Robert Kearns a fost un inginer american, născut în anul 1927, cunoscut în special ca fiind inventatorul ştergătoarelor de parbriz intermitente, care ne oferă posibilitatea de a seta intervalul dintre ştergeri.

Deşi nu este inventatorul ştergătoarelor de parbriz în sine, acestea fiind patentate cu 24 de ani înainte de naşterea lui Robert Kearns, acesta din urmă a reuşit să dezvolte ideea şi să facă produsul mult mai eficient. Cea care a patentat iniţial ştergătorul de parbriz este Mary Anderson. Aceasta nu era inginer, ci o femeie pasionată de invenţii, dezvoltând ideea ştergătoarelor de parbriz în anul 1903.

Cum a apărut ideea

Kearns a povestit că sursa de inspiraţie pentru setarea intervalului la care ştergătoarele de parbriz acţionează a fost un accident a cărui victimă a fost chiar el. În anul 1953, chiar în noaptea nunţii sale, un dop de şampanie i-a sărit în ochiul stâng. De atunci, a avut probleme mari cu vederea.

Un deceniu mai târziu, în anul 1963, Kearns se afla la volanul maşinii sale marca Ford. Afară ploua destul de uşor, dar suficient cât să necesite utilizarea ştergătoarelor. Mişcarea continuă şi rapidă a ştergătoarelor de parbriz îl deranja pe Robert, care şi aşa avea vederea afectată.

Ulterior, Kearns a lucrat la un mecanism modelat după ochiul uman, care clipeşte o dată la câteva secunde. A aplicat acest principiu, creând astfel posibilitatea de a regla intervalul dintre ştergeri. A mers apoi la compania Ford, unde şi-a prezentat ideea.

Reprezentanţii Ford au fost încântaţi de această idee, dorind să o aplice pe cel puţin unul dintre modelele care urmau să iasă în anul următor. Întrucât Kearns dorea ca el să producă mecanismele, pe care să le vândă ulterior companiilor producătoare de maşini, Ford s-a retras din negocieri.

În anul 1969, Ford a introdus mecanismul gândit de Robert Kearns, fără a avea acordul acestuia, care patentase invenţia.[sursa]

Inventatorul ştergătoarelor de parbriz intermitente a devenit milionar

Kearns a dat în judecată compania Ford în anul 1978, procesul întinzându-se până în anul 1990.

Inventatorul a cerut daune în valoare de 395 de milioane de dolari. Instanţa de judecată, deşi i-a dat câştig de cauză, a considerat că suma corectă pe care Ford trebuie să i-o plătească este de 10,2 milioane de dolari.

De asemenea, Kearns a intentat un proces şi companiei Chrysler, pentru aceleaşi acuzaţii. Procesul a început în anul 1982, verdictul fiind dat 10 ani mai târziu, în anul 1992. Instanţa a decis şi de această dată în favoarea lui Kearns. Deşi acesta cheltuise circa 10 milioane de dolari pe durata procesului, a primit daune în valoare de 30 de milioane de dolari.

Chrysler a contestat decizia, însă Curtea Supremă a respins apelul, dându-i dreptate lui Kearns.

În cursul proceselor, Kearns se reprezenta singur, fiind propriul avocat. După ce a primit câştig de cauză, a intentat procese şi companiilor Porsche, Volkswagen, Ferrari, Volvo, Alfa Romeo, Lotus, Isuzu, Mitsubishi, Nissan, Peugeot, Renault, Rolls Royce Motors, Saab, Toyota, General Motors şi Mercedes-Benz.

Întrucât deschisese multe procese, inventatorul nu reuşea să respecte termenele. Astfel, a pierdut câteva cauze deoarece nu s-a prezentat la judecată. De asemenea, a pierdut şi procesele deschise împotriva companiilor străine, care nu se supuneau legilor din SUA.

„Nu a fost vorba numai de bani. Scopul era să apăr sistemul de patentare.”, a declarat Robert Kearns după ce a câştigat procesul cu Ford.

În anul 2005, Kearns a murit, suferind de cancer de creier.

1 Comentariu

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele