Deşi putem avea impresia că maşinile electrice reprezintă o noutate pentru piaţa auto, fiind o variantă îmbunătăţită a maşinilor actuale, adevărul este puţin diferit.

Maşinile electrice au apărut în urmă cu peste 100 de ani, fiind gândite şi dezvoltate de oameni precum Thomas Edison sau Gustave Trouve.

La începutul secolului XX, un vehicul electric stabilea recordul de viteză terestru. Istoria automobilului electric este strâns legată de cea a electricității și a bateriilor și acumulatorilor.

De fapt, istoria automobilelor electrice este o parte importantă a istoriei automobilului în sine.[sursa]

Când au apărut maşinile electrice

Un model primitiv de motor electric a fost creat de maghiarul Ányos Jedlik, în anul 1828.

Până la sfârşitul secolului al XIX-lea mai multe variante ale motoarelor electrice au fost gândite, dezvoltate şi aplicate pe diferite mijloace de transport.

În anul 1884, Thomas Parker, un britanic de al cărui nume se leagă inclusiv de electrificarea metroului londonez și punerea în funcțiune a liniilor de tramvai din Liverpool și Birmingham, prezintă un vehicul care putea transporta șase persoane cocoțate pe un soi de cutii pline cu baterii.

Taxiuri electrice în New York, în anul 1906

Nu mult după aceea, în anul 1897, apare în Statele Unite ale Americii prima firmă de taxi cu mașini electrice.

Având avantajele pe care şi maşinile electrice din ziua de azi le au, respectiv vibraţii reduse, lipsa zgomotului şi a mirosului de carburant, aceste autovehicule au crescut rapid în popularitate.

Un an mai târziu, în 1898, marele Ferdinand Porsche alături de Ludwig Lohner îi sperie pe austriecii din Viena cu modelul P1.

Modelul Porsche P1

Acesta era un vehicul electric al cărui pachet de baterii cântărea 500 kg.

Adică aproape jumătate din greutatea întregului ansamblu care avea o autonomie de circa 80 km pe care îi putea parcurge cu o viteză maximă de 34 km/h.

Faimosul inventator american Thomas Edison a participat la dezvoltarea vehiculelor electrice.

Împreună cu Henry Ford, Edison a realizat o variantă „low-cost” a unei mașini electrice în 1913 – 1914.

Creştere rapidă, declin abrupt

La începutul secolului XX, în SUA existau peste 4.000 de maşini pe drum, dintre care o treime erau electrice, o treime pe benzină şi o treime pe abur.

Cele electrice porneau mai repede decât cele pe abur. De asemenea, erau mai curate decât cele cu combustie internă şi puteau parcurge în jur de 60 km printr-o singură încărcare a bateriilor.

Însă vremea rece ducea la descărcarea rapidă a bateriilor.

Staţie de încărcare pentru autovehicule electrice, în anul 1909

Din păcate, deși mulți dintre cercetătorii și inginerii cunoscuți ai anilor 1900 au susținut viabilitatea și avantajele propulsiei electrice, tot atunci a început și declinul.

Între anii 1920 și 2000, mașinile electrice au dispărut din atenția publicului și a producătorilor.

Costurile mai reduse ale autovehiculelor bazate pe combustibili petrolieri şi dezvoltarea reţelei de drumuri au dus la scăderea interesului pentru maşinile electrice.

A mai fost o perioadă între 1950-1960 când maşinile electrice au captat atenţia publică, în contextul reglementărilor privind poluarea.

Totuşi, interesul a dispărut din nou.

Revenirea interesului pentru maşinile electrice

În anul 2004, Elon Musk, fondatorul companiei americane Tesla Motors, începe dezvoltarea modelului electric Roadster.

Acesta ajunge la clienți în anul 2008 şi are un succes notabil.

În anul 2012, Tesla a lansat cunoscutul Model S.

În aceeaşi perioadă, micul Mitsubishi iMiEV ia prin surprindere marii producători din întraga lume.

Odată cu el au intrat pe piața europeană modelele electrice ale Citroen și Peugeot.

De asemenea, BMW a lansat modelele i3 şi i5.

Viitorul pare să aparţină autoturimelor electrice.

1 Comentariu

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele