Născută în jurul anului 822 î.Hr., regina asiriană Semiramida, cunoscută în mod oficial ca Șammuramat (Shammu-ramat), era originară din Babilon. Nu se știe dacă avea sânge regal, nici cum a venit în Asiria și de ce regele, Șamași Adad al V-lea, a ridicat-o la rangul de soție. Poate pentru a-și legitima dominația asupra Babilonului.

Semiramida, regina legendară a Asiriei, este considerată întemeietoarea Babilonului, cu faimoasele sale grădini suspendate – una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Soția regelui Șamași Adad al V-lea a arătat o puternică personalitate și o inteligență ieșită din comun, grație cărora rămâne neuitată în istorie.

În anul 810 î.Hr., „Doamna palatului“ – căci astfel i se interpretează numele – şi-a pierdut soțul, trecut în lumea de dincolo deşi se afla în floarea vârstei. Rege a devenit fiul lor, în vârstă de numai 12 ani, sub numele Adadnirari al III-lea. Conducerea statului a fost preluată efectiv de mamă, în calitate de regentă. Prezența ei la cârma statului pare justificată de faptul că Asiria se confrunta cu o perioadă de lupte grele cu statul Urartu (un regat din Orientul Antic, situat în bazinul lacurilor Van și Urmia – Podișul Armeniei; armenii sunt succesorii urartienilor). Acesta a fost singurul caz din istoria statului asirian, când o femeie accede la putere. Nu mai există alt exemplu de conducere feminină directă.

La sfârșitul secolului al IX-lea î.Hr, Asiria, un stat antic întemeiat la sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr. pe cursul mijlociu al Tigrului, avea deja o istorie îndelungată. Se cunosc foarte puține lucruri despre activitatea acestei regine energice și ambițioase, deoarece există puține documente cuneiforme din epocă. Provenită din Babilon, a militat intens pentru o apropiere și chiar o contopire asiro-akkadiană, sub conducerea regilor de la Assur (capitala asiriană, la acea vreme). Încă din timpul domniei soțului, dușmănia dintre Akkad și Asiria a devenit acută. În urma mai multor campanii, Șamași Adad al V-lea reușise să-l detroneze pe regele din Babilon și-l târâse în captivitate.

semiramida
H. Waldeck – ”Hängende Gärten der Semiramis” (circa 1900)

Reforme inteligente ale reginei Semiramida

Semiramida l-a adus pe zeul babilonian, Nebo, de la Borsippa, la Kalach (ruinele acestei cetăți se numesc astăzi Nimrud), în Asiria. Prin transferul cultului lui Nebo din țara sa de origine, a contribuit la reunificarea sub același sceptru a asirienilor și akkadienilor, până atunci dușmani. Acesta a fost unul dintre cele mai abile acte ale politicii sale.

Citeşte şi:  Ţinutul Nod, ţara pe care Cain a creat-o după uciderea fratelui său Abel. Unde s-a aflat aceasta şi care sunt urmaşii săi

O altă importantă inițiativă a fost perfecționarea sistemului de irigații din Mesopotamia, fără de care pământurile ar fi devenit de necultivat. Ca politică externă, a întreprins lupte împotriva urartienilor și apoi a mezilor. De asemenea, a declanșat campanii spre vest și sud împotriva prinților sirieni. Practic, întreaga sa domnie a stat sub semnul războiului.

Prezentă mereu în mijlocul oștenilor, regina Semiramida avea un rol foarte important în pregătirea și desfășurarea bătăliilor. Potrivit unei legende grecești, Semiramida inventat pantalonii, care, de fapt, erau de mult purtați de către popoarele din nord. Se spune că ar fi născocit un costum straniu, pe care îl îmbrăca pentru a nu fi deosebită de bărbați pe câmpul de luptă. Se mai afirmă că ar fi fost prima femeie care a luat parte activă la războaie, îmbrăcată în pantaloni.

Potrivit unei alte legende, Semiramidei i se atribuie întemeierea Babilonului, precum și construirea Grădinilor suspendate de pe malurile Eufratului, această construcţie măreaţă fiind considerată una dintre Cele șapte minuni ale lumii. Autorii antici Ctesias și Berosus, au dovedit că celebrele grădini au fost opera lui Nabucodonosor, la dorința soției sale, Nictoris a II-a Semiramis. În amintirea ținuturilor muntoase natale ale Mediei, frumoasa regină a cerut să le aibă, măcar în miniatură, la Babilon.

Alte feţe ale Semiramidei

Majoritatea legendelor prezintă o cu totul altă poveste a Semiramidei. Iat-o retranscrisă de Herodot, părintele istoriei: „Mitica regină asiriană a venit pe lume la Ascalon, în Palestina. Era fiica unei zeițe ce a abandonat-o la naștere. Au hrănit-o porumbeii și au îngrijit-o ciobanii. Este apoi adoptată de un funcționar de rang înalt de la curtea regală. Un mare demnitar asirian se îndrăgostește de ea și o duce la Ninive, după care o ia de nevastă. După puțin timp, trebuie să-l însoțească pe regele Ninos într-o expediție îndepărtată. Cu acest prilej, suveranul asirian o cunoaște pe Semiramida și rămâne vrăjit. O ia de soție, după ce bărbatul său se sinucide. Ninos moare, la scurt timp după ce femeia iubită îi dăruiește un fiu, numit Ninyas. Și, astfel, Semiramida devine regina Asiriei. De teamă să nu-i fie știrbită puterea, refuză să se recăsătorească.”

Potrivit altor istorici, și-ar fi ales amanți dintre cei mai frumoși soldați, pe care îi asasina după ce le acorda favorurile sale.

Citeşte şi:  Ţinutul Nod, ţara pe care Cain a creat-o după uciderea fratelui său Abel. Unde s-a aflat aceasta şi care sunt urmaşii săi

Toți autorii antici susțin că ar fi construit grandiosul Babilon, unde a adunat două milioane de oameni din cele patru colțuri ale lumii – după ce a rămas văduvă. Ar fi deturnat cursul râului Eufrat pentru a-i scălda malurile. Ar fi construit palate și vestitele grădini suspendate. Ar fi dus lupte de cucerire, din Egipt și Etiopia până în Bactriana (regiune istorică din Asia Centrală – astăzi Afganistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Uzbekistan), și ar fi întreprins campanii de supunere a ținuturilor indiene. Ar fi ordonat „fabricarea“ de elefanți falși, pentru a-i impresiona pe hinduși, care până atunci credeau că numai ei posedă astfel de animale. În ciuda pregătirilor excepționale la care ar fi participat trei milioane de soldați, Semiramida a fost învinsă.

Publicitate

Ninyas ar fi complotat împotriva ei. După ce l-a descoperit, se spune că i-ar fi cedat puterea. Potrivit altor surse, regina s-ar fi transformat în porumbel, pasăre pe care asirienii o considerau divină și nemuritoare.

Din legendă, se pot cerne informații istorice. Se spune că Semiramida ar fi predat puterea fiului său, începând cu anul 805 î.Hr. A fost eliminată, a fost constrânsă să cedeze tronul, sau a renunțat de bună-voie? Sunt întrebări la care încă nu s-a găsit nici un răspuns. Nu se știe nici dacă și-a mai păstrat vreo influență politică asupra fiului, nu se cunosc nici împrejurările în care a murit, în anul 787 î.Hr. Alți istorici susțin că ar fi împărțit autoritatea în stat cu Adadnirari al III-lea.

Nu se știe dacă asocierea fiului la domnie a dat naștere la ciocniri. Semiramida a rămas în istorie drept una dintre marile regine cuceritoare ale Orientului Antic, chiar dacă nu a construit Babilonul. O confirmare a valorii ei este rolul important pe care continuă să-l joace în legendele și poeziile iranienilor, urartienilor și ale descendenților armeni, ale grecilor, ionienilor și chiar ale egiptenilor. Vestitul poet latin, Juvenal, nu ezită să o numească Cleopatra asiro-babiloniană.

Citeşte şi:  Ţinutul Nod, ţara pe care Cain a creat-o după uciderea fratelui său Abel. Unde s-a aflat aceasta şi care sunt urmaşii săi

Se spune că Semiramida a murit în mod misterios, unele legende afirmând că a fost ucisă de fiul ei, alții susținând că s-a înălțat la ceruri sau că a dispărut în mod miraculos. Din punct de vedere istoric, este dificil să separăm faptele reale de elementele mitologice din legenda Semiramidei, însă aceasta rămâne un personaj care fascinează, la aproape trei milenii de la dispariţia sa.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele