În urmă cu peste 5.000 de ani, un bărbat a pornit într-o călătorie prin Alpii Ötztal, la granița dintre Austria și Italia. Nu se ştie ce anume l-a determinat să se aventureze în acele înălțimi înghețate, dar bărbatul, numit mai târziu Otzi, nu a mai revenit vreodată. A fost străpuns cu o săgeată în umăr și a murit singur, într-o mică adâncitură stâncoasă. Corpul său a fost acoperit de gheață și a rămas intact în următoarele milenii, până când a fost descoperit întâmplător de doi turiști germani, în anul 1991.

Otzi, cea mai veche mumie descoperită până acum în Europa

La scurtă vreme după recuperarea mumiei din pământ, a izbucnit şi prima controversă. Era vorba despre apartenenţa acesteia. Trebuia să se stabilească dacă fusese descoperită pe pământ austriac sau italian. În data de 2 octombrie 1991, s-a stabilit că mumia se afla la aproape 100 de metri de graniţă, pe teritoriul Italiei.

De atunci, Otzi (mai exact Ötzi), aşa cum a fost poreclit după locul unde a fost găsit, a devenit una dintre cele mai studiate și fascinante mumii din lume.

Otzi era îmbrăcat cu haine și unelte din piele, blană, lemn și cupru. De asemenea, în apropierea sa a fost descoperit un topor cu coadă din lemn şi vârf din cupru. Toporul era, cel mai probabil, atât o armă, cât și o unealtă pentru doborârea copacilor. Până la descoperirea mumiei şi a armei sale, se presupunea că omenirea nu dispunea încă de tehnologia necesară pentru a fabrica astfel de unelte.

Aceste detalii oferă o imagine fără precedent asupra vieții și culturii europenilor din epoca cuprului. Analizele ADN-ului său au dezvăluit că aparținea unei ramuri genetice rare și că avea rude îndepărtate în Sardinia și Corsica.[sursa]

otzi omul gheturilor
O reconstrucţie 3D a lui Otzi

Testele ADN au scos la iveală lucruri interesante

Daterea cu carbon a stabilit că Otzi sau Omul Gheţurilor, aşa cum mai este numit, a trăit în urmă cu circa 5.000 de ani, între anii 3.350 şi 3.100 î.Hr. Bărbatul avea circa 1,60 m înălţime şi în jur de 50 de kilograme.

• CITEŞTE ŞI:  A fost descoperit un ou din perioada romană, vechi de 1.700 de ani, care încă avea lichid în interior

Examinările corpului său au arătat că suferea de artrită, boli parazitare și carii dentare. Totuşi, încă avea toţi dinţii atunci când a murit, în jurul vârstei de 45 de ani. Avea și câteva tatuaje misterioase pe piele, care ar putea fi cele mai vechi tatuaje cunoscute. De asemenea, zonele în care au fost făcute aceste tatuaje, respectiv în jurul încheieturilor și în zona lombară, ar putea fi semne ale unor practici medicinale ancestrale.[sursa]

Povestea lui Otzi nu este însă doar una de supraviețuire și moarte în condiții extreme. Este și una de violență și conflict. Razele X au arătat că avea o vânătaie pe mână dreaptă și o fractură la coaste, care sugerează că fusese implicat într-o luptă cu puțin timp înainte de a fi ucis.

De asemenea, s-a descoperit că avea sânge de la patru persoane diferite pe hainele și uneltele sale, ceea ce indică faptul că fusese parte a unui atac sau a unei ambuscade. Motivul acestor confruntări rămâne necunoscut, dar ar putea fi legat de resurse, teritoriu sau răzbunare.

Ultima masă a lui Otzi

Ultima masă a lui Otzi, înainte de a-și găsi sfârșitul în urmă cu peste 5.000 de ani a fost una dintre întrebările care i-au intrigat pe cercetătorii care au studiat mumia încă de la început.

Pentru mult timp, răspunsul a fost greu de obținut, deoarece stomacul lui Otzi nu se afla în poziţie firească. Acesta a fost identificat abia în anul 2009, cu ajutorul unei scanări CT. Se afla sub coastele sale, aproape de plămânii care erau atrofiați. Motivul pentru care stomacul său era plin în momentul morţii nu este clar. Se crede că ar putea fi legat de faptul că a fost lovit de o săgeată în umăr și a murit rapid.

Publicitate
• CITEŞTE ŞI:  Ius osculi, "dreptul la sărut" care putea condamna o femeie la moarte

Prin analiza conținutului stomacal al lui Otzi, oamenii de ştiinţă au reușit să afle ce a mâncat acesta cu puțin timp înainte de moartea sa. Potrivit unui studiu publicat în revista Current Biology, ultima masă a Omului Gheţurilor a constat din carne și grăsime de ibex (o specie de capră sălbatică), cereale de einkorn (un tip de grâu sălbatic), carne de cerb roșu și urme de ferigă bracken (o plantă cu potenţial toxic).

Carnea de ibex era cea mai abundentă în stomacul lui Otzi, reprezentând aproximativ jumătate din masa sa totală. Grăsimea animală era și ea foarte prezentă, constituind între 27% și 46% din conținutul stomacal. Cercetătorii cred că dieta bogată în grăsimi a Omului Gheţurilor era intenționată și adaptată mediului său rece și altitudinii înalte. Grăsimea este o sursă importantă de energie și calorii, care ajută la menținerea temperaturii corpului și la prevenirea hipotermiei.[sursa]

Ultima masă a lui Otzi oferă o imagine asupra alimentației și modului de viață al europenilor din Epoca cuprului. Omul Gheţurilor era un vânător priceput și probabil cunoștea bine resursele naturale din mediul său. Se hrănea cu animale și plante locale, dar nu avea acces la sare sau alte condimente. A rezultat că Otzi se adapta condițiilor dure și își planifica dieta pentru a supraviețui la altitudini mari.

Otzi este mai mult decât o mumie. Este un martor al unei epoci îndepărtate și al unei istorii nescrise. Prin el, oamenii de ştiinţă se pot apropia de strămoșii noştri neolitici, şi înţelege mai bine cum erau ei și cum trăiau. Aşadar, putem spune că Otzi este o fereastră în trecutul nostru comun.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele