Cultura Cucuteni este una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, rivalizând din punct de vedere al vechimii cu Egiptul Antic şi cu Sumerul.

Civilizaţia Cucuteni s-a dezvoltat şi a atins apogeul între anii 5.200 î.Hr. – 3.200 î.Hr., după care a dispărut în mod misterios. Cultura era larg raspândită, ocupând teritoriul de astăzi al Moldovei, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia.

Această cultură s-a întins pe un areal de aproximativ 350.000 kilometri pătraţi.

Denumirea culturii provine de la satul cu acelaşi nume din Iaşi, atestat în anul 1454, în timpul domniei lui Petru Aron. În această zonă au fost descoperit primele vestigii doveditoare ale existenţei culturii, pe dealul Cetăţuia descoperindu-se o serie de obiecte.

De asemenea, cultura mai este denumită Cucuteni-Trîpillea (Trypillia în engleză), după comuna cu acelaşi nume, aflată în regiunea Kiev, din Ucraina, loc în care, de asemenea, au fost descoperite importante elemente aparţinând acestei civilizaţii.

Vestigiile au început să fie descoperite începând cu anul 1884. În perioada următoare, între 1885-1910 au fost efectuate săpături arheologice, desfăşurându-se activităţi specifice până în perioada intrebelică, moment în care au fost descoperite în jur de 100 de gropi şi anexe gospodăreşti împreună cu 44 de locuinţe, datând din anii 4.000-3.000 î.Hr.[BBC]

Cum s-a dezvoltat Cultura Cucuteni

Perioada neolitică este una dintre epocile preistoriei în care agricultorii şi crescătorii de animale i-au înlocuit pe vânători şi culegători. Astfel, s-a trecut la un mod de viaţă sedentar şi au apărut primele localităţi, primele meşteşuguri.

Pornind de la importanţa schimbărilor survenite, istoricii numesc această transformare „revoluţie neolitică”.

Această „revoluţie neolitică” a cuprins vaste teritorii, dând naştere primelor civilizații umane din Europa.

Cucutenienii utilizau un sistem avansat de construcții şi se ocupau de agricultură și creșterea animalelor. Totodată, stăpâneau diverse tehnici, printre care desalinizarea apei și nu în ultimul rând erau renumiți pentru olărit și pictură.

Un aspect foarte important îl reprezenta alegerea locului unei aşezări. Acest lucru era condiţionat de o serie de factori precum:

  • existenţa surselor de apă;
  • fertilitatea solului pentru dezvoltarea agriculturii;
  • exstenţa unor căi de acces către alte zone locuite;
  • crearea unor sisteme defensive.

Locuinţele civilizaţiei Cucuteni

Existau mai multe categorii de aşezări, de la cele deschise sau fortificate natural, până la cele de tip protourban, care puteau fi compacte sau răsfirate, permanente sau sezoniere.

Locuintele erau poziţionate circular sau grupat, în funcţie de forma de relief pe care se întemeia aşezarea.

Casele erau construite pe platforme masive din lut, cu structuri din trunchiuri de copaci. Acestea aveau mai multe încăperi şi chiar şi etaj, în centru aflându-se o construcţie impunătoare, folosită ca loc de adunare a comunităţii şi sanctuar pentru ceremonii mistico-religioase.

Clădirile aveau mai multe camere, unele cu vetre, cu unelte gospodăreşti şi provizii.

Ceramica Cucuteni şi alte deprinderi

Unl element esenţial al culturii Cucuteni îl reprezintă ceramica, aceasta fiind unică în Europa.

Decorul predominant este cel în spirală, creând astfel o iluzie optică puternică. Culorile caracteristice sunt albul, roşul şi negrul, cu variaţii date în funcţie de temperatura la care a fost ars vasul.

În ceea ce priveşte forma, există de la simple pahare până la elemente amfore şi antropomorfe.

Tehnica ceramicii Cucuteni este aproape perfectă. Lutul era foarte bine preparat şi amestecat cu câteva fire de nisip, pentru ca pereţii vasului să nu crape. Odată modelate, vasele erau reintroduse în lut şi uscate la umbră. După uscare, avea loc decorarea.

Un element important al ceramicii și picturii cucutenilor era motivul lupului. Deseori, acesta era reprezentat pe ceramică prin dansatori cu măști de lup. Acest motiv a fost transmis în timp și a devenit simbolul de bază al dacilor, care au ocupat teritoriul după dispariţia civilizaţiei Cucuteni, în urma unui complex proces etno-lingvistic.

O altă îndeletnicire a cucutenienilor era ţesutul. Era practicat ţesutul stofelor din fire de lână de oaie şi cânepă.

Cucutenienii practicau metalurgia şi cunoşteau tehnica obţinerii şi prelucrării aramei, din care se confecționau cuţite, sule, ace, iar mai târziu seceri, topoare, pumnale şi chiar bijuterii.

Un alt element important al acestei civilizaţii îl reprezenta exploatarea sării.

Nu se cunosc civilizaţii mai vechi care să fi folosit tehnica de exploatare a sării bazată pe încălzirea unui vas de ceramică plin cu apă sărată. La evaporarea apei, sarea rămânea pe fundul vasului, fiind utilizată apoi în gospodărie.

De ce nu este cultura Cucuteni un element important al istoriei antice

Deşi în mod clar această civilizaţie a contribuit enorm la dezvoltarea popoarelor est-europene, istoria pare să ignore importanţa culturii Cucuteni.

Ignorarea culturii Cucuteni se datorează în principal factorilor politici.

Fiind localizată pe teritoriile României și Ucrainei, țări care au făcut parte din blocul Sovietic până la începutul anilor ’90, regimurile comuniste au neglijat și au omis intenționat anumite aspecte legate de identitatea națională și nu au pus accent pe investigații și cercetări arheologice.

Astfel, civilizația Cucuteni a rămas necunoscută publicului larg, timp în care titlurile de cele mai vechi civilizaţii au fost acordate la nivel global civilizațiilor sumeriene și egiptene.

Vizionaţi în materialul video de mai jos un reportaj despre cultura Cucuteni

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele