Tardigradele sau urşii de apă sunt cele mai rezistente creaturi de pe Pământ.
Aceste fiinţe microscopice, care au un aspect foarte ciudat, fac parte din categoria animalelor extremofile, care pot supravieţui aproape în orice condiţii.
Corpul tardigradei înregistrează o lungime de 0,1—1,5 mm.
Este semitransparent și este alcătuit din patru segmente și un cap.
Corpul este înzestrat cu patru perechi de picioare scurte și groase, fiecare dintre acestea având cârlige.
Tardigradele se mișcă foarte încet, cu o viteză de 2—3 mm/minut.
Organele bucale reprezintă o pereche de tije ascuţite, cu ajutorul cărora animalul străpunge membrana algelor și a mușchilor, care reprezintă hrana acestora.
Anatomia tardigradelor
Tardigradele sunt înzestrate cu următoarele sisteme:
- digestiv;
- nervos;
- excretor;
- sexual.
După cum putem observa, tardigradelor le lipsesc sistemul respirator şi cel sangvin.
Tardigrada respiră prin intermediul pielii, iar rolul sângelui îl îndeplinește un lichid special aflat în corpul acesteia.
Acest animal foarte rezistent a fost denumit „micul urs de apă”, după forma sa asemănătoare ursului.
Acesta poate fi fiert, îngheţat, iradiat sau chiar aruncat în spaţiul cosmic, dar nu va muri. El se poate salva apelând la criptobioză, mecanism prin care îşi opreşte aproape complet metabolismul.
Ursul de apă este capabil să se deshidrateze, menţinând doar 3% din conţinutul său normal de apă. Dacă va fi hidratat din nou, va reveni miraculos la viaţă.
Procesul este numit anhidrobioză, o stare de viaţă latentă determinată de lipsa completă a apei prin uscarea ţesuturilor.
În cazul deshidratării, tardigradele își trag membrele în interior şi își micșorează în acest fel dimensiunile, luând forma de poloboc. Suprafața exterioară se acoperă cu un strat special, care previne evaporarea.
Spre deosebire de adevăraţii urşi, care pot hiberna un anotimp, aceste creaturi nevertebrate pot sta în hibernare chiar şi 10 ani.
Tardigradele sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, la temperaturi de -273 °C și până la +151 °C.
Tardigradele pot trăi şi în spaţiul cosmic
Ursul de apă rezistă la presiuni de până la 6 ori mai mari decât în cel mai adânc ocean şi poate trăi chiar şi în spaţiul cosmic, timp de 10 zile, după cum a demonstrat un experiment NASA.
Un grup de tardigrade a fost supus radiației cosmice timp de 10 zile.
După aceasta, ele erau uscate, dar și-au revenit rapid la condițiile din nava cosmică.
Alt grup de tardigrade a fost supusă radiației ultraviolete de tip A și B. Toate tardigradele au rămas în viață.
Alt grup de tardigrade a fost supusă radiației ultraviolete de spectru deplin.
Au supraviețuit doar 12% dintre animale. Acestea au putut să se înmulțească mai departe, dar au murit peste câteva zile după întoarcerea pe Pământ.
Tardigradele sunt rezistente la radiaţii
O radiație ionică de 570.000 de röntgeni a ucis jumătate din tardigradele supuse experimentului.
Pentru om doza mortală de radiație este de doar 500 de röntgeni.
Tardigradele își pot restabili celulele DNA care au fost afectate de radiație.
Cercetători de la Universitatea din Tokio, Japonia au reușit să creeze ce mai detaliată analiză a genomului tardigradelor, dezvăluind modul în care acestea supraviețuiesc.
- Recomandat: Cât de mare este, de fapt, Universul
Echipa de cercetători a descoperit că în genomul tardigradelor există mai multe copii ale unei enzime antioxidante, dar și o genă de reparare a ADN-ului.
Aceștia au descoperit și că urșii de apă au o proteină specifică, numită Dsup, ce se ”leagă” de ADN și previne ruperea acesteia.
Asta explică de ce tardigradele sunt atât de rezistente la radiații și pot supraviețui chiar în vidul spațiului,
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: