În data de 28 iulie 1959, o maşină aparţinând Băncii de Stat a Republicii Populare Române (viitoarea B.N.R.) a fost atacată de şase persoane înarmate. Acesta avea să rămână în istorie drept „Marele jaf comunist” sau „Afacerea Ioanid”.
Cinci bărbaţi şi o femeie, toti purtând măşti pe feţe, toţi având arme asupra lor, au atacat maşina Băncii de Stat. Cu ajutorul armelor, cei şase au sustras toti banii pe care masina băncii îi transporta, respectiv 1.686.000 de lei.
Tâlharii au luat banii, după care au demarat în trombă cu o maşină.
Suma echivala la acea vreme cu peste 250.000 de dolari. Ajustând rata inflaţiei, astăzi acea sumă ar valora circa 2,4 milioane de dolari. Vorbim despre o sumă uriaşă, mai ales dacă avem în vedere faptul că în Republica Populară Română, conform ideologiei socialiste, toţi cetăţenii trebuiau să fie egali, mai ales din punct de vedere material.[sursa]
Cum s-a produs marele jaf comunist
Angajaţii băncii nu erau înarmaţi, întrucât nimeni nu se gândea că cineva ar îndrăzni să comită o astfel de faptă. Totodată, maşina instituţiei, marca Skoda Station, era o pradă foarte uşoară.Nici măcar nu avea sistem de asigurare.
După comiterea faptei, atât cetăţenii, dar şi autorităţile au fost şocate. O asemenea acţiune pare ireală într-o ţară comunistă, în care, teoretic, fiecare cetăţean îşi vedea liniştit de treaba, aducându-şi aportul la clădirea socialismului.
Au început, încet-încet să apară indiciile. Oamenii erau bucuroşi să spună tot ce ştiau sau văzuseră în legătură cu jaful care a mobilizat întreaga miliţie. Doreau să se pună bine cu autorităţile.
A fost reconstituit traseul tâlharilor
Un pionier a surprins tâlharii ascunzând o parte din bani în apropierea Morii Ciurel, lângă podul cu acelaşi nume. Copilul, educat în spiritul socialist, a dat rapid de ştire, fiind găsită suma de 138.000 de lei în bancnote mici.
Maşina a fost găsită abandonată pe strada Dr. Teohari. În interior se afla suma de 213.000 de lei. Nu se ştia de ce tâlharii nu au luat cu ei toţi banii.
Au urmat două luni de anchetă fără precedent. Au avut loc mii de interogatorii în stil comunist. Cel puţin o persoană a fost ucisă de către securiştii care efectuau interogatoriile. Este vorba chiar de unul dintre casierii băncii, pe nume Gogan.
Securitatea a reuşit să identifice şi să aresteze şase suspecţi. Este vorba despre frații Alexandru și Paul Ioanid (născuți Leibovici), soții Monica și Igor Sevianu, Sașa Mușat (născut Glanstein) și Haralambie (Harry) Obodeanu.
Un lucru interesant şi chiar surprinzător este faptul că suspecții, foști ilegaliști de origine evreiască, aveau legături importante în cercurile puterii și ale Securității, fiind membri de partid.
Alexandru Ioanid era locotenent-colonel de Miliție. Acesta fusese căsătorit cu sora Marthei Cziko, care era soția ministrului de Interne Alexandru Drăghici. Totuşi, securiştii l-au prezentat ca un „om de afaceri”, întrucât nu putea ca un astfel de element să fi activat vreodată în cadrul Miliţiei.
Nici fratele său, Paul Ioanid, nu era mai prejos. Paul era, de asemenea, un personaj important în nomenclatura de partid. Era profesor universitar, cu doctoratul obţinut la Moscova, fiind în trecut şi sef de catedră la Academia Militară.
Igor Sevianu era inginer de aviaţie. Acesta deţinuse funcţia de locotenent de miliţie până în anul 1951. Era căsătorit cu Monica Sevianu, împreună cu care avea doi copii.
Sașa Mușat era şi el intelectual, fiind profesor universitar de istorie.
Haralambie Obedeanu a fost ziarist la Scânteia, organul principal de presă al regimului şi decan al Facultăţii de Jurnalism din cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu”.
Procesul şi condamnarea tâlharilor
Ancheta a fost efectuată de către serviciul colonelului Gheorghe Enoiu. Acesta a fost director al Direcției de Anchete Penale a Ministerului Afacerilor Interne. Pentru cruzimea de care a dat dovadă în timpul interogatoriilor a fost supranumit „Măcelarul de la Interne”.
Prin tortură intensă, cei şase suspecţi şi-au recunoscut vinovăţia.
După anchetă, Securitatea a regizat un film al faptelor, intitulat Reconstituirea. Cei şase acuzaţi au fost obligaţi să-şi joace propriile roluri și să-și recunoască vinovăția în fața camerelor de filmare. Pelicula, în regia lui Virgil Calotescu, a fost destinată doar uzului intern al nomenclaturii comuniste.
Procesul celor șase s-a desfășurat între 20-22 noiembrie 1959 și a fost filmat de autorități. A fost un proces tipic anilor ’50, în care inculpații au recunoscut toate faptele de care au fost acuzați.
Cei cinci bărbați au fost condamnați la moarte și au fost executați. Singura care a scăpat cu viaţă a fost Monica Sevianu. Aceasta a fost condamnată la muncă silnică pe viață, întrucât era mamă a doi copii.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
