Nicolae Malaxa a fost cel mai important şi influent, dar şi cel mai controversat om de afaceri al României în perioada interbelică. De asemenea, acesta ar putea fi și cel mai bogat român din toate timpurile, însă cifrele exacte lipsesc, astfel că detaliile despre imensa sa avere vor rămâne un mister.

Viaţa timpurie a lui Nicolae Malaxa

Nicolae Malaxa s-a născut pe 10/23 decembrie 1884, în Huşi, judeţul Vaslui, într-o familie de aromâni venită în localitate în jurul anului 1818. Tatăl său se numea Costache Malaxa, iar mama sa, Elena Ruxandra, a fost fiica spătarului Bădărău, un dregător de rang înalt la curtea domnească. Aşadar, familia sa avea o situaţie materială foarte bună.

Conform unor surse, Nicolae Malaxa a urmat la Iaşi atât clasele primare cât şi liceul. Alte surse afirmă că acesta ar fi urmat clasele primare şi apoi Liceul “Roşca Codreanu”, ambele în Bârlad, absolvind liceul în anul 1901.

Având parte de sprijinul familiei, Nicolae Malaxa a urmat cursurile Universității Politehnice din Karlsruhe, Germania, care este și în ziua de astăzi una dintre cele mai apreciate facultăți tehnice din lume.

Intrarea în afaceri

După ce şi-a terminat studiile, Nicolae Malaxa a revenit acasă, unde s-a bucurat, din nou, de sprijinul familiei care l-a susținut în deschiderea primei afaceri. Acesta a fondat, în anul 1911, fabrica de ulei vegetal Mândra Bârlad. Investiţia iniţială a fost o presă de ulei acţionată cu abur produs de o locomotivă realizată în anul 1909. În industria uleiurilor vegetale existau, la acel moment, fabrici concurente la Bacău şi Galaţi, însă, în zona Bârladului, unde se cultivau cu rezultate foarte bune oleaginoasele, nu exista aşa ceva.

Deşi se află în insolvență, fabrica există și în prezent, fiind preluată parţial de către Pambac Bacău. Se spune că fabrica a purtat numele unei anume Mândra, de care Malaxa era îndrăgostit nebunește.

La vârsta de 37 de ani, Malaxa era un inginer cu experiență, cu imaginație și un abil om de afaceri. Acesta punea preţ pe calitatea angajaţilor, conştientizând importanţa unor muncitori calificaţi în cadrul unei afaceri. Astfel, Malaxa a pus bazele unei școli de ucenici în Bârlad. Acolo, tinerii care absolveau școala primară erau instruiți pe banii lui. De asemenea, le oferea cazare şi masă viitorilor angajaţi. Tinerii absolvenți erau pregătiți astfel să lucreze pentru Fabrica de Ulei Mândra sau pentru Atelierele Mecanice.

Primul Război Mondial a creat un cadru perfect pentru industriaşi. Ţara era în reconstrucţie, iar unul dintre domeniile vizate pentru reparaţii şi modernizare era sistemul feroviar. Nicolae Malaxa a anticipat acest lucru.

nicolae malaxa
Nicolae Malaxa, intrarea în Uzina Malaxa şi o locomotivă fabricată în anul 1940, prezentată la Milano

Uzinele Malaxa

Întrucât dispunea de mijloacele financiare necesare, Nicolae Malaxa a achiziționat la periferia Bucureștiului un teren viran. În data de 3 august 1921 a înfiinţat un atelier de fabricare de material rulant. Acel atelier mai era utilizat şi pentru repararea de locomotive și vagoane de cale ferată. Acesta avea să fie începutul unei afaceri de succes.

Începând cu anul 1923, Malaxa a construit de la zero o uzină lângă Halta Titan. Patru ani mai târziu, industriașul român a beneficiat de prevederile unei legi prin care se încuraja dezvoltarea industriei naționale.

• CITEŞTE ŞI:  Elisabeta Bathory, contesa sângeroasă care ar fi luat vieţile a 600 de tinere

Astfel, Malaxa a încheiat în anul 1927 un contract cu societatea Căile Ferate Române (CFR), pentru fabricarea unor locomotive de concepție proprie românească, asumându-și riscuri destul de mari, căci a accesat şi mari împrumuturi din bănci.

Publicitate

Aşadar, şi la acea vreme se făceau afaceri profitabile cu statul român.

Angajaţi străini şi primele locomotive

Folosind acelaşi model ca la Bârlad, Nicolae Malaxa a înfiinţat o şcoală de ucenici, iar în câţiva ani, numărul angajaţilor de la uzină depăşea cifra de 8000. De asemenea, a angajat 180 de muncitori calificați germani, printre care și ingineri, pentru startul producției de locomotive. Angajații de la Uzinele Malaxa erau printre cei mai bine plătiți din țară. De asemenea, aveau şi unele beneficii adiacente, precum cantină, servicii medicale, dar şi prime și bonusuri de performanţă.

