În data de 19 noiembrie 1946, au avut loc cele mai controversate alegeri din istoria României. Comuniştii au pus în aplicare un plan mârşav, falsificând rezultatele alegerilor, reuşind să confişte ţara. Cei din opoziţie au fost intimidați, hărțuiți, arestați, bătuți, iar unii chiar au fost uciși. Printre aceştia se numără şi Iosif Capotă, un veterinar care a avut „îndrăzneala” de a candida împotriva celor care aveau să conducă România în următoarea jumătate de secol.

Iosif Capotă s-a născut în data de 24 ianuarie 1912, în localitatea Mărgău, pe atunci în comitatul Cluj. Se trăgea dintr-o familie numeroasă de țărani români înstăriți, de religie greco-catolică. A absolvit Liceul „George Barițiu” din Cluj și mai apoi Facultatea de Medicină Veterinară din București.

Ulterior, Iosif s-a stabilit în Huedin, exercitându-și profesia atât acolo, cât și în localitățile învecinate. La Huedin și-a dezvoltat o gospodărie prosperă. Avea în jur de 350 de oi, cai şi vite, precum și o livadă mare cu pomi fructiferi. S-a căsătorit cu Elena Leu, având împreună două fiice, Adriana și Mariana. În septembrie 1940, după instaurarea ocupației maghiare, familia lui Iosif Capotă s-a refugiat la Câmpia Turzii. După 23 august 1944, aceştia au revenit în Huedin.

iosif capotă

Activitatea politică a lui Iosif Capotă

Iosif Capotă a intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Țărănesc încă din perioada interbelică. În anul 1946, a candidat pentru Parlament din partea PNȚ. A ocupat poziția a treia din lista comună țărănisto-liberală, după Emil Hațieganu și Alexandru Lapedatu. Deşi a fost ales, nu a intrat în posesia mandatului din cauza falsificării alegerilor.

• CITEŞTE ŞI:  Un miliardar vrea să-şi îngroape maşina de lux pentru a trage un semnal de alarmă

În noaptea de 19 noiembrie 1946, a fost hărţuit de comuniști, pentru că încerca să împiedice fraudarea alegerilor în Huedin. A fost agresat fizic de un agitator comunist în secția de votare nr. 2 din Huedin, în timp ce se numărau voturile. După alegeri, presiunile asupra sa au continuat. În martie 1947, a fost arestat pentru 10 zile, apoi a fost eliberat. În continuare, a fost ținut sub o strictă observare, fiind amenințat chiar cu asasinatul.

Două luni mai târziu, în luna mai 1947, comuniștii au decis să scape de Iosif. În legătură cu ameninţările cu moartea, veterinarul a fost prevenit la timp de către unul dintre prietenii săi, Mihai Simula, care era membru în organizația de bază a Partidului. Iosif Capotă a părăsit Huedinul în data de 9 mai 1947. În locul său a fost executat tocmai cel care i-a sugerat să se ascundă.

Activitatea anticomunistă

Ştiind că în cazul în care ar fi fost capturat de către comunişti, ar fi urmat un proces de faţadă şi apoi ar fi ajuns în faţa plutonului de execuţie, Iosif Capotă a decis să se ascundă. Astfel, a început o perioadă de peste un deceniu de viață clandestină. Inițial, Iosif a mers în localitatea Ciuleni, acolo unde era stabilită sora sa, Susana. La scurt timp după fugă, Miliția și Securitatea l-au considerat drept „conducătorul unei bande” care acționa în zona Munților Apuseni.

După un timp, Iosif a plecat de la Ciuleni, stabilindu-se într-una dintre anexele gospodăriei părinţilor săi, din localitatea Mărgău. A rămas acolo până în iunie 1952. Deși autorităţile comuniste au fost făcute mai multe percheziții, Iosif nu a fost găsit. Familia sa, însă, a fost supusă la mari presiuni. În anul 1952, famila a fost chiar deportată în Bărăgan, unde a rămas până în anul 1956.

• CITEŞTE ŞI:  Soţia lui a murit de mult timp, însă doarme lângă cadavrul ei în fiecare noapte

Iosif Capotă s-a mai ascuns ascuns şi în satul Brăișor. Alături de Alexandru Dejeu, cu care era rudă prin alianţă, a constituit un grup de rezistență anticomunistă. În această perioadă, Iosif Capotă a ținut legătura cu membri ai grupului de disidenţi condus de Teodor Șușman, însă a dus o luptă mai discretă şi mai puţin provocatoare decât membrii Grupului Şuşman.

Iosif Capotă a rezistat astfel vreme de 11 ani. A tipărit și răspândit peste 5.000 de manifeste anticomuniste prin care protesta împotriva interzicerii Bisericii Greco-Catolice și a PNȚ, împotriva exilării Regelui Mihai I, împotriva colectivizării, sau pentru susţinerea rebeliunii antisovietice a lui Iosip Broz Tito. Manifestele erau redactate de Iosif Capotă la mașina de scris și multiplicate cu indigo. Apoi erau distribuite la târguri sau la diverse aniversări și sărbători, dar erau trimise și prin poștă către instituții, structuri regionale de partid, ministere, legații și ambasade.

Prinderea şi execuţia lui Iosif Capotă

În 7 decembrie 1957, a fost arestat de Securitate. Arestarea s-a desfășurat fără incidente, ofițerii fiind confundați cu Ioan Borțig, cel care îl ascundea pe Iosif Capotă şi care era așteptat să revină acasă în aceeași noapte dintr-un sat vecin. Luat cu totul prin surprindere, Iosif a încercat să se sinucidă în ultimul moment prin otrăvire, însă nu a reușit.

Publicitate

În perioada mai-iunie 1958, cele 50 de persoane care alcătuiau grupul Capotă-Dejeu au fost judecate de Tribunalul Militar Cluj. Procesul a fost public, iar Iosif Capotă a invocat clemență pentru oamenii incriminați în dosar.

Evident, judecătorii aveau sarcini clare trasate de la Partid. Magistraţii i-au condamnat la moarte pe Iosif Capotă și Alexandru Dejeu în data de 9 iulie 1958, respingând recursul lor de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață. Cei doi au fost executați în Penitenciarul Gherla în data de 2 septembrie 1958.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele