Vivien Leigh, sfârşitul dramatic al actriţei din capodopera „Pe aripile vântului”

Vivien Leigh a fost o actriță prolifică, ea colaborând adesea pe plan artistic cu soțul său, Laurence Olivier, care a regizat multe dintre filmele care au făcut-o celebră. Imaginile celor doi actori au fost asociate deseori de-a lungul timpului. Actriţa a câştigat două premii Oscar, unul pentru interpretarea personajului Scarlett O’Hara din filmul Pe aripile vântului (1939), iar cel de-al doilea pentru rolul Blanche DuBois din producția Un tramvai numit dorință (1951).

Vivien Leigh, pe numele său real Vivian Mary Hartley, s-a născut în data de 5 noiembrie 1913, la Darjeeling, în India. A fost fiica lui Ernest Hartley, un ofițer britanic înrolat în Cavaleria indiană, și a Gertrudei Robinson Yackje.

Vivien Hartley a avut prima apariție pe o scenă la vârsta de numai trei ani, când a recitat poezia Micuța Bo Peep, în cadrul trupei de teatru a mamei sale.

Copilărie, studii şi căsătorie

Micuţa a beneficiat de o educație aleasă, fiind trimsă să studieze la Londra, unde a fost înscrisă la „Convent of the Sacred Heart” („Mănăstirea Inimii Sacre”) din Roehampton, în anul 1920. Acolo, cea mai bună prietenă a sa a fost viitoarea actriță Maureen O’Sullivan, căreia i-a mărturisit dorința de a deveni, la rându-i, o „mare actriță”.

Vivien a călătorit apoi prin întreaga Europă, îndrăgostindu-se de artă și de frumos în general. A studiat în Italia, în Franţa, acolo unde şi-a dezvoltat latura sensibilă și a devenit o vorbitoare fluentă a celor două limbi naţionale. Şcolile de prestigiu pe care le-a frecventat, i-au modelat caracterul, i-au disciplinat neastâmpărul și, cel mai important, i-au canalizat ambiția spre un singur țel: acela de-a deveni o mare actriță.

După absolvirea liceului, a revenit la Londra. Acolo s-a înscris la cursurile celebrei Royal Academy of Dramatic Art, unde avea să-şi șlefuiască talentul nativ și să-şi deschidă porțile către lumea elitelor artistice. De asemenea, în acest context, a fost remarcată de regizorul şi producătorul Alexander Korda, personalitate proeminentă a filmului englez.

La sfârșitul anului 1931, Vivien l-a întâlnit pe Herbert Leigh Holman, un avocat cu treisprezece ani mai în vârstă decât ea. În ciuda rezervelor acestuia asupra meseriei de actriță, cei doi s-au căsătorit pe 20 decembrie 1932, iar în perioada următoare tânăra și-a încheiat studiile la Academie. În anul următor, Vivien a adus pe lume o fetiță căreia i-a dat numele Suzanne, dar Vivien se simțea sufocată în această căsnicie.

Din cauza nepotrivirilor, Vivien şi Herbert s-au despărțit. După divorț, Vivien a fost recomandată unui regizor pentru un rol în filmul Things Are Looking Up. Acesta avea să fie debutul său în cariera artistică.

Ulterior, tânăra s-a logodit cu un impresar, John Gildon. Acesta i-a sugerat să își schimbe numele din Vivian Holman în Vivian Leigh.

Transformarea lui Vivien Leigh

În anul 1935, a primit un rol în piesa The Mask of Virtue, jucată la Teatrul Ambasador. Opinia publică, producătorii şi criticii nu mai conteneau cu laudele la adresa ei. Însă cea mai de preţ recunoaştere a venit din partea lui Laurence Olivier. Marele actor, imediat după spectacol, a mers la ea şi a felicitat-o. De atunci, pentru o scurtă perioadă de timp, cei doi au fost buni prieteni.

