Vlad al II-lea Dracul s-a născut în anul 1392/1394 şi a fost domnul Ţării Româneşti în două rânduri, între anii 1436 și 1442, respectiv din anul 1443 până în 1447.

Vlad Dracul a făcut parte din familia Basarabilor, fiind fiul lui Mircea cel Bătrân şi tatăl lui Vlad Ţepeş.

A fost numit voievod al Ţării Româneşti de către Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Între 1431-1435 Vlad Dracul s-a stabilit la Sighișoara beneficiind de puteri depline, având sprijinul ungurilor. În numele lui Sigismund, Vlad Dracul a pedepsit unele cetăți răsculate împotriva autorității regale, printre ele fiind şi cetatea Rupea.

Într-o scrisoare adresată brașovenilor, explicând că fusese însărcinat de rege să păzească granița de est, i-a certat că au jefuit pe unii oameni protejați de el. Scrisoarea, scrisă în limba slavonă spunea astfel: „Io, Vlad, voievod și domn. Scrie domnia mea, multă sănătate pârgarilor din Brașov. Știți bine și voi că domnul chezarul m-a însărcinat pe mine să păzesc această margine…Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă și dacă pentru una, voi lua îndoit și întreit de la voi.”

Vlad Dracul a fost căsătorit de două ori. Cu prima soţie, Anastasia, a avut doi copii, pe Mircea al II-lea şi pe Vlad Ţepeş. De asemenea, a mai fost căsătorit cu Marina, o fiică a lui Alexandru cel Bun, dar şi văduva lui Alexandru Aldea, predecesorul său, cu care a avut tot doi copii, pe Radu cel Frumos şi pe Alexandra.

vlad dracul

A înfiinţat o monetărie

Prima monedă care a circulat pe teritoriul Ţării Româneşti a fost ducatul, încă din timpul lui Vladislav I.

Vlad Dracul a înfiinţat la Sighișoara o „hereghie de bani”, un fel de monetărie în termeni moderni. Acolo au fost bătuţi ducați noi, monede care au circulat mai întâi în Transilvania, iar apoi și în Țara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de șarpe, cu aripile și laba dreaptă ridicate, și laba stângă terminată în patru gheare. După standardele heraldice, în descrierea unei steme, termenii de dreapta şi stânga sunt interpretaţi invers faţă de dreapta şi stânga privitorului.

Voievodul a impus utilizarea noilor monede sub presiunea ameninţărilor. Printr-o scrisoare adresată brașovenilor, îi amenință pe aceştia cu urmări grave dacă nu folosesc noua monedă.

„Io Vlad, voivod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate pârgarilor din Brașov. Și vă dă știre domnia mea că sibienii au lepădat ducații cei vechi; deci și voi mai mult să nu umblați cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducați vechi, rău îi voi face…”, scria Vlad al II-lea în scrisoarea menţionată.

Vlad Dracul şi Ordinul Dragonului

Vlad al II-lea și-a primit titlul de „Dracul” după ce a fost primit, în data de 13 decembrie 1431 în Ordinul Dragonului.

Ordinul Dragonului a fost un ordin militar medieval catolic, asemănător Ordinului Templierilor, creat în anul 1408 de către Sigismund de Luxemburg. Ordinul era menit pentru a creşte puterea politică a bisericii, dar şi pentru protejarea familiilor nobiliare maghiare și românești de Imperiul Otoman.

Patronii spirituali ai Dragonului sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfânta Margareta. Dragonul Ordinului este reprezentat cu bucla cozii încolăcindu-se în jurul gâtului, simbolul puterii de sacrificare a propriei vieți.

Deși rămâne curios motivul alegerii imaginii Dragonului care, în heraldica creștină tradițională, este asociat puterii malefice învinse de Sfântul Gheorghe, heraldica Ordinului Dragonului reprezintă simbolic sufletul unui cavaler dându-și viața pentru a salva un alt suflet, în imaginea forței impresionante pe care o oferă în jertfa de sine.

Moartea lui Vlad Dracul

În anul 1444, regele Ungariei, Vladislav Jagiello, a declarat război Imperiului Otoman. În acest context a avut loc Bătălia de la Varna, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara. Iancu i-a cerut lui Vlad să-și îndeplinească jurământul ca membru al Ordinului Dragonului și ca vasal al Ungariei, dar a fost refuzat. Papa l-a absolvit de jurământ, dar a cerut ca fiul său Mircea al II-lea să meargă în locul său.

Rezultatul cruciadei de la Varna a fost dezastruos pentru armata creștină. Iancu de Hunedoara a scăpat la limită cu viaţă, reuşind să fugă în Valahia. Acolo a fost capturat de oștenii lui Vlad Dracul, dar a fost eliberat la scurt timp, cu multe daruri.

Mulți, inclusiv Mircea al II-lea și Vlad Dracul au dat vina pe Iancu pentru dezastru. Din acel moment, Iancu de Hunedoara a avut o atitudine ostilă față de Vlad Dracul și fiul său cel mare.[sursa]

În anul 1447, Vlad Dracul a fost asasinat împreună cu fiul său Mircea al II-lea. Acesta din urmă a avut parte de o moarte cruntă, fiind îngropat de viu de către boierii și negustorii din Târgoviște.

Vlad Dracul mai avea cel puțin alți doi fii: Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. Ambii au devenit domni ai Ţării Româneşti.

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele