Unul dintre geamurile cabinei avionului ce trebuia să ducă 81 de pasageri de la Birmingham la Malaga s-a pulverizat subit. Pilotul Tim Lancaster a fost tras de curent pe geamul avionului, rămânând răstignit pe fuselaj, cu picioarele prinse în manșă.

Deşi pare un scenariu de film de acţiune, întâmplarea este cât se poate de reală.[sursa]

Pe 10 iunie 1990, zborul ”British Airways 5390” era pregătit de decolare.

81 de pasageri au plecat din Birmingham, Marea Britanie, în vacanță, în căldura Malagăi, în Spania.

La manșă e Tim Lancaster, de 42 de ani. Un pilot experimentat, cu peste 11.050 de ore de zbor.

În dreapta sa se afla Alastair Atchinson, de 39 de ani.

Cei doi nu se cunoşteau, dar şi Alastair era un pilot cu experienţă, având la activ 7.500 de ore de zbor.

Echipajul era completat de patru stewarzi şi doi oameni din echipaj.

Decolarea a decurs normal, fără incidente.

La 07:33, ora locală, personalul navigant pregătea micul dejun.

Nava zbura la o altitudine de 5.300 de metri, deasupa Didcot-ului, Oxfordshire.

Dintr-o dată, s-a dezlănţuit iadul.

Unul dintre geamurile din stânga ale cabinei de pilotaj a început să trepideze.

A urmat un zgomot puternic, apoi geamul s-a dezintegrat.

Căpitanul a fost tras de curentul puternic pe geamul avionului

Lancaster îşi scosese centura de siguranţă în urmă cu doar câteva minute.

Habitaclul s-a depresurizat aproape instant, iar Tim Lancaster este tras, pur şi simplu, pe geamul spart al avionului, de forţa puternică a curenţilor de aer.

Spre norocul său, picioarele i-au rămas blocate în manşă. Practic, pilotul era lipit de fuselaj, la -17 grade Celsius.

Nigel Ogden, unul dintre membrii echipajului, a prins efectiv cu brațele trupul comandantului.

Afară, din cauza șocului și a frigului, Lancaster şi-a pierdut cunoştinţa.

Vântul sufla cu putere.

Atchinson nu şi-a pierdut cumpătul şi a început procedura de aterizare forţată, dar manșa blocată de căpitan îl încurcă.

Ştia că trebuie să coboare repede.

Copilotul comunica extrem de greu cu cei de la sol, din cauza zgomotului infernal existent în cabină.

De aceea, procedurile de urgență ale British Airways au demarat cu întârziere.

Ogden nu-l mai putea ține pe Lancaster, având un umăr dislocat şi ars pe faţă din cauza vântului puternic.

Toți credeau că Tim era decedat.

Totuşi, Atchinson urla disperat să nu i se dea drumul, ca nu cumva corpul să ajungă la unul dintre motoare.

Au fost momente extrem de tensionate.

Toată lumea a scăpat cu bine

Într-un final, copilotul s-a înţeles cu turnul de control.

A urmat o aterizare pe aeroportul din Southampton, la ora 07:55.

Atchinson a reuşit să parcheze aeronava, fără probleme.

Tim era lipit de avion, cu răni pe toată suprafaţa corpului, atât de la curenţii de aer, cât şi de la impactul cu fuselajul.

În afara lui și a lui Ogden, toți au scăpat fără a fi răniţi.

Exteriorul cabinei, după aterizare

Căpitanul a fost dus la spital, iar în cinci luni de la accident s-a refăcut complet.

A continuat să piloteze până în anul 2008, când s-a retras din activitate.

Alastair Atchinson a fost declarat erou.

Atât el, cât și doi membri ai echipajului au fost decorați de către Regină.[sursa]

Inexplicabil, Nigel Ogden a fost uitat iniţial, însă greşeala a fost reparată, iar meritele i-au fost recunoscute.

De ce s-a depresurizat cabina

Ancheta a stabilit că geamul fusese schimbat doar cu 27 de ore înaintea decolării.

Din cauza grabei, nu era fixat cum trebuie.

Niciunul dintre cele 90 de şuruburi cu care fusese ”prins” geamul nu prezenta siguranță. Fie erau prea mici în diametru, fie prea scurte.

Din acel moment, toate sistemele de prindere au trecut în interiorul navei, pentru o siguranţă mai mare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here