„În afara privirii ei, care era pur şi simplu magică, Vivien poseda o seninătate, un echilibru perfect. Gâtul ei părea prea fragil pentru a-i susţine capul. Avea un aer surprins şi ceva din orgoliul unui jongleur ce poate realiza aproape în glumă o strălucită performanţă. Ea mai avea şi altceva: forţa de atracţie a unuia din cele mai tulburătoare temperamente pe care le-am întâlnit în viaţa mea. Acea ciudată, înduioşătoare scânteie de demnitate pare să fi fost acel ceva în stare să subjuge pătimaşa legiune a admiratorilor ei fanatici.” a scris peste ani, în memoriile sale, Laurence Olivier.

Regizorul Alexander Korda, deşi iniţial a respins-o din cauza „lipsei de potenţial”, s-a răzgândit, recunoscându-şi greşeala şi i-a oferit tinerei un contract în lumea filmului. Astfel, Vivien a debutat pe marele ecran, în filmul Things Are Looking Up. Rolul, interpretat remarcabil, a atras atenţia criticilor, care au remarcat farmecul aparte al actriţei, precum şi fineţea jocului şi inteligenţa scenică. Tânăra uimea prin ochii verzi-albaștri, superbi, cu o privire când jucăușă, când malițioasă, o carnație alb-marmoreană, a cărei strălucire frapa încă de la prima vedere. De asemenea, avea un păr brun, bogat, care sporea puterea ei de seducție, iar silueta fină îi sublinia ținuta aristocratică. Bineînţeles, chiar şi în aceste condiţii, simpla ei apariţie nu ar fi fost de ajuns.

Vivien a asistat la un spectacol de teatru, Romeo şi Julieta, în care a remarcat nu doar jocul scenic al viitorului mare actor şi regizor Laurence Olivier, ci şi prezenţa sa masculină extrem de atrăgătoare.

Mai târziu, în timp ce interpretau rolul unor iubiți în filmul Fire Over England, în anul 1937, între Laurence Olivier și Vivien Leigh s-a declanșat o atracție puternică. După terminarea filmărilor a început o adevărată poveste de dragoste. Vivien și Laurence s-au mutat împreună, deși Holman, soțul ei, și soția lui Olivier, actrița Jill Esmond, au refuzat să accepte divorțul.

În această perioadă, actriţa a citit romanul Pe aripile vântului, scris de Margaret Mitchell. Fiind de-a dreptul fascinată de carte, i-a cerut impresarului său să o recomande regizorului David O. Selznick, care plănuia realizarea unui film după celebra carte. „Dacă mi s-ar da mie rolul O’Harei, l-aş juca aşa cum nicio altă actriţă nu l-ar mai putea juca. Simt că l-aş trăi! Creaţia mea ar fi o încarnare, dar la ce bun să mai vorbim de asta? Va fi dat cu siguranţă unei americance!”, spunea Vivien înainte de a fi distribuită în peliculă.^[sursa]

Vivien Leigh în rolul lui Scarlett O’Hara, în capodopera „Pe aripile vântului”

În cele din urmă, visul i s-a îndeplinit. De asemenea, şi premoniţia prestaţiei de excepţie. În anul 1939, Vivien Leigh a primit rolul Scarlett O’Hara din filmul Pe aripile vântului, în care a realizat o partitură excepţională prin complexitatea resurselor expresive. După premiera filmului, The New York Times scria: „Ea este perfect concepută pentru acest rol, prin artă și natură, încât orice altă actriţă să o joace pe Scarlett ar fi de neconceput”.

Filmul Pe aripile vântului a devenit unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale. A primit zece premii Oscar, record deținut timp de douăzeci de ani, iar Vivien Leigh a obținut premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal.

În perioada filmărilor la Pe aripile vântului, Vivien Leigh şi Laurence Olivier şi-au trimis zeci de scrisori pline de pasiune şi iubire. Într-una dintre ele, Vivien Leigh îi spunea lui Laurence Olivier: „Dacă ne-am iubi doar cu trupurile noastre, cred că tot nu ar fi suficient. Te iubesc mult mai mult de atât. Tot sufletul meu îţi aparţine”. Marele actor îi mărturisea la rândul său: „Eşti în mod constant în gândurile mele. Nu am trăit până când nu te-am cunoscut pe tine”.

