A fost găsită „cea mai puternică dovadă” care atestă existenţa unei planete ascunse în sistemul solar: Planeta 9

Vânătoarea pentru misterioasa Planeta 9 continuă, iar o nouă cercetare susține că are „cele mai puternice dovezi statistice de până acum” că există o astfel de planetă care orbitează undeva la marginea îndepărtată a sistemului solar.

Această afirmație a fost făcută de către astronomul Konstantin Bogytin de la California Institute of Technology (Caltech). Bogytin a fost responsabil pentru multe dintre studiile anterioare care au încercat să demonstreze existența celei de-a noua planete din sistemul solar. Aceasta ar realiza o orbită în jurul Soarelui pe o durată cuprinsă între 10.000 și 20.000 de ani.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, mulți astronomi au făcut speculații despre existența unei planete dincolo de Neptun. Descoperirea planetei Neptun a rezultat ca urmare a unor calcule ale matematicienilor John Couch Adams și Urbain Le Vernier, pentru a explica discrepanțele între orbitele calculate și cele observate ale planetelor Uranus, Saturn și Jupiter. După descoperirea planetei Neptun, au rămas totuși niște mici discrepanțe ale acestor orbite, precum și a orbitei planetei Neptun, care au generat ideea existenței unei planete misterioase în sistemul solar.^[sursa]

Planeta 9: un mister ce dă bătăi de cap cercetătorilor

În cercetarea recentă, Bogytin și colegii săi au urmărit mișcarea obiectelor transneptuniene sau TNO: corpuri cerești de diferite dimensiuni aflate dincolo de orbita lui Neptun, care includ planete pitice precum Pluto și Eris.

În mod specific, echipa de cercetare a analizat TNO-uri care au fost trecute cu vederea anterior din cauza mișcărilor lor instabile, cauzate de gravitația lui Neptun. Această instabilitate face ca traiectoria lor să fie mai greu de interpretat, dar cercetătorii au vrut să accepte provocarea.

Aceste date au fost introduse în simulări și combinate cu forțele cunoscute ale altor planete, ale stelelor care trec și cu mareea galactică venită dinspre Calea Lactee – împingerea și tragerea galaxiei însăși.

Au fost rulate două seturi de simulări, unul presupunând că Planeta 9 se află acolo unde astronomii cred că ar putea fi, iar celălalt presupunând că Planeta 9 nu există.

„Ținând cont de prejudecățile observaționale, rezultatele noastre arată că arhitectura orbitală a acestui grup de obiecte se aliniază îndeaproape cu predicțiile modelului care include Planeta 9.”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.^[sursa]

În schimb, mișcările acestor TNO necunoscute ar fi foarte puțin probabile într-un scenariu în care nu există Planeta 9. Pentru moment, oricum, prezența planetei pare să fie cea mai bună cale de a se potrivi cu observațiile pe care le înregistrăm din spațiu.

În același timp, cercetătorii recunosc că sunt încă departe de a obține o dovadă concludentă că Planeta 9 există. Încercările anterioare de a o detecta prin observarea efectelor sale ipotetice asupra restului sistemului solar au eșuat până acum.

Pe măsură ce telescoape mai puternice vor fi puse în funcțiune – inclusiv Observatorul Vera C. Rubin din Chile, după cum a menționat echipa de cercetare – înseamnă că problema Planetei 9 are șanse mai mari de a fi rezolvată într-un fel sau altul.

Cercetătorii spun că sunt entuziasmați să vadă ce ne vor aduce studiile viitoare – și menționează că multe dintre estimările și ipotezele incluse în această analiză pot fi testate riguros odată ce vom avea la dispoziție imagini cu rezoluție mai mare ale spațiului îndepărtat.

Rețineți că, pe baza calculelor echipei, o planetă care corespunde caracteristicilor așteptate ale Planetei 9 ar fi totuși relativ mică, cu o masă de doar cinci ori (zece ori după alte calcule) mai mare decât cea a Pământului și o distanță de aproximativ 500 de ori mai mare decât distanța noastră față de Soare.

Având în vedere că Pluto se află la o distanță de 40 de ori mai mare decât distanța noastră faţă de Soare, ar fi aproape imposibil să o vedem, ceea ce înseamnă că în prezent trebuie să ne bazăm pe simulări ale corpurilor pe care le putem detecta pentru a-i descoperi prezența.

„La fel de importante ca și comparația cu observațiile existente, rezultatele prezentate aici oferă un set de predicții ușor de falsificat, cu perspective de rezolvare pe termen scurt.”, mai scriu cercetătorii.