La începutul anului 1941, Ludmila Pavlicenko studia istoria la Universitatea din Kiev. În doar un an, a devenit cea mai bună lunetistă din lume.
Ludmila a avut 309 ţinte eliminate în mod oficial, dintre care 36 de lunetişti germani.
Pavlicenko s-a născut în 1916, într-un mic oraş din Ucraina.
La 14 ani, Ludmila s-a mutat cu familia la Kiev.
La fel că mulţi tineri la acea vreme, Ludmila s-a înscris în Osoaviakhim, o organizaţie paramilitară care îi învăţa pe ruşi cum să manevreze armele.
Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt legăturile cu Iosif Stalin, iar trupele germane au atacat Uniunea Sovietică.
Refuzată de armată
Pavlicenko s-a grăbit să se înroleze în armată pentru a-şi apăra patria.
Iniţial, a fost refuzată din cauză că era femeie şi a fost trimisă pentru a se angaja ca asistentă medicală.
Chiar şi după ce Pavlicenko a prezentat certificatul de lunetist pe care îl obţinuse de la Osoaviakhim, oficialii ruşi tot au insistat să lucreze că asistentă.
În cele din urmă, Armata Roşie i-a permis să susţină un test.
I-au dat o armă şi i-au dat ca ţinte doi români care luptau de partea germanilor.
I-a împuşcat cu uşurinţă pe cei doi soldaţi, şi astfel a fost acceptată în armată.
Cea mai bună lunetistă
Ludmila a fost trimisă pe câmpurile de luptă din Grecia şi Moldova. În scurt timp, a devenit un lunetist de care mulţi se temeau, ucigând 187 de germani în primele sale 75 de zile de război.[Business Insider]
Lunetiştii care au participat la aceste bătălii au luptat chiar în liniile inamice, deseori departe de unităţile lor.
Era o muncă extrem de periculoasă şi dificilă, pentru că Pavlicenko trebuia să stea complet nemişcată ore întregi pentru a nu fi detectată de lunetiştii inamici.
După ce şi-a făcut un renume în Moldova şi Odessa, ea a fost transferată în Crimeea să lupte în Bătălia de la Sevastopol.
Lunetista rusă devenea tot mai bună, duelându-se chiar cu lunetişti inamici.
Datele statistice oficială arată că a ucis în total 36 de lunetişti germani, unii dintre ei având în palmares numeroase decoraţii militare.
A luptat timp de opt luni la Sevastopol, unde a fost premiata de către Armată Roşie şi înaintată în grad.
A fost rănită de mai multe ori pe câmpul de luptă, dar nu s-a lăsat.
Abia după ce o rachetă i-a explodat în faţă a fost retrasă de pe front. Poziţia să a fost bombardată de germani, care erau disperaţi să o ucidă.
Pavlicenko a devenit o figură marcantă a războiului, protagonistă a propagandei Armatei Roşii şi spaima soldaţilor germani de pe tot frontul de est.
Germanii chiar i-au propus să dezerteze şi să se alăture lor, fără succes însă.
Primită la Casa Albă, s-a împrietenit cu Prima Doamna a SUA
După război a devenit instructor pentru trăgători de elită şi în scurt timp a fost invitată la Casa Albă.
A fost primul soldat sovietic care a vizitat Casa Albă, unde s-a întâlnit cu preşedintele american Franklin Roosevelt şi cu prima doamnă, Eleanor.
Lunetista s-a supărat, însă, pe jurnaliştii americani pentru modul în care îi puneau întrebări despre război, fiind criticată pentru modul în care arăta şi se îmbrăca.
A fost întrebată dacă se machia, i s-a reproşat că uniforma este urâtă şi că o face grasă şi s-au făcut tot felul de remarci sexiste.
“Nu există restricţii în acest sens, dar cine are timp să se gândească dacă îi străluceşte nasul, când bătălia este în desfăşurare?”, le-a răspuns Ludmila jurnaliştilor.
2.000 de femei-lunetist au luptat pentru Armată Roşie în cel de-Al Doilea Război Mondial. Doar 500 dintre ele au supravieţuit.
Cele 309 ucideri confirmate o plasează printre primii cinci cei mai bun lunetişti din istorie, însă, cel mai probabil, numărul este mult mai mare, pentru că o ucidere confirmată înseamnă că a fost văzută de o a treia persoană.
După război, Pavlicenko s-a întors la Universitatea din Kiev pentru a-şi continua studiile.
Povestea sa a fost ecranizată în filmul “Bătălia pentru Sevastopol”.[IMDB]
