În ciuda faptului că au fost loviți cu niveluri de radiații similare cu cele din spațiu, aceşti viermi minusculi de la Cernobîl, numiţi nematode sau viermi cilindrici, au rămas nevătămaţi.

Nematodele care locuiesc în Zona de Excludere de la Cernobîl (CEZ) nu dau doi bani pe nivelurile de radiații de fond din jurul centralei nucleare, potrivit unei noi cercetări. După ce au analizat genomul viermilor microscopici, oamenii de știință au descoperit că ADN-ul creaturilor rămâne complet nealterat, în ciuda faptului că au fost expuse la niveluri de radiații ionizante pe care noi, oamenii, le considerăm dăunătoare.

„Dezastrul din anul 1986 de la centrala nucleară Cerobîl a transformat regiunea înconjurătoare în cel mai radioactiv peisaj cunoscut pe planetă.”, scriu autorii studiului. La aproape 40 de ani de atunci, o regiune de 30 de kilometri în jurul sitului rămâne abandonată din cauza nivelurilor ridicate de radiații persistente, deși în prezent nu este clar cum a afectat acest lucru viața sălbatică locală.[sursa]

viermi minusculi de la Cernobîl
Nematodele nu sunt afectate de nivelurile de radiaţii din Zona de Excludere de la Cernobîl

Nematodele, un tip de viermi minusculi de la Cernobîl, nu sunt afectaţi de radiaţii

„Oare schimbarea bruscă a mediului a selectat specii, sau chiar indivizi din cadrul unei specii, care sunt în mod natural mai rezistenți la radiațiile ionizante?”, se întreabă autorul studiului, Sophia Tintori, într-o declarație. Pentru a investiga, ea și colegii săi au colectat 15 nematode din diferite zone ale CEZ și au comparat genomurile lor cu cele ale altor cinci viermi din aceeași specie din diferite părți ale lumii.[sursa]

• CITEŞTE ŞI:  Un mozaic cu Iisus înfăptuind una dintre minuni, vechi de 1.500 de ani, descoperit de arheologi

Deoarece radiațiile ionizante pot provoca rupturi de dublu catenar în ADN, cercetătorii au suspectat că viermii de la Cernobîl ar prezenta „rearanjamente cromozomiale ereditare”, transmise prin mai multe generații de nematode expuse. Totuși, spre surprinderea lor, specimenele din CEZ nu au prezentat diferențe cromozomiale în comparație cu viermii din Germania, SUA, Australia, Mauritius și Filipine.

Analizele ulterioare au arătat că nematodele de la Cernobîl nu prezentau mai multe mutații dobândite recent decât omologii lor internaționali, toate acestea sugerând că ADN-ul lor nu a fost afectat de radiațiile de la Cernobîl.

„Acest lucru nu înseamnă că Cernobîl este sigur, ci mai degrabă înseamnă că nematodele sunt animale cu adevărat rezistente și pot rezista la condiții extreme. De asemenea, nu știm cât timp a stat fiecare dintre viermii pe care i-am colectat în Zona de Excludere, așa că nu putem fi siguri cu exactitate ce nivel de expunere a primit fiecare vierme și strămoșii săi în ultimele patru decenii.”, mai spune Tintori.

Întrebându-se dacă nu cumva nematodele din CEZ ar putea avea pur și simplu un mecanism special de reparare a ADN-ului deteriorat, cercetătorii au expus apoi viermii la trei substanțe chimice diferite care provoacă mutații și au observat modul în care aceste mutații au fost transmise la generațiile viitoare. În general, cercetătorii au descoperit că diferite tulpini de nematozi au prezentat diferite niveluri de toleranță la acești agenți mutageni, dar că răspunsurile lor nu puteau fi prezise în funcție de expunerea lor la radiații.[sursa]

Cu alte cuvinte, viermii de la Cernobîl nu au fost sistematic mai buni în a-și proteja ADN-ul decât nematodele din alte părți, ceea ce sugerează că nivelurile de radiații din CEZ nu au selectat tulpini cu grade mai mari de rezistență genetică. În schimb, se pare că nematodele pur și simplu nu sunt deranjate de radiațiile ionizante.

• CITEŞTE ŞI:  Câte ere glaciare au existat până acum pe Pământ. Ar putea oamenii să supravieţuiască în prezent unei noi ere glaciare?

În timp ce aceste descoperiri sunt în mod evident vești excelente dacă sunteți un vierme microscopic, ele au semnificație și pentru oameni. De exemplu, ele i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă de ce unii oameni sunt mai susceptibili la deteriorarea ADN-ului decât alții, ceea ce ar putea duce la noi perspective în ceea ce privește dezvoltarea cancerului și a altor boli.

„Acum că știm ce tulpini de [nematode] sunt mai sensibile sau mai tolerante la deteriorarea ADN-ului, putem folosi aceste tulpini pentru a studia de ce diferite persoane sunt mai predispuse decât altele să sufere efectele substanțelor cancerigene.”, a mai spus Sophia Tintori.

Publicitate
Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: