Victor Capesius a fost un farmacist român, de minoritate germană (sas), membru al partidului nazist german din anul 1943 și al temutei armate SS.
Doctorul Victor Capesius a realizat experimente farmaceutice pe prizonierii din lagărul de concentrare de la Auschwitz, începând din luna februarie 1944.
Acesta a fost ultimul farmacist-şef al lagărului, a declarat Adam Cyra, istoric al muzeului Auschwitz-Birkenau.
Ca farmacist în lagărul de exterminare de la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Josef Mengele, notoriul medic-criminal. Capesius a participat personal la selecțiile deportaților pentru camerele de gazare.
Documentele doveditoare au fost găsite în timpul lucrărilor de renovare, într-o casă din Oswiecim, numele polonez al oraşului Auschwitz, aflat sub ocupaţie germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[1]
Povestea lui Victor Capesius
Născut în anul 1907 la Miercurea Sibiului, în Transilvania, Capesius a studiat farmacia la Universitatea din Cluj. Studiile le-a terminat la Viena.
În anul 1931 și-a efectuat stagiul militar de un an în armata română, unde a fost promovat la gradul de căpitan. În anul 1933 și-a luat doctoratul în farmacie.
Începând din 1934 a fost reprezentantul în România al firmei germane IG Farbenindustrie.
În cel de-al Doilea Război Mondial, Capesius a fost mobilizat în armata română ca farmacist la un spital militar. Apoi, fiind de etnie germană s-a încadrat în Wehrmacht (1943) de unde a fost cooptat în SS.
În același an a fost trimis la specializare la lagărul central sanitar din Varșovia, apoi a fost trimis ca farmacist în Lagărul de concentrare Dachau.
În februarie 1944 a fost transferat la lagărul din Auschwitz, unde a ajuns farmacist-șef.
A activat pe acest până la evacuarea lagărului în ianuarie 1945. Între timp ajunsese Sturmbannführer, un grad echivalent cu cel de maior în armată.
Pe lângă participarea la selecții umane la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Mengele și la experiențele sale genetice pe cobai umani.
Aproape un milion de evrei şi-au pierdut viaţa în lagăr.
De asemenea, şi între 70.000 şi 75.000 de polonezi non-evrei, 21.000 de romi, 15.000 de prizonieri de război sovietici şi 10.000-15.000 de alţi prizonieri, printre care şi membri ai Rezistenţei, potrivit datelor Muzeului Auschwitz-Birkenau.
Procesul lui Capesius
Capesius a scăpat de Armata Roşie, dar a fost capturat, în landul Schleswig-Holstein, de către englezi.
În anul 1947, un tribunal l-a declarat nevinovat și a fost eliberat.
Farmacistul s-a mutat la Stuttgart şi a încercat să-şi construiască o viaţă nouă, studiind electrotehnica. Ulterior, s-a angajat la o farmacie, după care s-a lansat, în octombrie 1950, în propria afacere, la Göppingen.
Deşi ipoteza n-a fost confirmată, s-a vehiculat că succesul său în afaceri a fost doar rezultatul bunurilor furate de la evreii ucişi la Auschwitz.
La mijlocul anilor ’50, Capesius gestiona şi un salon de cosmetică în Reutlingen, iar în 1958, proporţiile antreprenoriatului său erau considerabile: avea 12 angajaţi şi o cifră de afaceri de 400.000 de mărci germane.
La începutul lui 1959, pe baza unor dovezi asupra activității sale ca membru al SS, Capesius a fost arestat din nou, fiind deținut în arest preventiv timp de 8 ani.
Procesul a avut loc între anii 1963-1965 la Frankfurt pe Main.
Principala acuzație contra sa a fost uciderea în chinuri a 8.000 de deținuți în lagărul de exterminare de la Auschwitz. De asemenea, a participat la uciderea altor 8.000 de prizonieri.
A fost condamnat la nouă ani de închisoare, dar a executat doar trei.
Nu şi-a recunoscut niciodată vina explicit, ci a blamat comunismul, întrebându-se „cum au primit martorii români dreptul de a veni la Frankfurt, pentru a participa la audieri“.
A fost aclamat la eliberare
Conform unor informații, în ziua în care a fost eliberat din detenție s-a dus la un spectacol în orașul Göppingen. Acolo a fost primit de spectatori cu aplauze.
Profesorul Dieter Schlesak, care şi-a dedicat 30 de ani din viaţă documentării unei cărţi despre Victor Capesius, spune:
„Se ştie că a existat rezistenţă din partea populaţiei germane împotriva proceselor Auschwitz. Cei care au aplaudat erau ei înşişi implicaţi. Încă nu începuse condamnarea trecutului criminal. Până atunci, majoritatea erau de partea criminalilor şi se simţeau legaţi de trecut, iar pentru ei, procesele erau opera «puterilor învingătoare». Să nu uităm nici Guvernul lui Adenauer, care avea mulţi oameni din vechiul aparat nazist! Capesius a considerat chiar că a fost «normal» ceea ce a făcut «atunci», executând ordinele pentru a salva «patria» de bolşevism.“
Capesius nu a mai fost cercetat pentru crimele comise și a decedat la 20 martie 1985, ca un cetățean onorabil al oraşului Göppingen.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
