Napoleon Bonaparte a fost un lider militar și politician francez, rămas în istorie pentru cuceririle sale din timpul Războaielor Napoleoniene, dar şi pentru reformele sale politice și sociale în Franța. Moartea lui Napoleon I, aşa cum a rămas cunoscut, este învăluită în mister, existând câteva teorii cu privire la acest eveniment.

Napoleon s-a născut pe insula Corsica, în data de 15 august 1769, fiind educat în Franța. A intrat în armată de la o vârstă fragedă și a devenit un lider militar de succes.

Publicitate

În timpul Revoluției Franceze, desfăşurată între anii 1789-1799, Napoleon I a jucat un rol important în suprimarea revoltelor, fiind avansat până la gradul de general. În anul 1799, a preluat puterea printr-o lovitură de stat, devenind Prim Consul al Franței. În anul 1804, Napoleon a fost încoronat ca împărat al Franței, punând astfel capăt Republicii Franceze.

Napoleon I, împărat al Franţei

Napoleon I a condus Armata Franceză în multiple campanii militare, care au dus la cucerirea unor state importante din Europa, precum Italia, Germania sau Spania. A creat Confederația Rinului, un grup de state germane aflate sub influența Franței, și a încercat să invadeze Marea Britanie şi Rusia, însă a eșuat. Domnia sa a fost una complexă şi plină de controverse.

Abdicarea lui Napoleon I şi primul exil de pe Insula Elba

Între anii 1813-1814, a avut loc Războiul celei de-a Şasea Coaliţii. Aceasta era o coaliție formată din Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și câteva state germane. Aliaţii au învins Primul Imperiu Francez și l-a obligat pe Împăratul Napoleon I să abdice.

Dincolo de lupta pierdută, un alt motiv al abdicării forţate a lui Napoleon I l-a reprezentat epuizarea financiară și materială a Franței după mai mult de un deceniu de războaie și expansiune militară. Cheltuielile generate de război și eforturile de a menține o armată mare și bine echipată au lăsat Franța într-o stare de sărăcie și criză economică. În urma tratatului de la Fontainebleau, care a avut loc în luna aprilie 1814, Napoleon I a fost numit conducător al insulei Elba, unde a fost trimis în exil.

Publicitate

Deşi nu era o pedeapsă extrem de dură, Napoleon I nu a suportat ideea de a fi înlăturat de la conducerea imperiului său. Napoleon I a ajuns pe insula Elba în mai 1814, fiind însoțit de un mic grup de adepți loiali. Deși nu mai era conducătorul Franței, s-a numit Împărat al Elbei, permiţându-i-se să păstreze şi o mică armată.

În timpul şederii sale pe insula Elba, Napoleon I s-a ocupat de îmbunătățirea infrastructurii și economiei insulei. A inițiat proiecte de lucrări publice și a implementat mai multe reforme. În acest timp, la conducerea Franţei a fost numit Ludovic al XVIII-lea. Acesta, însă, nu era acceptat în unanimitate de către aliaţii care l-au înlăturat pe Napoleon I, apărând neînţelegeri.

Al doilea exil şi moartea lui Napoleon Bonaparte

La începutul anului 1815, încurajat de neînţelegerile dintre puterile europene, Napoleon I a revenit în Franţa. Acest eveniment, cunoscut sub numele de Cele 100 de Zile, a condus la un nou conflict cu principalele puteri europene.

Reîntronat, Napoleon I a început să creadă în refacerea marelui imperiu. Totul a culminat cu Bătălia de la Waterloo, din data de 18 iunie 1815, unde Napoleon I a fost învins de o coaliție de forțe britanice, olandeze și prusace. După această înfrângere, Napoleon I a fost exilat din nou. De această dată a fost trimis pe îndepărtata insulă Sfânta Elena.

Insula Sfânta Elena este o insulă vulcanică, situată în Oceanul Atlantic de Sud, la aproximativ 1.870 de kilometri în vestul Africii, și la circa 2.800 de kilometri de estul coastei Americii de Sud. Insula este unul dintre cele mai izolate locuri de pe Pământ. Acesta avea să fie locul în care marele împărat francez şi-a găsit sfârşitul.

Publicitate

După o perioadă inițială de restricții și supraveghere stricte, Napoleon I a primit dreptul de a locui în Casa Longwood. Aceasta era o clădire mare, dar izolată, aflată în partea de sud a insulei.

Napoleon I în exil

Moartea lui Napoleon I a avut loc în data de 5 mai 1821. Avea vârsta de 51 de ani. Există două teorii importante cu privire la moartea lui Napoleon, respectiv otrăvirea cu arsenic și cancerul la stomac. Medicii care l-au îngrijit până la finalul vieţii au stabilit drept cauză oficială a morţii cancerul la stomac.

Analizele ulterioare, efectuate la nivelul firelor de păr şi învelişului capilar, au arătat o concentraţie mare de arsenic. Unii specialişti susţin că otrava provenea din alimentele ingerate, fiind împinsă în organism de fluxul sanguin. Alţii, însă, consideră că arsenicul detectat era de origine exogenă și nu a fost absorbit pe cale digestivă. Până în prezent, nu s-a ajuns la o concluzie unanim acceptată privind moartea lui Napoleon I.

Iniţial, Napoleon Bonaparte a fost înhumat pe insula Sfânta Elena. Ulterior, a fost exhumat și transferat în Franța, unde a fost înmormântat în Hôtel des Invalides, un complex de clădiri şi monumente istorice din Paris.

Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele