Monstrul din Loch Ness, între mit şi realitate: ce se ştie despre legendara creatură

Monstrul din Loch Ness este un animal care, din punct de vedere taxonomic, nu face parte din nicio familie sau specie, dar despre care se spune că trăiește în lacul Loch Ness din Scoția. Monstrul din Loch Ness este unul din cele mai cunoscute animale studiate de criptozoologie, o pseudo-ştiinţă care se ocupă cu descoperirea speciilor de animale aparent dispărute sau a căror existență nu a fost dovedită.

Cum a apărut monstrul din Loch Ness

Monstrul din Loch Ness, cunoscut sub numele afectuos de „Nessie”, reprezintă un mister de-a dreptul captivant. Se spune că locuiește în apele adânci și întunecate ale lacului Loch Ness, iar această creatură enigmatică a fost o sursă de fascinație, speculații și dezbateri pentru generații întregi.

Dimensiunile uriașe ale lacului Loch Ness, care se întinde pe 37 de kilometri şi are o adâncime de peste 200 de metri pe alocuri, ar putea conține mai multă apă decât toate lacurile englezești și galeze la un loc, reprezintând o provocare pentru exploratori.

Legendele despre un monstru sau un animal care trăiește în lac sunt cunoscute de aproximativ 1.500 ani. În anul 565 Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii ce locuiau acolo. Când a sosit pe malul lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai așezau în mormânt trupul unui bărbat. Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndurerați, că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac.

Călugărului Columban i-a venit ideea cum să convertească întregul sat. Le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac. În scurt timp, din apele învolburate și-a făcut apariția bestia înfricoșătoare. Columban și-a ridicat mâinile, strigând: „Piei din ochii mei, creatură a iadului!”. În aceeași clipă, monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri. Din acea zi, în Scoția a înflorit credința în Dumnezeu răspândindu-se, totodată, legenda despre monstru.

În urmă cu 90 de ani, o serie de apariții bizare a declanșat fenomenul modern al Monstrului din Loch Ness. În anul 2023 s-au împlinit 90 de ani de când au fost făcute primele fotografii cunoscute ale lui Nessie, de către Hugh Gray. De atunci, au avut loc numeroase apariții. Unele s-au dovedit a fi farse sau fenomene naturale, însă altele rămân în mod ispititor neexplicate.

În anul 1933, un cuplu a declarat că a văzut o creatură imensă traversând drumul de pe malul lacului. Ziarele britanice au trimis reporteri în Scoția pentru a investiga fenomenul și au primit numeroase scrisori de la martori care susțineau că au văzut monstrul. Unul dintre cei mai celebri martori a fost Robert Kenneth Wilson, un chirurg care a făcut o fotografie în care se vedea un gât lung ieșind din apă. Această fotografie, realizată în anul 1934, cunoscută sub numele de „fotografia chirurgului”, a fost considerată mult timp cea mai bună dovadă a existenței monstrului.

Faimoasa fotografie prezenta o creatură asemănătoare cu un dinozaur, al cărei gât lung ieșea din apele învolburate. Această fotografie i-a făcut pe unii să speculeze că Nessie era singurul supraviețuitor al unei specii dispărute de mult, plesiozaurul. Se presupune că plesiozaurul acvatic a dispărut împreună cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani în urmă.

Totuși, Loch Ness a fost înghețat în timpul erei glaciare, astfel încât această creatură ar fi trebuit să străbată calea dintre mare și râul Ness în ultimii 10.000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede că a avut sângele rece, nu ar fi putut să supraviețuiască multă vreme în apele înghețate din Loch Ness.

Căutări oficiale

În anul 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei țintă era „o uriașă vacă de mare”. În anul 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaș ar fi înotat în direcția sa. De-a lungul timpului, au fost folosite diferite metode și tehnologii pentru a explora adâncurile lacului și a detecta orice semn al prezenței lui Nessie. Iată câteva exemple de căutări oficiale:

