Juana Maria, femeia care a trăit singură pe o insulă timp de 18 ani

Juana Maria, al cărei nume adevărat a rămas necunoscut, s-a născut la începutul secolului al XIX-lea pe insula Sfântul Nicolae, un petec de pământ situat pe teritoriul Insulelor Channel, la sud de coasta Californiei, SUA.

Juana Maria făcea parte din populaţia indigenă cunoscută ca Nicoleños. Când a venit Juana Maria pe lume, Insulele Channel erau locuite de numeroase grupuri autonome de nativi americani. Fiecare grup avea o limbă şi o cultură distincte faţă de celelalte. California încă nu făcea parte din SUA, până în anul 1848, ca parte a unui tratat de pace ce a urmat Răboiului Mexicano-American.

Între timp, populaţia indigenă a insulelor a început migraţia către California. Sudul Californiei era o zonă împânzită de misionari creştini, iar mulţi dintre migranţi s-au alăturat acestor organizaţii, convertindu-se.

Cei din tribul Nicoleños au fost ultimii care au părăsit insula. În anul 1811, aceştia au fost victimele unui masacru, condus de vânătorii de vidre de mare din Kodiak, Alaska, angajaţi de comercianţii ruşi de blănuri. Acest atac, dublat de bolile aduse de ruşi, au decimat populaţia tribului.

În anul 1835, circa 200-300 de membri ai tribului Nicoleños, care au reuşit să supravieţuiască în timp, s-au îmbarcat pe vasul mexican Peor es Nada şi au mers către uscat. Cu toate acestea, Juana Maria a refuzat să se alăture grupului şi a rămas pe insulă.

Căutările femeii singuratice

După relocarea tribului Nicoleños, poveşti despre existenţa singuratică a Juanei Maria pe insula Sfântul Nicolae s-au răspândit în zona oraşului-port Santa Barbara.

Au existat încercări de a o găsi şi a o aduce pe uscat, operaţiuni sponsorizate de misionarii creştini, însă femeia nu a fost găsită. În anul 1853, căpitanul George Nidevar a condus o expediţie de vânătoare pe insula Sfântul Nicolae. În ultima noapte a expediţiei, membrii echipajului au dat de urma femeii singuratice.

Astfel, căpitanul Nidevar a decis să amâne plecarea pentru a o căuta pe Juana Maria. A doua zi, femeia a fost găsită. Se ascundea în vegetaţia înaltă, observându-i tăcută. Căpitanul i-a cerut unui membru al echipajului, nativ american, să comunice cu Juana Maria.

Cum a trăit Juana Maria pe insulă

Femeia a oferit membrilor echipajului cepe sălbatice pe care le-a copt. Aceasta trăia într-o colibă construită pe un schelet de balenă. De asemenea, obişnuia să se retragă într-o peşteră din apropiere.

Juana Maria se hrănea cu carne afumată şi îşi nota timpul petrecut singură cu un răboj. Acesta este un dispozitiv antic de memorare folosit pentru a înregistra și documenta numere, cantități sau chiar mesaje. Femeia părea mulţumită de venirea echipajului pe insulă şi nu s-a opus plecării împreună cu aceştia către coasta californiană.^[detalii] 

Viaţa scurtă din Santa Barbara

În Santa Barbara, Juana Maria a locuit împreună cu Căpitanul Nidevar şi soţia acestuia, Maria, care era de origine spaniolă. Cele două se înţelegeau bine, în ciuda barierei lingvistice.

Juana Maria petrecea mult timp pe veranda din spatele casei, unde putea privi liniştită marea. A primit vizitatori, dintre care mulţi erau nativi americani, care îi aduceau fructe drept cadouri. Iubea caii şi era fascinată de împrejurimile din Santa Barbara.

Deşi dialectele erau diferite, a reuşit să se înţeleagă cu unii dintre nativii americani care o vizitau.

„A rămas în urmă alături de fiul său. Au trăit timp de câţiva ani împreună. Într-o zi, băiatul a mers la pescuit. Barca în care se afla s-a răsturnat, iar copilul a dispărut. Probabil a fost victima unui rechin.”, a declarat Steven Schwartz, arheolog care a petrecut circa 25 de ani studiind artifactele şi relicvele găsite pe insula Sfântul Nicolae.

După dispariţia fiului său, Juana Maria era cu adevărat singură pe insulă. Deşi s-a descurcat timp de circa 18 ani, singurătatea a făcut-o să-şi dorească să părăsească insula şi să se alăture echipajului căpitanului Nidevar.

Juana Maria a murit în data de 19 octombrie 1853, la doar şapte săptămâni de la sosirea în Santa Barbara. Cel mai probabil, a fost doborâtă de dezinterie. A fost botezată, iar acest lucru a permis ca numele său să rămână în evidenţele bisericii, iar povestea sa să fie transmisă generaţiilor următoare.

Poate că Juana Maria nu a fost ultima persoană din tribul său, dar cu siguranţă a fost ultima vorbitoare nativă a limbii tribului Nicoleños. Odată cu ea s-a sfârşit o cultură.

Povestea sa a fost transpusă în cartea Insula Delfinilor Albaştri, de către Scott O’Dell.^[EMAG]