Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în satul Siliştea Gumeşti, din Judeţul Teleorman, fiind unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada postbelică.

Copilăria lui Marin Preda

Marin Preda provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său, Tudor Călărașu, se ocupa cu agricultura (spunea că este „de meserie plugar”), iar mama, Joița Preda, a fost casnică. Copilul a luat numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală. Au făcut asta pentru ca Joița Preda să poată primi în continuare o pensie ca văduvă de război.

Publicitate

Joița avea două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica, după numele fostului soţ) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). Tudor şi Joiţa au mai făcut trei copii, pe Ilinca, Marin și Alexandru.

Marin Preda a crescut în această familie numeroasă, însă nu a avut o copilărie lipsită de griji. Asta deşi familia sa primise două loturi de pământ la împroprietărire.

În anul 1929, Marin Preda a fost înscris la şcoală de către învăţătorul Ionel Teodorescu. Nu a apucat să frecventeze cursurile căci tatăl său, care îşi dădea copiii la şcoală doar de la 8 ani, l-a retras. Anul următor a fost reînscris în clasa I, la Școala primară din satul natal. Doar că, pe lângă şcoală, tânărul Marin trebuia să-şi îndeplinească şi îndatoririle gospodăreşti, cum era obiceiul în orice familie de la țară. Din acest motiv, lipsea adesea de la școală. Cu toate acestea, Marin Preda s-a dovedit a fi printre elevii cei mai buni din seria sa, obținând premiul cu coroniță.

Publicitate

Clasa a IV-a a fost de departe cea mai grea pentru Marin Preda. Tatăl său nu-i mai putea cumpăra cărţi, îmbolnăvindu-se de malarie. Spre norocul său, a fost ajutat de învăţător, care l-a ajutat cu temele şi i-a împrumutat cărţi. De asemenea, făcea zeci de kilometri pentru a împrumuta cărţi din comunele învecinate.

Deşi tatăl său dorea să-l dea la o şcoală de meserii, Marin Preda a fost ajutat de librarul de la care îşi procura cărţile şi s-a înscris la Școala Normală din Abrud, reuşind să ia examenul de bursă cu nota 10. În toamna anului 1939 a fost transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde şi-a continuat studiile încă un an. În anul 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda a primit o repartiție pentru o școală similară din București.

În anul următor a susţinut examenul de capacitate însă, din cauza greutăților materiale, s-a hotărât să renunțe la școală. În timpul verii a decis să nu mai revină în satul natal. „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca.”, a povestit mai târziu Marin Preda.

marin preda
Marin Preda alături de două dintre soţiile sale Eta Vexler şi Aurora Cornu

Cariera literară

Începutul a fost foarte greu. Nu reuşea să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă. „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești… N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.”, a mai povesit scriitorul.

Ulterior, începând cu luna aprilie 1942, când i-a fost publicată schiţa „Părlitu'” în ziarul Timpul, lucrurile aveau să se schimbe în bine. În perioada următoare a mai publicat câteva schiţe şi nuvele apreciate, fapt care i-a dat curaj. De asemenea, frecventa şi cenaclul „Sburătorul”, condus de criticul Eugen Lovinescu

Publicitate

Între anii 1943-1945, cât a îndurat stagiul militar, și-a întrerupt activitatea editorială.

După armată, Marin Preda a trecut prin redacțiile mai multor ziare. Abia în anul 1955 a publicat “Moromeții”. Un lucru mai puțin știut este faptul că romanul a fost publicat la insistențele iubitei sale, Aurora Cornu, care a găsit manuscrisul din întâmplare într-un sertar. În anul imediat următor, Marin Preda a primit Premiul de Stat, chiar pentru romanul “Moromeții”. Următoarele romane, însă, nu aveau să fie pe placul Partidului.

Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pământeni”

În anii care au urmat, Marin Preda a reușit să iasă din săracia cruntă de până atunci. Destinul său a luat calea faimei, a banilor, dar şi a recunoaşterii. Astfel s-a născut un scriitor nou, cu un cuvânt clar și dur. Dincolo de talentul său literar, Marin Preda a fost un intelectual lucid, conștient de urmările nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii.

În anul 1980, Marin Preda a lansat romanul “Cel mai iubit dintre pământeni”, în ale cărui pagini prezintă ororile comunismului din perioada anilor ’50. Romanul, însă, a fost retras imediat de pe piață. Probabil că nici nu ar fi văzut lumina tiparului dacă nu ar fi apărut chiar la editura Cartea Românească, condusă de către Marin Preda.

În noaptea când a fost lansat romanul la librăria „Eminescu” din Capitală s-a strâns un număr imens de iubitori de literatură, de la profesori, la scriitori și cititori de rând pentru a-i cumpăra cartea.

Publicitate

Romanul este un afront adus regimului, prin personajul Petrini, un alter ego al scriitorului. Acesta a îndrăznit să compare epoca lui Ceaușescu, de societate socialistă multilateral dezvoltată, cu o „eră a ticăloșilor”. Referindu-se la organele represive ale statului, Petrini, foloseşte la adresa lor epitete precum „duri”, „cretini”, „primitiv” (un colonel de securitate), „demagog rudimentar” (un general), „analfabet periculos” (un gardian pe care până la urmă l-a omorât de teama de a nu fi el ucis de acesta) şi altele.

Celebritatea lui Marin Preda de după lansarea romanului a speriat regimul. Aşadar, trebuia să i se închidă gura.

Moartea lui Marin Preda

Celebritatea scriitorului, din timpul vieţii, a durat doar câteva săptămâni. Pe 16 mai 1980, Marin Preda a fost găsit fără viaţă la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Avea 57 de ani.

Fratele scriitorului, Alexandru, era convins că a fost ucis de Securitate. Şi ceilalţi membri ai familiei sale erau convinşi că moartea fulgerătoare a scriitorului are legătură cu publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni” și că a survenit în condiții suspecte.

Potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”.

Publicitate

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului a fost întocmit minuţios. “Pe marginea patului de lângă fereastră (…) se află în poziţie culcat (…) Marin Preda (…) Din gură şi din nas se scurge o mucozitate (…) cu miros puternic de alcool (…) Pe regiunea abdominală (…) încă se percepe căldura corporală. Moartea poate data de circa 8 ore (…) Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul patului şi pe jos, în apropierea patului, se găsesc urme de vomă”. De asemenea, la nivelul feţei, cadavrul prezenta mai multe leziuni. Acestea au fost descrise de către medicul legist astfel: “Semnele de violenţă s-au putut produce prin lovire de corp dur şi nu au un rol în producerea morţii”.

Pe masa de lucru a lui Marin Preda şi în sertarele biroului său au fost găsite, printre altele, suma de 2.910 lei (în numerar), un carnet CEC cu o depunere de 162.000 de lei, o chitanţă de 450.000 de lei privind cumpărarea unei case, mai multe ceasuri, icoane şi tablouri, toate fiind încredinţate soţiei scriitorului, Elena Preda.

Cu toate acestea, mai multe manuscrise pe care Marin Preda le păstra într-o valiză depozitată la Editura Cartea Românească au dispărut.

Publicitate

2 Comentarii

  1. Publicitate

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele