De ce au oamenii măsele de minte şi care a fost rolul lor în evoluţia speciei umane

Cei mai mulţi dintre adulţi au suferit cel puțin o dată în viață de pe urma durerilor sau neplăcerilor provocate de măsele de minte. Măseaua de minte se mai numeşte şi molarul al treilea şi se dezvoltă în jurul vârstei de 17-25 ani, dar există unele cazuri în care apar la peste 30 de ani. Există persoane care pot avea 1, 2, 3, 4 sau chiar mai multe măsele de minte, şi persoane care nu au niciuna.

Oamenii preistorici aveau nevoie de măsele de minte

În perioada preistorică, oamenii aveau nevoie de o putere crescută de masticație pentru a putea consuma alimentele ce făceau parte din dieta lor de atunci: carne crudă, nuci, rădăcini și alte alimente tari. Molarul de minte era necesar pentru procesul de hrănire, iar oamenii preistorici aveau şi alti dinţi în plus care au dispărut cu timpul. De asemenea, statura, oasele şi implicit maxilarele oamenilor erau de dimensiuni mai mari.

Cu câteva milioane de ani în urmă, strămoșii timpurii ai oamenilor aveau maxilare și dinți mai mari decât oamenii de astăzi. De exemplu, o specie numită Australopithecus afarensis, supranumită specia lui Lucy, după un specimen fosilizat celebru numit Lucy, a trăit acum aproximativ 3 până la 4 milioane de ani. Maxilarul și dinții unui individ Australopithecus afarensis erau destul de mari și mai groși decât ai noştri. Aveau trei dinți molari mari, cu smalț gros. Craniile fosile ale unora dintre acești oameni foarte timpurii prezintă, de asemenea, dovezi ale unor mușchi puternici de mestecat.

În prezent, oamenii și-au schimbat stilul de viață și de alimentație, iar corpul nostru a evoluat. Inclusiv dantura și maxilarele s-au adaptat la aceste noi schimbări, mandibula, de exemplu, fiind acum mai mică față de mandibula unui om preistoric.

Din cauza acestui proces, în cazul multor persoane molarul de minte nu mai are loc pentru a crește drept ori pentru a se dezvolta normal. Dezvoltarea unui molar de minte, în aceste cazuri, poate provoca dureri, aglomerarea dinților dar și alte probleme care necesită intervenţia unui ortodont pentru a le rezolva.^[sursa]

Întrucât în prezent mâncarea noastră este mult mai moale, carnea fiind gătită și mai ușor de mestecat, masticația poate să fie făcută și fără măseaua de minte, molarii de minte fiind considerați un fel de relicve ale evoluției noastre.

Mai exact, dezvoltarea cutiei craniene a dus la îngustarea mandibulei, fapt ce a dus la o veritabilă problemă tehnică. Practic, mandibula nu mai era suficient de lungă astfel încât să permită dezvoltarea măselelor de minte. Cele care apăreau duceau la infecții și la serioase probleme de sănătate. Astfel, măselele de minte sunt în proces de dispariţie, asemenea altor dinţi care au existat iar astăzi nu îi mai avem.

Genetica și măselele de minte

Genetica joacă un rol important în dezvoltarea măselelor de minte. Există cercetări care sugerează că genele pot influența dezvoltarea măselelor de minte și pot determina dacă acestea vor fi incluse sau nu în arcada dentară. Aproximativ 35% din populație nu dezvoltă măsele de minte, în timp ce alții pot avea una, două, trei sau chiar patru măsele de minte.

Între 10-25% dintre europeni nu au măsele de minte, în timp ce în cazul asiaticilor, incidența acestor persoane crește până la 40%. Asiaticii au fața mult mai plată decât africanii sau populațiile caucaziene, ceea ce înseamnă ca mandibula unui asemenea individ este mai îngustă decât a celorlalți oameni.

În zilele noastre, chirurgia pentru îndepărtarea maselelor de minte este o procedură comună. Mulți oameni aleg să scoată acești dinți supranumerari pentru a preveni complicațiile asociate, cum ar fi durerile, inflamațiile și compresiunea altor dinți. Cu toate acestea, există și opinii care susțin că, în anumite cazuri, maselele de minte pot juca un rol în distribuția uniformă a forțelor de mestecare.

Aşadar, măselele de minte au o istorie evolutivă bogată și au fost cândva esențiale pentru supraviețuirea umană. Cu toate acestea, odată cu schimbările în dietă și evoluția societății, acești dinți supranumerari au devenit mai puțin necesari și pot aduce cu ei complicații. Extracţia acestor măsele reprezintă una dintre cele mai comune extracţii dentare, realizându-se, în cele mai multe cazuri, fără complicaţii.