• În anul 1962, o expediție condusă de zoologul britanic Peter Scott a folosit un sonar pentru a scana fundul lacului. Ei au raportat că au detectat un obiect mare și mobil, dar nu au putut să-l identifice cu certitudine2
• În anul 1972, o altă expediție, numită Biroul de Investigare a Loch Ness (LNIB), a folosit un sonar mai avansat și o cameră subacvatică pentru a căuta monstrul. Ei au obținut o fotografie neclară a unei forme care părea să aibă un gât și o cocoașă, dar nu au putut să confirme dacă era o creatură vie sau un obiect inanimat3
• În anul 1987, o echipă de cercetători a realizat cea mai mare căutare de până atunci, numită Operațiunea Deepscan. Ei au folosit 24 de bărci echipate cu sonar pentru a acoperi întreaga suprafață a lacului. Ei au raportat că au detectat trei obiecte mari și neidentificate, dar nu au putut să le urmărească sau să le fotografieze4
• În anul 2003, BBC a sponsorizat o căutare folosind 600 de sonare separate și o cameră cu satelit. Ei au declarat că nu au găsit nicio dovadă a existenței monstrului și că acesta este probabil doar un mit.
• În anul 2018, un grup de cercetători din Noua Zeelandă a efectuat un studiu ADN al apei din lac, pentru a identifica speciile de animale care trăiesc acolo. Ei au spus că nu au găsit nicio dovadă a vreunui animal mare în Loch Ness, dar au detectat prezența a numeroase specii de anghile. Ei au sugerat că observările monstrului ar fi putut fi ale unor anghile uriașe.
• În anul 2023, Centrul Loch Ness, o atracție turistică, a organizat cea mai mare căutare din ultimii 50 de ani, în colaborare cu echipa de cercetare de voluntari Loch Ness Exploration. Ei au folosit drone termice, un hidrofon și camere web pentru a monitoriza lacul. Ei au primit mai multe rapoarte de la martori care susțineau că au văzut monstrul, dar nu au oferit nicio dovadă concludentă.

Teorii şi posibile explicaţii

Prima explicaţie, și cea mai puțin plauzibilă, este că monstrul din Loch Ness este ultimul strămoș supraviețuitor al unui fel de dinozaur. Unii oameni au sugerat că Nessie ar putea fi un plesiosaur, o reptilă marină cu gât lung care a apărut pentru prima dată acum 200 de milioane de ani. Această teorie se bazează pe asemănarea dintre descrierile și imaginile lui Nessie și cele ale plesiosaurului, precum și pe ipoteza că Loch Ness ar fi fost conectat la ocean în trecut, permițând accesul reptilelor.

Totuşi, această teorie are multe probleme, cum ar fi faptul că Loch Ness a fost înghețat în timpul erei glaciare, că plesiosaurii erau probabil animale cu sânge rece care nu ar fi supraviețuit în apele reci, că nu există dovezi fosile sau genetice care să susțină prezența lor și că ar fi fost nevoie de o populație minimă de plesiosauri pentru a se reproduce și a evita consangvinizarea.

O a doua teorie susţine că monstrul din Loch Ness reprezintă, de fapt, o anghilă europene de dimensiuni excepţionale. Deși se știe că anghilele locuiesc în lac, ideea că acestea ar putea ajunge la dimensiuni atât de mari rămâne un punct de controversă științifică. De asemenea, anghilele au un corp lung și flexibil care ar putea fi confundat cu un șarpe sau un gât de reptilă.

Cu toate acestea, această teorie are și ea probleme, cum ar fi faptul că anghilele europene nu depășesc în mod normal un metru în lungime și că nu au cocoașe sau înotătoare care să corespundă cu unele observații ale lui Nessie. De asemenea, anghilele nu au capacitatea de a ieși din apă sau de a traversa uscatul, așa cum s-a raportat în unele cazuri.

O a treia explicație posibilă este că monstrul din Loch Ness nu este altceva decât o iluzie optică produsă de condițiile atmosferice, de reflexia luminii sau de mișcarea apei. Această teorie se bazează pe faptul că Loch Ness este un lac foarte mare și adânc, cu o suprafață întunecată și tulbure, care poate crea efecte vizuale ciudate. De asemenea, lacul este supus unor variații de temperatură și presiune care pot provoca fenomene de refracție sau de miraj.

Astfel, oamenii ar putea vedea forme neclare sau distorsionate care ar putea fi interpretate ca fiind un monstru. Această teorie este susținută de faptul că majoritatea observațiilor lui Nessie au fost făcute de la distanță sau în condiții de lumină slabă și că nu există dovezi fizice sau biologice care să ateste existența sa.

Monstrul din Loch Ness este unul dintre cele mai mediatizate și iubite mistere ale lumii, atrăgând milioane de turiști și entuziaști în fiecare an. Deși nu există dovezi științifice care să susțină existența sa, mulți oameni continuă să creadă și să speră că Monstrul din Loch Ness este real și că se ascunde în apele întunecate ale lacului.