Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică, aparținând culturii sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere literară păstrată a umanității, fiind numită şi cea mai veche poveste din istorie, care datează încă de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale lui Ghilgameș, legendarul rege al cetății Uruk.

Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea, de către arheologul Hormuzd Rassam. De atunci, a fost tradus și interpretat de numeroși cercetători și traducători, care au lucrat la reconstruirea textului pe baza fragmentelor găsite în diverse limbi și dialecte. Versiunea cea mai completă este cea realizată de orientalistul Andrew George, în anul 2003.

Epopeea lui Ghilgameş, cea mai veche poveste din istorie

Epopeea lui Ghilgameș conține multe elemente mitologice care aveau să apară în literaturile și tradițiile mitologico-religioase ale civilizațiilor ulterioare. De exemplu, povestea potopului, în care zeii pedepsesc omenirea pentru fărădelegile ei, și care are ca supraviețuitor pe Uta-napiștim, echivalentul lui Noe din Biblie. De asemenea, poemul explorează teme universale, cum ar fi prietenia, iubirea, moartea, sensul vieții și destinul uman.

Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatură uriașă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la luptă corp la corp pe regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară a nici uneia dintre părți, astfel încât Ghilgameș și Enkidu au devenit prieteni nedespărțiți. Cei doi au călătorit, au fost părtași la nenumărate aventuri, și-au dovedit eroismul și curajul înfruntând creaturi fantastice periculoase, fapte care le-au dus faima peste mări și țări.[sursa]

epopeea lui ghilgameş

Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat divinitățile. Zeița Iștar, protectoarea Uruk-ului, a încercat să-i despartă, ispitindu-l pe Ghilgameș cu declarații de iubire. Când însă acesta o respinge cu agresivitate și trufie, zeița se răzbună, ucigându-i prietenul mult iubit. Mai apoi, regele se confruntă pentru întâia oară cu pierderea ireversibilă a celei mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor, supuși inevitabil morții. Neconsolat, puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în mod excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim.

• CITEŞTE ŞI:  Regele Mswati, monarhul cu 15 soţii răpeşte femeile pe care şi le doreşte

Uta-napiștim îi povestește lui Ghilgameș cum a supraviețuit Marelui Potop, construind o barcă uriașă în care a adunat câte o pereche din fiecare specie de animale. După ce apele s-au retras, el a jertfit zeilor și a primit de la ei darul nemuririi. El îi spune lui Ghilgameș că singura cale de a trăi veșnic este de a nu dormi șase zile și șapte nopți. Ghilgameș nu reușește acest lucru și adoarme.

La plecare, Uta-napiștim îi dezvăluie lui Ghilgameș un alt secret: există o plantă pe fundul mării care îi poate reda tinerețea. Ghilgameș reușește să culeagă planta, dar în timp ce se scaldă într-un izvor, un șarpe îi fură planta și o mănâncă. Astfel, Ghilgameș pierde ultima șansă de a dobândi nemurirea.

Ghilgameș se întoarce în Uruk, resemnat cu soarta sa de muritor. El își dă seama că singura lui moștenire este orașul pe care l-a construit și l-a împodobit cu ziduri și temple. El își învață poporul să trăiască în pace și armonie, să respecte legile și să cinstească zeii. El își scrie povestea pe tăblițe de lut, pentru a o lăsa generațiilor viitoare. El își acceptă moartea ca parte a vieții și își găsește alinarea în amintirea prietenului său Enkidu.

O moştenire culturală extrem de valoroasă

Epopeea lui Ghilgameș este o capodoperă a literaturii universale, care ne oferă o imagine vie și profundă a civilizației mesopotamiene, dar și o meditație asupra condiției umane, a valorilor și a idealurilor care ne ghidează existența. Această poveste ne invită să ne întrebăm ce înseamnă să fim oameni, ce ne face fericiți, ce ne sperie, ce ne motivează și ce ne rămâne după ce plecăm din această lume.

• CITEŞTE ŞI:  De ce unii oameni simt că sunt urmăriți, chiar și atunci când nu este nimeni acolo?

Epopeea lui Ghilgameș este o lecție de morală și de filosofie, care merită citită și recitită de oricine dorește să se cunoască pe sine și pe ceilalți. Nu în ultimul rând, această poveste scrisă cu mii de ani înaintea vremurilor noastre, reprezintă o lecție de istorie şi cultură antică impresionantă.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele