Împăratul Nero, pe numele său complet Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus, s-a născut în anul 37 e.n., în apropiere de Roma, Italia, fiind un personaj extrem de controversat.

Nero s-a născut într-o familie importantă din vremea Republicii Romane. A devenit cunoscut datorită mamei sale, Iulia Agrippina, care era fiica lui Germanicus și sora lui Caligula, care era împărat la acea vreme.

Tatăl lui Nero a murit pe când el avea doar trei ani, iar mama lui a fost exilată de către Caligula pe insulele Ponziane.

În anul 41, noul împărat Claudius, odată cu ascensiunea sa la tron, a rechemat-o pe Agrippina la Roma. Cei doi s-au căsătorit în anul 49, iar între anii 50-51, Nero a fost adoptat și numit moștenitor.

În anul 53, s-a însurat cu sora sa vitrega, fiica lui Claudius, Octavia. În anul 54, la moartea lui Claudius, Nero, având vârsta de doar 16 ani, a fost acceptat şi numit, fără opoziție, ca împărat.[sursa]

10 lucruri fascinante despre împăratul roman Nero

#1. Cum a devenit împărat

Nero era fiul vitreg al împăratului Claudius, însă era mai mare decât fiul natural al acestuia, Britannicus.

Claudius a fost otrăvit de către soţia sa, Agrippina, dornică şi ea ca fiul său să urce pe tron. Atunci, tânărul pretendent la tron a declarat că ciupercile care i-au adus moartea lui Claudius erau „mâncare de la zei”, fiind dorinţa divinităţii ca el să devină împărat.

Pe când Claudius a murit, Britannicus avea mai puţin de 14 ani, care era vârsta minimă legală pentru a deveni împărat. Astfel, deşi nu avea o legătură de sânge cu Claudius, Nero a urcat pe tron pe când încă nu împlinise vârsta de 17 ani.

Cu o zi înainte ca Britannicus să împlinească 14 ani, acesta a murit în condiţii suspecte, după ce a băut dintr-un pahar cu vin pregătit pentru banchetul care urma să aiba loc a doua zi. Astfel, Nero şi mama sa, care era la fel de nemiloasă ca şi el, au rămas la cârma celui mai mare imperiu al lumii.

#2. Şi-a ucis mama

Agrippina a exercitat o enormă influență asupra fiului său, prin intermediul căruia speră să conducă imperiul. Chiar a solicitat ca chipul său să apară alături de cel al fiului ei pe primele monede emise după urcarea lui Nero pe tron.

Nero o trata cu respect la început, și se presupune că, la un moment dat, Agrippina chiar l-ar fi sedus pentru a-l controla mai bine.

Cu toate acestea, tânărul împărat s-a săturat rapid de controlul exagerat al mamei sale. La începutul anului 55, garda i-a fost retrasă, iar ea a fost alungată din palat.

În anul 59, Nero a trimis-o pe mama sa în exil, cu o barcă defectă, ce avea să se scufunde în Golful Napoli. Agrippina a reuşit să scape, înotând până la mal. Totuşi, aceasta a fost găsită de un sclav eliberat, dar rămas loial lui Nero, care a ucis-o.

#3. Şi-a ucis două dintre soţii

În anul 58, Nero s-a îndrăgostit de Poppaea Sabina, care era căsătorită cu unul dintre prietenii săi apropiați, Otho Marcus. Otho a fost numit guvernator al Lusitaniei, iar Poppaea a ajuns în patul împăratului.

Împăratul a divorțat în anul 62 de Octavia și s-a căsătorit cu Poppaea.

Octavia a fost trimisă în regiunea Campania, fiind izolată pe insula Pandateria. A fost acuzată în mod fals de adulter şi a fost ucisă. Capul ei a fost adus la Roma pentru ca Poppaea să se desfete privindu-l.

În anul 63, Poppaea i-a născut o fiică lui Nero. Copila a murit la 4 luni.

În anul 65, într-un acces de furie, Nero și-a omorât în bătaie soția însărcinată a doua oară și, imediat, s-a însurat cu Statilia Messalina.

#4. În ciuda reputaţiei sale violente, Nero era extrem de popular

Nero avea o reputaţie violentă, acţionând de multe ori impulsiv.

Cu toate acestea, avea un dar în a se face iubit de masele de oameni simpli, care îl apreciau în special pentru măsurile populiste pe care le lua.

A organizat festivaluri muzicale, a redus taxele şi a primit personalităţi din străinătate în ceremonii grandioase. Aceste lucruri l-au făcut să crească în ochii poporului, deşi senatorii, oamenii educaţi şi cei apropiaţi aveau o părere total opusă.

#5. A fost acuzat că a pus la cale Marele Incendiu din Roma

Marele Incendiu din Roma a izbucnit în noaptea de 18 iulie 64, în zona Circus Maximus.

În acea perioadă, Roma era aproape de apogeu, fiind una dintre cele mai importante metropole ale Antichității. Avea circa 800.000 de locuitori.

Incendiul a făcut ravagii timp de șase zile și șase nopți, propagându-se aproape în întregul oraș. Trei dintre cele paisprezece cartiere ale Romei, care constituiau orașul au fost distruse complet, în timp ce în alte șapte cartiere, pagubele au fost limitate.

Au fost mii de morţi, iar circa 200.000 de oameni au rămas fără adăpost.

În mod convenabil, Nero nu se afla în oraş la momentul izbucnirii incendiului.

Împăratul a fost acuzat că el ar fi provocat incendiul, pentru a face loc pentru construirea Domus Aurea sau Palatul de Aur, un palat privat pe care şi-l dorea, însă nu avea suficient spaţiu pentru a-l construi.

Se spune că în timp ce incendiul devasta oraşul, împăratul privea pârjolul din turnul lui Mecenas și se bucura de frumusețea flăcărilor, cântând „Arderea Troiei”.

Şi după acest eveniment tragic, Nero a ieşit în avantaj. Realizând amploarea dezastrului, Nero a revenit la Roma de urgenţă. A ajutat sinistrații, a transformat unele edificii publice în adăposturi și a oferit grâne ieftine populației. Chiar a oferit bani pentru reconstrucție și a impus măsuri stricte pentru reducerea riscului de repetare a incendiilor.

Împăratul Nero, cântând „Arderea Troiei” în timp ce Roma era devastată de incendiu

#6. A instigat la persecutarea creştinilor

După ce a fost acuzat că ar fi ordonat marele incendiu de la Roma, Nero a aruncat vina asupra creștinilor.

A urmat un val de procese sumare, în care verdictele au fost date după cheful împăratului.

Mulți creștini au fost crucificați și arși, ca și cum ar fi torțe vii, pentru a ilumina jocurile de circ.

Printre victimele persecuției creştine se numără și Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Cei doi au fost arestaţi şi închişi în „Carcera Mamertinică” în anul 64.

Petru a fost condamnat la moarte și executat prin crucificare cu capul în jos, la cererea lui, pentru a se deosebi de modul răstignirii lui Isus, în anul 67 e.n. Nu se ştie exact modul în care a fost ucis Pavel, însă se crede că moartea sa a survenit tot în acest context.

#7. A câştigat toate probele Jocurilor Olimpice la care a participat

Nero era fascinat de cultura grecească și a întreprins o călătorie în Grecia. A ținut ca Jocurile Olimpice și Nemeene să fie organizate mai devreme, pentru a participa şi el la întreceri.

În mod stânjenitor, Nero a ieșit învingător la toate întrecerile, mituind arbitrii și competitorii.

Mai mult decât atât, spectatorii au avut interdicția de a-și părăsi locurile cât timp Nero se afla pe scenă și ținea recitaluri ore întregi. S-a întâmplat ca femeile să nască în incinta teatrului, în timp ce alții s-au prefăcuți morți pentru a fi scoși afară.

Împăratul a participat la curse cu care, trase de zece cai, dar era aproape să fie ucis după ce a căzut din carul său. La finalul cursei, a fost declarat învingător în uralele celor 5.000 de însoțitori aduși special de la Roma ca să îl aplaude.

#8. Se credea artist şi poet

Debutul său artistic a avut loc în anul 64, la Napoli. Teatrul în care organizase recitalul a fost afectat de un cutremur și s-a prăbușit.

Istoricul roman Suetonius spunea că Nero avea o voce slabă și înfundată. Dio Cassius i-a calificat glasul drept „leșinat”. Totuşi, poate era un cântăreţ talentat și priceput, însă neapreciat.

Nero obişnuia să se costumeze ca un actor de tragedie, susținând recitaluri în faţa mulţimii. Spectacolele se întindeau până seară târziu.

De asemenea, împăratul se imagina poet și scria poezii.

#9. A castrat un copil şi s-a căsătorit cu el

Deşi s-a căsătorit imediat după ce a ucis-o pe cea de-a doua sa soţie, Poppaea, Nero a suferit mult după aceasta.

Publicitate

De fapt, atunci când l-a întâlnit pe Sporus, un copil care semăna fizic cu Poppaea, a decis ca acesta să fie castrat şi să se căsătorească cu el.

Sporus purta haine de femeie şi se afişa alături de Nero la apariţiile publice.

Istoricul Dio Cassius a scris că Sporus semăna atât de bine cu Poppaea, încât Nero obişnuia să i se adreseze folosind numele fostei soţii.

#10. Moartea lui Nero

La întoarcerea sa la Roma, în anul 67, relațiile dintre Nero și Senat s-au înrăutățit. Întrucât visteria se golea, a fost nevoit să impună impozite împovărătoare. Acest lucru a dus la pierderea susţinerii din partea provinciilor, având loc şi revolte.

Devenit duşman al Romei, Nero a fugit, fiind abandonat atât de servitori, cât şi de garda pretoriană.

Nero a ieșit din palat alături de Sporus și s-a întâlnit cu Faon, unul dintre liberții săi, care l-a pus să se deghizeze și l-a condus la vila sa, nu departe de oraș.

Nero se ascundea într-o cameră din spatele casei, atunci când soldații au venit să-l aresteze. A ales să se sinucidă.

Publicitate

L-a chemat pe Epafroditus, care era secretarul său personal, să-l ajute să se înjunghie în gât. În acel moment, a exclamat: „Ah, ce artist piere odată cu mine!”.

Nero a murit la 9 iunie 68, la vârsta de doar 30 de ani.

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele