Pasta de dinţi, din Egiptul Antic până în ziua de azi

Pasta de dinţi îşi are originea tocmai în antichitate, primele versiuni ale acesteia apărând în Egiptul Antic, Mesopotamia și China, în jurul anilor 5.000-3.000 î.Hr. Aceste prime forme de paste de dinți erau preparate din ingrediente precum praf de os, coji de ou, nisip, sare, frunze de mentă, flori și diverse plante, care erau amestecate pentru a obține o pastă sau o pudră ce putea fi aplicată pe dinți cu ajutorul degetelor sau al unor obiecte rudimentare similare periuțelor de dinți de astăzi.

Primele reţete pentru pasta de dinţi

Pasta de dinți a apărut pentru prima dată în Egiptul Antic, în urmă cu circa 7.000 de ani, aceasta fiind considerată una dintre cele mai vechi forme de îngrijire orală din istorie. Primele paste de dinți egiptene erau compuse din ingrediente precum praf de os, coji de ou, nisip, sare și diverse plante și ierburi, precum frunze de mentă, care aveau proprietăți de curățare, fiind abrazive și răcoritoare.

Neobişnuitele ingrediente erau amestecate împreună pentru a crea o pastă sau pudră. Rezultatul era apoi aplicat pe dinți și gingii cu ajutorul degetelor sau al unor obiecte rudimentare, cum ar fi ramuri de copaci cu vârfurile zdrobite pentru a forma un fel de perie.

Deși metodele și ingredientele folosite în pasta de dinți egipteană erau diferite de cele utilizate în produsele moderne, scopul principal era același: îndepărtarea resturilor de mâncare și prevenirea acumulării de placă bacteriană. Astfel era menţinută sănătatea orală și respirația proaspătă.

De-a lungul secolelor, rețetele pentru pasta de dinți s-au diversificat și s-au rafinat, în funcție de cultura și resursele disponibile în diferite regiuni ale lumii. În timpul Imperiului Roman, de exemplu, pasta de dinți era compusă din ingrediente precum miere, crăpătură de scoică și bicarbonat de sodiu.

Grecii și romanii au început să folosească substanțe de îngrijire orală în jurul anului 500 î.Hr.

Pasta de dinţi modernă

Dezvoltarea pastei de dinți în era modernă a început în jurul anilor 1800. Primele versiuni conțineau săpun, iar creta a fost introdusă în anii 1850. Tot în această perioadă, în Anglia se folosea extract de nuci și cărbune. Înainte de 1850, cele mai des folosite asemenea produse erau sub formă de pudră, nu de pastă

De asemenea, unii producători au început să utilizeze glicerina pentru a crea o pastă mai moale și mai plăcută la gust. În anul 1873, compania Colgate a lansat prima pastă de dinți comercială, ambalată într-un borcan de sticlă. Tuburile de pastă de dinți, asemănătoare cu cele pe care le folosim în prezent, au apărut în jurul anului 1890.

De atunci, pasta de dinți a evoluat în mod constant, cu adăugarea de noi ingrediente, cum ar fi fluorura pentru a preveni cariile dentare și abrazivi fini pentru a îmbunătăți curățarea dinților.

S-a înregistrat o diversificare a pastelor de dinți, adaptate diferitelor nevoi și preferințe ale consumatorilor. Astăzi, există paste de dinți pentru albire, sensibilitate, protecție împotriva tartrului, gingivită și multe altele. De-a lungul istoriei, pasta de dinți a evoluat și s-a adaptat în funcție de nevoile, cunoștințele și resursele disponibile în diferitele culturi și epoci. În prezent, pasta de dinți este un produs esențial pentru igiena orală și sănătatea generală a dinților și a gingiilor.