Căsătoria dintre Vivien Leigh şi Laurence Olivier

În februarie 1940, Vivien Leigh a divorţat de Herbert Leigh Holman, iar în data de 21 august 1940, la Santa Barbara, lângă Hollywood, s-a recăsătorit cu Laurence Olivier. Ceremonia a fost secretă, martori fiind doar Katharine Hepburn şi Ronald Colman.

Legătura puternică dintre cei doi a fost cunoscută și la Curte: când Olivier a fost numit cavaler al Marii Britanii, Vivien l-a însoţit la Palatul Buckingham pentru învestitură. Ea a fost numită Lady Olivier, nume pe care și l-a păstrat chiar și după separarea celor doi de mai târziu. În ciuda iubirii înflăcărate de care păreau amândoi să fie cuprinși, infidelitățile au fost nelipsite de ambele părți.

În anul 1951, Vivien a realizat un alt mare rol, acela al lui Blanche DuBois, în filmul A Streetcar Named Desire (Un tramvai numit dorinţă). Pentru prestaţia sa a fost răsplătită, în anul următor, cu un nou Premiu Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal. Totodată, a primit şi Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă de dramă, iar în anul 1953, a primit Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă.

Succesul imens al filmului i-a adus lui Vivien şi suferinţe. Asemenea personajului Blanche, actriţa ajunsese să aibă nevoie permanentă de tratament psihiatric. A fost supusă unor ședințe de terapie cu electroșocuri, care i-au distrus, în cele din urmă, sistemul nervos. Mintea ei încețoșată a făcut rău nu doar actriței, ci și apropiaților, care cu greu o mai puteau controla.

Olivier a încercat să o ajute pe soţia sa, dar era adesea frustrat și neputincios în fața bolii acesteia. Pe când filma Cezar și Cleopatra, a descoperit că era însărcinată, însă a pierdut copilul. A intrat într-o depresie puternică care a atins pragul maxim în momentul în care l-a atacat verbal și fizic pe Olivier, iar după criză s-a prăbușit la pământ.

Ultimii ani şi moartea lui Vivien Leigh

Actriţa, devenită prizoniera tulburărilor maniaco-depresive, a avut de suferit nu doar pe planul sănătăţii. Din acest motive, Laurence Olivier a decis să divorțeze de firava sa soție, ruptura producându-se în ianuarie 1961.

Laurence s-a recăsătorit cu actriţa Joan Plowright. Vivien s-a refugiat în brațele actorului John Merivale, chiar dacă nu îl va putea uita niciodată pe Larry, “bărbatul vieții sale”.  Merivale era la curent cu boala actriței și l-a asigurat pe Olivier că va avea grijă de ea.

Recompensa pentru activitatea ei teatrală a venit mai târziu, sub forma unui Premiu Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în piesa „Tovarich”, în anul 1963. În această perioadă, starea ei de sănătate devenise foarte precară şi leşinase, chiar, de câteva ori pe scenă.

Vivien Leigh a murit în data de 8 iulie 1967. Avea doar 53 de ani. Cauza morții a fost o hemoragie pulmonară cauzată de tuberculoză. John Merivale a fost cel care i-a găsit trupul neînsuflețit și a anunțat familia și prietenii. Olivier a fost devastat de vestea morții fostei sale soţii. Trupul lui Vivien a fost incinerat, conform dorinţei sale, iar cenușa a fost aruncată deasupra unui lac de pe domeniul actriței.

Laurence Olivier a murit în anul 1989, la vârsta de 82 de ani. Cu puţin timp înainte să moară, actorul a fost văzut uitându-se la un film cu Vivien Leigh, cu lacrimi în ochi şi spunând: „A fost dragoste între noi”.

De-a lungul celor 30 de ani de carieră, Vivien Leigh a interpretat roluri variate, începând de la eroinele comediilor lui Noël Coward și ale lui George Bernard Shaw, până la personaje din opere clasice ale lui William Shakespeare, precum Ofelia, Cleopatra, Julieta sau Lady Macbeth. Moartea sa a fost un şoc pentru lumea cinematografiei, însă a rămas în memoria publicului ca una dintre cele mai frumoase și talentate actrițe ale secolului al XX-lea.