În anul 1928, după mai puțin de un an, fabrica a devenit operațională, pe porțile ei ieșind prima locomotivă cu abur care purta numele constructorului român. În același timp, au fost instruiți muncitori români, care i-au înlocuit pe cei germani la încheierea termenului de contract.

locomotiva malaxa
Locomotivă Malaxa, în anul 1937

În plină criză economică mondială după Crahul bursier de pe Wall Street, Malaxa a reușit să livreze locomotiva cu numărul o sută. Din anul 1930, România nu a mai importat niciun element pentru construcţia de locomotive.

În anul 1936 s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel de concepție românească. Aceasta a intrat în fabricație de serie, livrându-se către CFR, în anul 1938, primul lot de 28 locomotive. În acest moment, România ajunsese să nu mai importe nicio locomotivă de fabricaţie străină, iar CFR achiziţiona numai de la Uzinele Malaxa.

Alte investiţii ale lui Nicolae Malaxa

Pe lângă producția de locomotive, Nicolae Malaxa a invesit într-o fabrică de țevi din oțel fără sudură. În prezent aceasta este uzina Republica. Acolo s-a aplicat pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare „Stiefel”.

În perioada 1937-1938, Malaxa a construit Fabrica de muniții de artilerie și armament în incinta Fabricii de material rulant. Uzinele Malaxa au produs pe baza unui plan general de apărare a țării muniție de artilerie, armament și tanchete proiectate după o concepție românească.

În doar 12 ani (1928-1939), uzinele Malaxa au evoluat dintr-un atelier de produs material rulant şi reparaţii de locomotive până la dimensiunile unui concern industrial de primă mărime în Europa. Uzina organizată de Malaxa, după planurile proprii, era astfel concepută încât putea să-și schimbe rapid producția industrială de serie, realizându-se astfel capacități pentru producția de echipamente industriale, utilaje pentru industria chimică, petrolieră și altele.

Malaxa a inițiat și implementat în România industriile:

  • de aparataj pentru material rulant (1939-1943);
  • motoare Diesel (1935);
  • transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comandă (1936-1937);
  • tuburi de oțel fără sudură (1937 după procedeul Stiefel);
  • muniţie, armament şi tanchete (1937);
  • locomotive Diesel pentru CFR (1938);
  • aparatură optică (1938).

În anul 1937 la Belgrad și apoi în anul 1940 la Milano, Nicolae Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de automotoare românești, competitive pe plan european, deși această industrie fusese înființată abia în anul 1934.

• CITEŞTE ŞI:  10 preşedinţi americani, înainte şi după terminarea mandatului

Uzinele Malaxa au fabricat sub licență 126 de șenilete Renault UE. Nicolae Malaxa le-a dat legionarilor două șenilete direct de pe linia de producție în timpul rebeliunii din 1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de către statul român.

şenilete malaxa
Şeniete Renault produse la Uzinele Malaxa

În anul 1945, a fost fabricat la Reșița un automobil românesc cu numele de Malaxa, de către fabricile industriașului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă.

De asemenea, Malaxa a fost acționar și la uzinele Astra Arad, Unio Satu Mare, IOR București (Industria Optică Română), Uzinele și Domeniile de Fier din Reșița (UDR). La sfârșitul anilor ‘30, din concernul Malaxa făceau parte, printre altele, actuala uzină Faur, uzinele Republica, Tohan Zărnești și Magazinele Unite de Fierărie din Galați.

Corupţie, politică şi decăderea lui Nicolae Malaxa

Cunoscând modul în care funcţionează afacerile cu statul, putem bănui, pe bună dreptate, că Nicolae Malaxa a dezvoltat un sistem de relaţii, prietenii şi obligaţii, la baza cărora se aflau banii. Aşadar, mita, corupţia şi compromisurile au fost, de asemenea, factori care au influenţat succesul Uzinelor Malaxa.

De asemenea, Nicolae Malaxa a fost simpatizant al mișcării legionare și finanțator al aproape tuturor partidelor politice. A sponsorizat inclusiv Garda de Fier și Partidul Comunist Român. Fiind prieten cu filosoful Nae Ionescu, Malaxa a reuşit să-și facă relații în mediul legionar și să se apropie de cercurile politice germane.

Se spune că ar fi existat şi un fond de rulment pentru şpăgi înfiinţat de către Nicolae Malaxa. La acest fond ar fi contribuit şi alţi industriaşi, precum rivalul său Max Auschnitt, Ernest Urdăreanu şi alţi oameni de afaceri. Din acest fond ar fi ajuns şpaga până la Regele Carol al II-lea.

Malaxa a ajuns atât de apropiat de familia regală încât fiica sa, Irina, a început o relație cu Mihai al României. Idila nu a fost una de durată din cauza ambițiilor regelui privind căsătoria lui Mihai cu o soție de rang nobil.

Începând cu anul 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au apărut problemele pentru Nicolae Malaxa. A fost acuzat de colaborare cu legionarii și, în consecință, Uzinele Malaxa au fost naționalizate sub numele de Rogifer S.A.

După arestarea mareşalului Ion Antonescu, din 23 august 1944, Nicolae Malaxa a revenit în prim-plan. A reuşit să câştige simpatia regimului lui Petru Groza. În ciuda faptului că era un apropiat al casei regale, banii oferiţi comuniștilor, dar şi problemele avute cu vechiul regim, l-au făcut să intre în grațiile puterii.

Mulțumită acestui sprijin nesperat, industriașul a reuşit să transfere sute de milioane de dolari în bănci americane. Se pare că Malaxa a încercat să plece din ţară, însă nu a reuşit să obţină paşaport.

Emigrant în Statele Unite ale Americii

În anul 1946, Irina Malaxa s-a căsătorit cu savantul George Emil Palade, singurul român care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în anul 1974. Cei doi au plecat în acelaşi an în Statele Unite ale Americii, unde George Emil Palade şi-a continuat studiile.

• CITEŞTE ŞI:  Tipul ăsta a vrut să aibă muşchi la fel ca Popeye

Deşi avea relaţii bune cu noua conducere, Malaxa n-a scăpat de naționalizarea comunistă. Astfel, pe 11 iunie 1948, toate proprietățile lui Nicolae Malaxa au intrat în proprietatea statului. Uzinele Malaxa au devenit Uzinele 23 August. Comuniștii le-au transformat într-un simbol al luptei muncitorilor împotriva „exploatatorilor”.

Malaxa a devenit consultant al uzinelor, fiind, cu alte cuvinte, angajat al fostei sale afaceri, lucru care nu a fost pe placul omului de afaceri.

În anul 1948, Nicolae Malaxa a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România. Ulterior, a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în orașul New York.

În România, Malaxa a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. A fost acuzat de crime de război, întrucât producția de armament din timpul războiului a fost considerată în folosul agresiunii împotriva URSS. Malaxa a mai fost acuzat de cooperare cu legionarii.

Nicolae Malaxa a intrat în legătură cu Richard Nixon, cel care avea să devină Preşedinte al SUA în anul 1969. Malaxa i-a propus senatorului de la acea vreme realizarea unei fabrici de oțel în localitatea natală a acestuia, ceea ce ar fi dat excelent la imagine. Astfel, în anul 1951, Malaxa a înființat compania Western Tube, care însă nu a produs niciodată nimic.

Moartea lui Nicolae Malaxa şi retrocedarea averilor sale

După aflarea trecutului său politic, fiind acuzat că a colaborat cu Garda de Fier, autoritățile americane au încercat să-l expulzeze, dar nu au reuşit. Documente care au ajuns în posesia CIA atestau două plăți care însumau o sută de mii dolari de la Malaxa către familia Nixon.

Nicolae Malaxa a murit în anul 1965, în New Jersey, la vârsta de 80 de ani.

După căderea comunismului, copiii Irinei Malaxa, Georgia Palade Van Dusen şi Philip Palade, dar şi Loreen Ellen Malaxa, soția unui nepot decedat, au solicitat statului român titluri de peste 310 milioane de dolari de la Fondul de despăgubiri Proprietatea, în schimbul tuturor proprietăților lui Nicolae Malaxa confiscate de către statul român.

În septembrie 2006, statul le-a emis moştenitorilor titluri de despăgubire în valoare cumulată de 1.080 miliarde de lei (360 milioane dolari).

De menţionat este şi faptul că, în timpul vieţii, Nicolae Malaxa a avut o importantă activitate filantropică. Timp de mai mulţi ani, a subvenţionat Societatea Scriitorilor Români, contribuind și la publicarea mai multor opere originale.

De asemenea, Malaxa a sprijinit direct editarea monumentalei lucrări „Enciclopedia României”, coordonată de către profesorul Dimitrie Gusti. Totodată, industriaşul a ajutat numeroși tineri talentați, deveniți ulterior oameni de știință recunoscuți pe plan internațional. Acestora le-a acordat burse de studii sau i-a recomandat unor savanți și oameni de cultură din Europa.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

1 Comentariu

  1. Incepeti articolul cu 2 informatii inexacte
    Nu exista nici o dovada ca era dintr o familie de.aromani!
    Numele Malaxa este 100% grecesc!
    Deci dupa nume, care este prima carte de vizita , este grec!
    Daca aveti dovezi ca este aroman , va rog sa le publicati!
    2.
    Liceul ” Rosca Codreanu” este in Barlad si nu in Iasi

  2. Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele