Crucea Roşie este una dintre cele mai cunoscute organizații umanitare la nivel mondial, dedicată prevenirii și ameliorării suferinței umane.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme și instituții de adunare și îngrijire a răniților militari sau civili, în războaie și alte conflicte armate, sau catastrofe cu un număr mare de victime, unde să fie găzduiți și tratați cei răniți pe câmpurile de luptă.[sursa]

Crucea Roşie: înfiinţare, principii şi scop

Crucea Roşie a fost fondată de către Henry Dunant, un om de afaceri elvețian, după ce a fost martorul ororilor războiului în Bătălia de la Solferino din anul 1859, o confruntare din cadrul Războiului Austro-Sardinian. Henry Dunant a călătorit iniţial în italia pentru a se întâlni cu împăratul Franței, Napoleon al III-lea, în vederea dezbaterii unor probleme privind afacerile din Algeria, care la aceea vreme era ocupată de Franța.

Henry Dunant şi voluntari ai Crucii Roşii Române

Într-o singură zi, aproximativ 40.000 de soldați aparținând ambelor tabere au fost abandonați pe câmpul de luptă, morți și răniți. Henry Dunant a fost șocat de acea privelişte. A fost profund afectat de suferințele soldaților răniți, de lipsa personalului medical calificat și a medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum și a instrumentelor de acordare a primului ajutor.

Dunant a abandonat complet scopul inițial al călătoriei sale și pentru mai multe zile a lucrat ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. Ulterior, Henry Dunant a propus înființarea unui corp de voluntari care să ofere asistență medicală și să ofere ajutor umanitar neutru în timpul războiului.

În mod oficial, Crucea Roşie a fost înfiinţată în data de 17 februarie 1863, la Geneva, în Elveţia.

Emblema şi principiile Crucii Roşii

Pentru a proteja personalul medical și voluntarii de a fi ținta în timpul conflictelor, Dunant a propus utilizarea unui simbol internațional recunoscut de toate părțile implicate în război. Astfel a fost adoptată emblema Crucii Roșii, care este un semn invers al drapelului Elveției (un drapel alb cu o cruce roşie). Această emblemă a devenit simbolul Crucii Roșii și este protejată prin tratate internaționale.

Emblema Crucii Roşii

Crucea Roşie se ghidează după patru principii fundamentale:

  • umanitatea;
  • imparțialitatea;
  • neutralitatea;
  • independența.
• CITEŞTE ŞI:  Cea mai mare monedă din lume. Este făcută din aur şi poate fi folosită ca mijloc de plată. Cât valoreaza şi cât cântăreşte

Aceste principii sunt esențiale pentru asigurarea protecției și asistenței umanitare în mod neutru și nediscriminatoriu în război și alte situații de criză.

Crucea Roşie este implicată într-o varietate de activități și operațiuni umanitare. Acestea includ furnizarea de asistență medicală și umanitară în zonele afectate de conflicte armate, dezastre naturale sau epidemii, promovarea respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, instruirea personalului medical și voluntarilor și sprijinirea comunităților vulnerabile în întreaga lume.

Crucea Roşie este parte a Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, care este alcătuită din Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR), Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FICR) și Societățile Naționale ale Crucii Roșii și Semilunii Roșii din întreaga lume. Aceste organizații lucrează împreună pentru a promova ajutorul umanitar și protecția umană în timp de război și alte situații de criză.

Publicitate

Crucea Roșie a trebuit să se adapteze la noile provocări și la schimbările din lume. Organizația a introdus inovații în domeniul asistenței medicale și umanitare, cum ar fi tehnologia medicală avansată, telemedicine și utilizarea dronelor pentru livrarea ajutoarelor în zone greu accesibile. De asemenea, Crucea Roșie s-a implicat în campanii de sensibilizare și educație publică pentru a îmbunătăți pregătirea comunităților în fața dezastrelor naturale și a altor situații de urgență.

Crucea Roşie Română: o istorie de un secol şi jumătate

Crucea Roşie Română s-a înființat în data de 4 iulie 1876, la doi ani după ce România a aderat la Prima Convenție de la Geneva pentru protecția răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie1. Primul președinte al Crucii Roșii Române a fost Prințul Dimitrie Ghica.

• CITEŞTE ŞI:  Elena Lupescu, amanta care i-a devenit soţie regelui Carol al II-lea

La nici trei săptămâni de la înființare, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre. De atunci, Crucea Roşie Română a participat la numeroase acțiuni de ajutorare a victimelor războaielor și dezastrelor naturale, atât în țară cât și în străinătate.

În timpul Primului Război Mondial, Crucea Roşie Română a asistat în spitalele proprii peste 150.000 de răniți. De asemenea, a asigurat hrană pentru militari, refugiați și populația afectată de conflict, a facilitat schimbul de corespondență între prizonierii de război și familiile acestora, a sprijinit cu hrană și îmbrăcăminte prizonierii români din lagărele inamice. Regina Maria, îmbrăcată în uniformă de infirmieră de Cruce Roşie, inspecta pe front sau în spatele frontului spitalele de campanie.

După războiul de reîntregire, Crucea Roşie Română și-a concentrat eforturile, cu prioritate, în direcția sprijinirii acțiunilor de combatere a bolilor contagioase. Astfel, şi-a concentrat eforturile pentru combaterea tuberculozei, malariei, holerei, dar și pentru ridicarea gradului extrem de scăzut de educație sanitară a populației.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Crucea Roşie Română a răspuns prompt rugăminții Guvernului de a dispune deschiderea de cantine în gările și pe drumurile de acces ale convoaielor de refugiați. A continuat să ofere asistență medicală și socială răniților și bolnavilor din spitalele militare și civile. Totodată, a organizat transportul și repatrierea prizonierilor români din Germania și Uniunea Sovietică.

După preluarea conducerii de stat de către Partidul Comunist, din anul 1947 Crucea Roşie Română și-a pierdut autonomia. Totuși, în ciuda condițiilor dificile și a puținelor mijloace rămase la dispoziție, Crucea Roşie Română a continuat să-și îndeplinească misiunea.

• CITEŞTE ŞI:  Un craniu gigantic de monstru marin extrem de rar doboară un record mondial

Sfârșitul anului 1989 și anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Roşie Română începutul revenirii la misiunea organizației. A început o perioadă de democratizare și de aliniere la standardele internaționale ale Mișcarii Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. În timpul cel mai scurt, personalul Crucii Roșii Române și toți voluntarii care i s-au alăturat au încercat să se conecteze realităților zilei, încercând să contribuie cu mijloacele specifice la rezolvarea noilor probleme.

Astfel, Crucea Roșie Română are o tradiție neîntreruptă de aproape un secol şi jumătate.

Pe scurt, lucruri interesante despre Crucea Roşie:

  • Emblema Crucii Roșii este o inversare a steagului elvețian (o cruce albă pe fond roșu), ca omagiu adus țării unde s-a născut mișcarea2. În unele țări cu populație majoritar musulmană sau evreiască, se folosește emblema Semilunii Roșii sau a Cristalului Roșu.
  • Crucea Roşie este cea mai mare rețea umanitară din lume, având peste 13 milioane de voluntari și peste 300.000 de angajați în cele 192 de societăți naționale membre.
  • Crucea Roşie este singura organizație care are dreptul să viziteze prizonierii de război și să le asigure corespondența cu familiile lor.
  • Crucea Rosie este laureată a Premiului Nobel pentru Pace de trei ori: în anii 1917, 1944 și 1963 (împreună cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii).
  • Crucea Roșie Crucea Roşie are un muzeu dedicat istoriei și activităților sale la Geneva, Elveția.
  • Principesa Margareta este președintele Crucii Roşii Române, din anul 2016.
Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele