Marea Criză Economică din anii 1929-1933 a avut efecte devastatoare. Au fost afectate atât țările puternic industrializate, cât și cele mai puțin dezvoltate. Acestea din urmă depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime.

Nivelul comerțului mondial a scăzut într-un ritm alert. La fel au scăzut și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri.

Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale au suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.

De asemenea, mineritul și exploatarea lemnului au avut scăderi dramatice. Cererea scăzuse puternic în aceste sectoare, iar alternativele de reangajare pentru muncitorii mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.

5 curiozităţi despre Marea Criză Economică din 1929-1933

#1. Publicitatea

Campaniile publicitare erau tot mai prezente. Ziarele, poșta, radioul erau bombardate cu reclame ce-i îndemnau pe oameni să cumpere un produs sau altul. Iar aceste metode de promovare chiar dădeau roade.

Reclama devenea „sufletul comerțului”, după cum afirma şi fostul preşedinte Calvin Coolidge.

Astfel, sistemul creditelor s-a extins foarte mult. În anul 1929, valoarea acestora ajunsese la 3 miliarde de dolari doar în SUA, o sumă enormă la acea vreme.

Băncile sau societățile creditoare s-ar fi aflat într-un mare impas dacă debitorii și-ar fi pierdut slujbele și n-ar mai fi fost capabili să-și plătească datoriile. Trebuiau să conştientizeze acest lucru.

Totuşi, prosperitatea aparentă i-a determinat însă atât pe creditori cât și pe cei creditați să meargă mai departe cu acest sistem.

Aşadar, datoriile au crescut necontenit, fără a avea un plan de rezervă în cazul apariţiei unei probleme majore.

#2. Prăbuşirea bursei de pe Wall Street

În anii ‘20 din ce în ce mai mulți americani au început să pună tot mai mulți bani în investiții și să facă speculații bursiere.

Aveau falsa impresie că „sunt predestinați să se îmbogățească fără a munci”.

Prețul acțiunilor companiilor a crescut la cote uriaşe, care nu reflecta valoarea lor reală, care era mult mai mică. Oameni din toate categoriile sociale au început să facă speculații, crezând că au descoperit secretul bogăţiei.

marea criză economică

Neajunsurile majore ale acestui sistem nesănătos aveau să se vadă foarte clar odată cu izbucnirea crahului din octombrie 1929.

Prăbuşirea bursei din New York, de pe celebra Wall Street, a avut loc din cauza speculațiilor menţionate anterior și a nereglementării sistemului bancar și bursier.

Sute de mii de americani investeau pe bursă în acțiuni dintre care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau.

Mulți dintre jucătorii de pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii își împrumutau clienții mici investitori cu mai mult de două treimi din valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții.

Astfel, peste 8,5 miliarde de dolari erau contabilizați ca împrumuturi, valoare care depășea cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea.

Astfel au apărut „bulele speculative”.

Scăderea rapidă a indicelui Dow Jones a dus la instalarea unei panici în rândul investitorilor. Toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini mai erau dispuși să cumpere acțiuni. Astfel, valoarea acțiunilor a scăzut dramatic, iar bula s-a spart.

Ca urmare a crahului din octombrie 1929, economia americană a fost profund afectată. Sistemul bancar a fost grav lovit.

Până la sfârșitul anului, 659 bănci au dat faliment, iar odată cu ele au dispărut și cele 256 milioane dolari din depozit. Ritmul falimentelor bancare a continuat să fie ridicat. Dădeau faliment, la începutul anului 1930, circa 60-80 bănci pe lună. Per total, în anul 1931 numărul a crescut la 2.294 de bănci falimentare, cu depozite de 1,7 miliarde de dolari. În anul 1932, alte 1.456 de bănci au dat faliment, cu depozite de 750 milioane de dolari.

#3. Supraproducţia

O altă cauză importantă a crizei a fost supraproducția.

Capacitatea de producție a națiunii era mai mare decât capacitatea de consum dat fiind că o mare parte a venitului național era deținut o mică parte a populației care bloca acest venit în economii și acțiuni și nu cheltuiau destul de mult. În acest timp, baza societății, adică fermierii și muncitorii, avea o mică parte din venit și nu putea să cumpere tot ce se producea.

De asemenea, producția creștea mult mai repede decât salariul. Între anii 1923-1929, producția a crescut cu 32%, în timp ce salariul a crescut cu doar 8%.

Prețurile erau menținute la un nivel artificial. Tot artificial a fost susținut şi nivelul vânzărilor ce depășeau puterea de cumpărare a veniturilor și salariilor. În momentul când astfel de practici nu au mai putut susține piața, criza s-a intensificat.

#4. Marea Criză Economică în România

Marea Criză Mondială declanşată în SUA prin prăbuşirea bursei de la New York a afectat grav şi România. Principalele efecte au fost scăderea producţiei, creşterea numărului de şomeri, reducerea salariilor, devalorizarea leului şi multe sinucideri.

Situaţia din România era asemănătoare celei din SUA.

Ţara noastră era în proces de modernizare, iar oamenii, în special ţăranii, făceau credite pentru modernizarea agriculturii. De asemenea, industriaşii erau angajaţi în diferite proiecte de dezvoltare a afacerilor lor.

O anchetă a Ministerului Agriculturii realizată în anul 1932 indica faptul că aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii contractate până în anul 1931, în valoare de 52 de miliarde de lei.

Această statistică se referea doar la creanţe bancare, nu şi la datoriile de la individ la individ, care erau estimate la aproape 20 de miliarde de lei.

Realitatea era cruntă. Nu mai era sat sau comună în România care să nu aibă unul sau mai mulţi cămătari, români, dar mai ales străini.

La începutul anilor 1930, preţul kilogramului de grâu scăzuse sub nivelul cheltuielilor necesare pentru a-l recolta. Astfel, marii proprietari, care făcuseră eforturi financiare considerabile pentru automatizarea procesului agricol, s-au găsit în situaţia de insolvabilitate.

Sistemul financiar românesc a început să fie afectat puternic începând cu anul 1930. Atunci, firmele cu capital străin s-au retras de pe piaţa românească, încercând să-şi limiteze pierderile şi să mai salveze o brumă de profit. Conform estimărilor neoficiale, între octombrie 1929 şi iulie 1931 s-au retras din România peste 17 miliarde de lei.

Marea Criză Economică din România, în cifre

  • Peste 500 de fabrici au dat faliment şi peste 55.000 de muncitori au intrat în şomaj.
  • Preţurile la produsele agricole au scăzut cu 60-70%, iar odată cu ele au scăzut şi încasările la bugetul şi cheltuielile statului. 
  • Industria, per total, a cunoscut o scădere de 50%.
  • Producţia agricolă a crescut cu 30%, iar din cauza scăderii preţurilor, veniturile au scăzut cu 55%.
  • Preţul grâului nu mai acoperea nici măcar cheltuielile necesare recoltării. 
  • Peste 2.5 milioane de agricultori aveau credite la bănci sau la cămătari. 
  • Reducerea salariilor cu 10% în 1931 a fost urmată în anii 1932 şi 1933 de alte reduceri salariale (celebrele curbe de sacrificiu).
  • Exportul de grâu şi petrol a scăzut cu 58%. 
  • Au crescut taxele pe bunurile de consum şi a impozitului pe salarii. 
  • A crescut şomajul la un nivel alarmant. 
  • Au apărut falsificatorii de monedă naţională şi monedă străină. 
  • Au apărut cămătarii care cereau dobânzi enorme. 
  • A crescut infracţionalitatea.
  • A crescut deficitului bugetar. 
  • La finalul crizei, în anul 1933, în România erau peste 300.000 de şomeri

După cum spuneam, au avut loc şi foarte multe sinucideri. Tragediile aveau loc în special în rândul celor care au contractat credite şi nu le mai puteau rambursa.

Principalele măsuri guvernamentale anticriză s-au tradus în concedieri colective şi reducerea salariilor funcţionarilor.

În anul 1933, indicele salariului nominal a scăzut, în comparaţie cu anul izbucnirii crizei, la 63,1%.[sursa]

#5. Extremismul

Marea Criză Economică s-a încheiat în momente diferite pentru ţările din întreaga lume.

În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice, care le-au împins spre ideologiile de extremă dreaptă sau stângă.

Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori, precum Adolf Hitler, au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state.

Acest context a generat condițiile politico-militare pentru declanșarea, în anul 1939, a celui de-Al Doilea Război Mondial.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here