După ce a fost furată din tren, o fată şi-a regăsit părinţii după 20 de ani: cazul Iuliei Gorina

La vârsta de 4 ani, Iulia Gorina a fost furată din tren. Călătorea din Minsk, Belarus, către Asipovichi, Rusia, împreună cu tatăl ei, pe o rută de 90 de kilometri, dar acesta a adormit. Bărbatul nu și-a iertat niciodată faptul că totul s-a întâmplat sub nasul său.

Iulia a dispărut în mod misterios în anul 1999 dintr-un tren care circula între Minsk și Asipovichy, Belarus, în timp ce tatăl ei dormea şi astfel nimeni nu o supraveghea. Pe atunci doar o copilă, Iulia nu știe decât că cei care au răpit-o erau un cuplu care se ascundea de poliție. În cele din urmă, fata a sfârșit într-un orfelinat, de unde a fost înfiată.

A avut o copilărie și adolescență fericite, dar întotdeauna și-a pus întrebarea unde sunt și ce fac părinții ei. Abia când în viața ei a apărut Ilia Kryukov, iubitul ei în vârstă de 31 de ani, a îndrăznit să spere că, într-o zi, i-ar putea cunoaște.

Iar acest lucru chiar s-a întâmplat. După o veritabilă muncă de detectiv, iubitul Iuliei a reușit să-i găsească părinții biologici. Recent, cei trei s-au revăzut, iar emoțiile nici nu pot fi traduse în cuvinte.

Un test ADN a confirmat faptul că era vorba despre fiica pierdută a lui Viktor și a Liudmilei Moiseenko. Tatăl, aproape în genunchi, i-a cerut iertare fiicei că a pierdut-o din ochi și că, astfel, destinul ei a fost schimbat.^[sursa]

Poliţia a crezut că părinții au ucis-o pe Iulia Gorina

Acum în vârstă de peste 50 de ani, părinții ei au căutat-o în toată această perioadă. La fel şi poliția din regiune. La un moment dat chiar s-a luat în calcul varianta ca părinții ei să o fi ucis.

În anul 2017, cei doi au fost supuși unui test cu detectorul de minciuni, pe care l-au trecut fără probleme.

Fata își amintește vag despre o călătorie cu trenul, dar era prea mică să înțeleagă ceva. Poliția din orașul unde a ajuns, adusă de cuplu, i-a căutat în zadar părinții. În cele din urmă, a ajuns într-un orfelinat și apoi în casa lui Oleg și Irina, care întotdeauna și-au dorit o fiică, dar nu au putut să o aibă.

”Testul ADN a dovedit că e fiica noastră, dar pentru noi a fost clar de cum am văzut-o. Semănăm foarte mult.”, au spus părinții biologici când au regăsit-o pe Iulia.

Fata a fost găsită în localitatea Ryazan, din Rusia, la o distanţă de circa 800 de kilometri de Asipovichi, orașul în care ar fi trebuit să ajungă împreună cu tatăl ei, cu două decenii în urmă. A fost găsită chiar în apropiere de gară.

Părinţii au căutat-o pe rută săptămâni în șir

”20 de ani par cât o viață, dar nu ne-am pierdut niciodată speranța. Am crezut – și iată că ne-am regăsit.”, a spus emoționată mama ei.

Reuniunea a avut loc într-o secție de poliție din regiunea Marjina Horka. Iulia a spus: „Eram cu toții în lacrimi. Nici măcar nu puteam să vorbim, doar plângeam și ne îmbrățișam unii pe alții. Părinții mei mi-au spus că mă căutau de mult timp, că au crezut că mă vor găsi într-o zi. Mama mea nu se putea opri să mă îmbrățișeze, m-a pus să stau în poala ei ca și cum aș fi fost o fetiță. Am stat de vorbă până la ora 3 dimineața, iar apoi eu și Ilia a trebuit să ne întoarcem în Rusia. Fiica mea mă aștepta”.

„Tata m-a rugat să-l iert pentru ce s-a întâmplat. Bineînțeles că-l iert. Am fost la gara unde am dispărut, ne-am plimbat cu toții în jurul ei, în hohote de plâns.”, a mai spus Iulia Gorina.

Când eforturile lor și ale poliției nu au dat rezultate, părinții ei au plecat cât au putut de departe de gări, pentru ca ceilalți doi copii ai lor să fie în siguranță. Suferiseră o traumă. O căutaseră însă pe ruta trenului săptămâni, şi luni în șir. Luau trenul dus și întors, întrebau toți călătorii dacă nu cumva o văzuseră. Au cercetat fiecare fântână și curtem, casă părăsită, magazin…

„A fost imposibil de dureros să trăim toți acești ani cu durerea de inimă de a nu ști ce s-a întâmplat cu fiica noastră. A fost mai mult decât îngrozitor. În cele din urmă ne-am mutat într-o altă casă.”, a mai spus Lyudmila, mama Iuliei.

Din fericire, speranța lor nu s-a pierdut. Dacă nu își mai pot vedea fiica trecând prin etapele vieţii, măcar își vor vedea crescând nepoții.