cu 100.000 de dolari, pentru a o salva de la faliment. Atunci Reis a falsificat cecuri bancare, de la o bancă din New York, cu care a cumpărat compania. Cecurile erau trimise peste ocean pe vapor, iar un voiaj dura circa două săptămâni pe atunci. În acest timp, Reis a transferat toţi banii companiei în conturile sale personale.

Cu aceşti bani Alves dos Reis a încercat să preia controlul asupra Companiei Miniere din Angola, însă nu a reuşit. A fost arestat în iulie 1924, în timp ce se afla în oraşul Porto, pentru delapidarea companiei Ambaca. Deşi prejudiciul era unul însemnat, Reis a stat în arest doar 54 de zile, fiind eliberat în data de 27 august 1924, din cauza unei erori de procedură. După eliberare, Alves dos Reis a invocat diferite teorii conspiraţioniste pentru arestarea sa.

În cele două luni pe care le-a petrecut după gratii, Alves dos Reis a pus la cale una dintre cele mai mari fraude financiare din istorie.

Alves dos Reis şi lovitura asupra Băncii Portugaliei

În „concediul” forţat din spatele gratiilor, Reis a studiat operaţiunile monetare ale Băncii Portugaliei. Aceasta era o instituţie privată, care deţinea monopolul asupra emiterii bancnotelor de hârtie denumite escudo. Escudo portughez era moneda naţională a Portugaliei încă din anul 1911, când a înlocuit realul portughez şi a rămas în circulaţie până în anul 2002, când a fost înlocuită de euro.

• CITEŞTE ŞI:  Cum virează pe o stradă laterală un tir lung de peste 60 de metri (VIDEO)

Problema era, la fel ca în cazul oricărei bănci centrale, că lichidităţile nu erau acoperite de rezerva de aur a ţării. Aşadar, banca putea emite bancnote care să exceadă capitalul real. Acest lucru însemna că dacă toate bancnotele erau retrase de către clienţi, banca nu avea suficienţi bani în rezerva sa pentru a-şi îndeplini obligaţiile.

Alves dos Reis a mai aflat că banca nu avea un sistem eficient de a controla seriile bancnotelor. Din acest motiv, puteau exista în circulaţie bancnote cu aceeaşi serie. Ulterior, a calculat totalul bancnotelor aflate în circulaţie şi o limită până la care puteau fi injectate în economie bancnote falsificate, fără a cauza o creştere semnificativă a ratei inflaţiei, care să atragă atenţia.

Odată ieşit din închisoare, Reis s-a apucat să-şi pună planul în aplicare. Pentru ca totul să meargă bine, au fost gândite patru etape.

Publicitate

1. Printarea bancnotelor astfel încât să nu se distingă faţă de cele originale

Alves dos Reis a cooptat trei complici pentru realizarea planului măreţ. Aceştia erau Jose Bandeira, Gustav Adolf Hennies şi Karel Marang. Ideea nu era de a falsifica pe cont propriu bancnotele, ci să convingă însăşi entitatea emitentă a bancnotelor originale să printeze un lot special de bani. Acest lot, însă, nu trebuia să ajungă, aşa cum era normal, la Banca Portugaliei, ci trebuiau livrate lui Reis şi echipei sale. În acest fel, bancnotele contrafăcute nu puteau fi identificate şi treceau ca bani autentici, emişi de către bancă, căci ar fi fost printaţi folosind aceeaşi imprimantă ca pentru cei originali.

Dar de ce ar fi fost de acord firma care printa banii să creeze acest lot special? Ei bine, Alves dos Reis a dezvoltat o poveste credibilă. S-a dat drept reprezentantul unui sindicat al bancherilor care lucrau în secret cu Banca Portugaliei pentru a salva economia Angolei. Bancnotele din Angola şi Portugalia erau identice. Diferenţa o făcea faptul că pe bancnotele destinate coloniei era printat numele ţării, respectiv „Angola”, de către Banca Portugaliei.

Reis a falsificat un contract şi o scrisoare de la Guvernatorul Băncii Portugaliei, prin care se autoriza crearea unui lot special de bancnote pentru acest „proiect secret”. Complicele lui Reis, Jose Bandeira, a obţinut o scrisoare de recomandare pentru Karel Marang, de la fratele său, Antonio Bandeira, care era ambasadorul Portugaliei la Haga. Ulterior, Marang s-a deplasat la Londra, unde l-a întâlnit pe Sir William Waterlow, directorul firmei „Waterlow and Co.”. Aceasta era o companie importantă în Marea Britanie, foarte respectată, care se ocupa cu printarea bancnotelor.

• CITEŞTE ŞI:  Icoană făcătoare de minuni, plimbată pe străzile din Focşani

Răspuns fals de confirmare

Sir William Waterlow a fost de acord cu realizarea proiectului, căci firma sa urma să încasese un comision generos. Totuşi, fiind un om precaut, a dorit să trimită o scrisoare Guvernatorului Băncii Portugaliei, prin care să obţină confirmarea. Karel Marang l-a convins pe afaceristul britanic să trimită scrisoarea prin intermediul ambasadorului Antonio Bandeira, pentru a păstra secretul acestui proiect. În mod firesc, Jose Bandeira a interceptat scrisoarea. Alves dos Reis a falsificat un răspuns de confirmare din partea Guvernatorului, care l-a liniştit pe Waterlow.

Pe 10 februarie 1925, Gustav Adolf Hennies şi Karel Marang s-au prezentat la sediul companiei Waterlow and Co. din Londra, echipați cu valize, și au plecat rapid cu primul lot de bancnote de 500 de escudos. Au urmat al doilea lot, în luna august, și al treilea, în luna septembrie. În total, banda condusă de Alves dos Reis a încasat 580.000 de bancnote de 500 de escudos.

2. Introducerea banilor în circulaţie

În mod normal, falsificatorii introduc banii contrafăcuţi în circulaţie cu ajutorul unor infractori mărunţi. Însă Alves dos Reis avea un alt plan bine pus la punct, căci i-ar fi luat ani de zile să introducă atâţia bani în circulaţie în mod clasic. Astfel, a angajat oameni care să depună bancnotele contrafăcute în conturile lor, după care să facă retrageri, contra unor mici comisioane bancare.

În timpul acestor operaţiuni, un funcţionar al unei bănci a devenit suspicios. Din acest motiv, a luat o bancnotă a unui deponent şi a trimis-o pentru inspecţie. Rezultatele au fost spectaculoase, bancnota trecând toate testele de securitate.

Sus, bancnotă originală de 500 escudos, iar jos, una falsificată de către Alves dos Reis. Ambele au aceeaşi serie

3. Distragerea atenţiei: Alves dos Reis a devenit bancher

Alves dos Reis avea încă un plan măreţ în minte. A înfiinţat în Angola o bancă denumită „Banca Angola e Metrópole”. Scopul acestei bănci era să introducă în circulaţie bancnotele falsificate. Iar înfiinţarea unei bănci reprezenta cadrul perfect pentru a injecta în economie bani mulţi, fără a atrage atenţia.

Scopul final al lui Reis era acela de a cumpăra o parte din Banca Portugaliei, care era, după cum am menţionat, deţinută de entităţi private. Acest lucru urma să-i legitimeze în totalitate operaţiunea grandioasă.

Schema gândită de Reis a pompat escudo în economie, în valoare de zeci de milioane de dolari. În total, banii falsificaţi de către Alves dos Reis valorau câteva procente din PIB-ul Portugaliei. Pentru moment, economia Portugaliei şi a Angolei păreau să înflorească, iar escudo devenea mai puternic în comparaţie cu lira sterlină.

În timp ce majoritatea băncilor aveau probleme financiare, singura care era profitabilă era „Banca Angola e Metrópole”. Alves dos Reis devenea mai bogat cu fiecare zi ce trecea. Din profiturile obţinute a cumpărat mai multe proprietăţi în Angola şi Portugalia.[sursa]

Prinderea lui Alves dos Reis

După cum ştim, succesul atrage atenţia. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul lui Reis. Omul de afaceri Alfredo de Silva, care îl vedea pe Alves dos Reis ca pe un competitor, nu înţelegea cum reuşea acesta să producă atât de mulţi bani în vreme de criză. Astfel că a lansat o investigatie prin intermediul jurnaliştilor din cadrul publicaţiei „O Seculo”. Aceştia aveau să descopere una dintre cele mai mari fraude financiare din istorie.

• CITEŞTE ŞI:  De ce nu au mai mers oamenii pe Lună. Explicaţia oferită publicului

Alves dos Reis a auzit despre această investigaţie, în timp ce călătorea alături de unul dintre complicii săi, Gustav Adolf Hennies, dinspre Angola, către Portugalia. Hennies şi-a dat seama că jocul se încheiase. Din acest motiv, a decis să fugă în Germania. Reis a rămas pe poziţii, având încredere că o va scoate cumva la capăt şi că va controla, în cele din urmă, Banca Portugaliei.

Planul nu a mers aşa cum spera Reis. A fost arestat şi condamnat la 20 de ani de închisoare pentru fraudele sale.

Gustav Adolf Hennies a fost prins în Germania, petrecând câţiva ani după gratii. A murit în anul 1932, într-o sărăcie lucie. Karel Marang a fost trimis în spatele gratiilor vreme de 11 luni. Ulterior, s-a mutat în Franţa, unde a obţinut cetăţenia, devenind un respectabil om de afaceri, achiziţionând compania producătoare de calorifere Chaufelec. A murit în anul 1960. Jose Bandeira a ieșit din închisoare cu câţiva ani înaintea lui Reis. Și-a deschis un local de noapte în care principala activitate era prostituția. Şi el a murit în anul 1960.

După demascarea escrocheriei lui Alves dos Reis, Sir William Waterlow a pierdut controlul companiei Waterlow and Co. În urma unui proces, a fost obligat să achite despăgubiri imense Băncii Portugaliei.

Alves dos Reis a fost eliberat în anul 1945. I s-a oferit un loc de muncă în cadrul unei bănci, însă a refuzat. A murit în anul 1955, în urma unui atac de cord. Avea 58 de ani.

Escrocheria lui Alves dos Reis a produs o criză în Portugalia

Ulterior, rata de schimb pentru escudo portughez s-a prăbuşit, pierzându-şi mult din credibilitate. După ce a fost demascată schema lui Alves dos reis, Banca Portugaliei a dispus retragerea complată a bancnotelor de 500 de escudo din circulaţie într-o perioadă de numai 20 de zile. Până la finalul anului 1925, au fost retrase 115.000 de bancnote falsificate.

Atunci când frauda lui Reis a devenit cunoscută la nivel naţional, a stârnit multe controverse şi o criză de încredere în guvernul portughez. Deşi multe aspecte din acea perioadă sunt încă neclare, criza produsă de Alves dos Reis a dus, în cele din urmă, la o lovitură de stat militară, care a schimbat regimul de putere în Portugalia.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

1 Comentariu

  1. Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele