Oamenii nu au liber arbitru, conform unui om de știință. Iată de ce susţine asta

Un om de ştiinţă cu o vastă experienţă susţine că oamenii nu au liber arbitru. Dar neexistența acestuia ar fi utilă sau dăunătoare pentru societate?

După zeci de ani de studiu al comportamentului uman și al primatelor, neurobiologul Robert Sapolsky, de la Universitatea Stanford, a ajuns la o concluzie controversată: oamenii nu au liber arbitru.

Deși existența acestui concept a fost dezbătută de academicieni, marea majoritate a oamenilor cred în liberul arbitru, ideea că avem capacitatea de a lua propriile decizii și că acestea nu au fost predeterminate de o fiinţă superioară. Acest concept joacă un rol important în viața umană, susținând ideile noastre despre responsabilitate și moralitate și făcând parte din multe sisteme de justiție penală.

În acest sens, profesorul Sapolsky se poziţionează contra curentului. Neurobiologul este un adept al determinismului, conform căruia oamenii nu pot fi trași la răspundere pentru acțiunile lor, deoarece nu au avut de ales în a le face.^[sursa]

„Oamenii nu au liber arbitru”

„Lumea este cu adevărat distrusă și este mult, mult mai nedreaptă din cauza faptului că recompensăm și pedepsim oamenii pentru lucruri asupra cărora nu au niciun control. Nu avem liberul arbitru. Nu ne mai atribuiți lucruri care nu există.”, a declarat Sapolsky, pentru LA Times.^[sursa]

Acest lucru, de exemplu, ar sugera că nu ar trebui să ne batem cu pumnul în piept pentru circumstanțele personale sau pentru „deciziile” proaste, dar implică și faptul că infractorii nu sunt responsabili pentru crimele lor. Ceea ce va fi probabil o opinie controversată pentru mulți.

Noua carte a lui Robert Sapolsky, Determined: A Science of Life Without Free Will (O știință a vieții fără liberul arbitru) prezintă raționamentul științific din spatele acestor argumente. Discutând cartea cu cei de la publicaţia New York Times, Sapolsky a explicat că, pentru ca liberul arbitru să existe, „ar trebui să funcționeze la nivel biologic complet independent de istoria organismului respectiv. Ai fi capabil să identifici neuronii care au cauzat un anumit comportament și nu ar conta ce face orice alt neuron din creier, care a fost mediul înconjurător, care a fost nivelul de hormoni al persoanei, în ce cultură a fost crescută.”^[sursa]

Acest lucru, susține el, este imposibil și, prin urmare, oamenii ar trebui să renunțe la credința lor în liberul arbitru, în ciuda faptului că făcând acest lucru „lovește complet în sentimentul nostru de identitate și autonomie și de unde ne luăm sensul”.

Nu toată lumea este de acord cu concluziile lui Sapolsky. De fapt, unii cred că acestea ar putea fi chiar nocive. Un studiu bine-cunoscut a constatat că persoanele care nu cred în liberul arbitru sunt, de asemenea, mai predispuse să copieze la teste. Un altul a constatat că neîncrederea în liberul arbitru nu numai că reduce utilitatea oamenilor, dar îi determină pe unii să acționeze mai agresiv.

De asemenea, vorbind pentru publicaţia LA Times, filosoful Saul Smilansky a declarat: „Pierderea oricărei credințe în liberul arbitru și în responsabilitatea morală ar fi probabil catastrofală” și că încurajarea acestei idei este „periculoasă, chiar iresponsabilă”.

Neurologul Peter U. Tse nu este, de asemenea, de acord cu Robert Sapolsky, susținând că există prea multă variabilitate implicată în activitatea neuronală pentru ca aceasta să fie predeterminată. La fel ca Smilansky, Peter U. Tse este de acord și cu faptul că a le spune oamenilor că nu au liberul arbitru ar putea fi dăunător, afirmând că „cei care promovează ideea că nu suntem altceva decât niște marionete biochimice deterministe sunt responsabili pentru sporirea suferinței psihologice și a deznădejdii din această lume”.

Sapolsky a recunoscut în interviul din LA Times posibilitatea că ar putea fi periculos, dar a continuat spunând: „În marea majoritate a timpului, chiar cred că este mult mai uman”.

„Vreau să îi dezvăț pe oameni de reacția instinctivă la ideea că, fără liberul arbitru, vom lua-o razna pentru că nu putem fi trași la răspundere pentru anumite lucruri. Că nu avem mecanisme societale pentru ca oamenii periculoși să nu fie periculoși sau pentru ca oamenii talentați să facă lucrurile de care societatea are nevoie pentru a funcționa. Nu este vorba că într-o lume deterministă, nimic nu se poate schimba.”, a explicat neurobiologul pentru New York Times.