A trecut mai mult de un secol de când Ecaterina Teodoroiu şi-a dat viaţa pentru viitorul României, însă povestea vieţii sale rămâne la fel de fascinantă.

Născută pe 14 ianuarie 1894 într-o familie modestă din staul Vădeni, astăzi un cartier al oraşului Târgu-Jiu, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare.

În această perioadă a frecventat cursurile unei şcoli de infirmiere, absolvită în anul 1916.

În timpul vacanţelor, Ecaterina activa în cadrul cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”.

Până în august 1916, tânăra s-a aflat ca voluntar, la căpătâiul răniţilor ce se aflau în îngrijirea organizaţiei.[Wiki]

ecaterina teodoroiu
Imagine color a Ecaterinei Teodoroiu şi o statuie a eroinei, amplasată în Sectorul 5, din Bucureşti

Intrarea României în Război

După intrarea României în război, Ecaterina a activat ca asistentă medicală pe front, urmând Regimentul 18, în care lupta fratele ei, Nicolae, chiar în zonele natale din Gorj.

Tatăl ei a fost luat prizonier, iar doi dintre fraţii săi au fost ucişi pe front.

Din dorința de a-și răzbuna familia distrusă, Ecaterina a hotărât să participe activ în luptă și a cerut permisiunea comandantului Diviziei 2 să fie transferată într-o unitate de combatanți.

În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu.

Armata I Română, comandată de generalul Ion Dragalina, a respins o puternică ofensivă inamică.

Soldatul Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în primele linii.

A fost luată prizonieră, fiind dusă la Cărbunești.

De acolo, dând dovadă de sânge rece, a evadat folosind un revolver ascuns, cu care l-a împușcat pe soldatul care îi păzea pe ea și pe comandantul plutonului ei.

Tânăra luptătoare a fost rănită ușor la picior în timp ce fugea.

În noiembrie, în luptele de la Filiaşi, Ecaterina a fost rănită de două gloanţe inamice la piciorul drept.

După alte nouă zile, a fost din nou rănită la coapsă de spărturi de obuz, suferind şi fracturi ale tibiei și femurului stângi.

A urmat o perioadă de tratament, mai întâi la Craiova, apoi la Bucureşti şi Iaşi.

La ieşirea din spital a revenit pe front, în rândurile Companiei a 7-a, Regimentul 43/59 Infanterie, unde a îngrijit numeroşii răniţi ai companiei.

Ecaterina Teodoroiu a făcut sacrificiul suprem pentru România

Ecaterina a revenit pe front în vara anului 1917.

În data de 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie din care tânăra făcea parte, a ocupat pozițiile în tranșeele de pe Dealul Secului, în zona localității Muncelu.

În seara zilei de 22 august 1917, în cursul unui atac declanșat de Regimentul 40 Rezervă german și respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic.

Avea doar 23 de ani.

Ordinul de zi

În Ordinul de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu, la 23 august 1917, se consemna: ”În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a.

Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt «Eroina de la Jiu» și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani.

Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale. I-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț.

Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu Jiu. Aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut. Cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția.

A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe.

Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat. Nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei. Pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții.

Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: «Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!», are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.

ecaterina teodoroiu
Mormântul Ecaterinei Teodoroiu, din centrul oraşului Târgu Jiu

Locul de veci

Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în comuna Fitioneşti, din judeţul Putna.

După încheierea războiului, a devenit o eroină a României Mari.

În iunie 1921, rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate la Târgu Jiu într-un mausoleu din centrul oraşului.

Osemintele Ecaterinei Teodoroiu sunt îngropate chiar în centrul oraşului, în Piaţa Prefecturii.

Mausoleul sub care Ecaterina Teodoroiu îşi doarme somnul de veci a fost realizat de artista Miliţa Pătraşcu, o ucenică a lui Constantin Brâncuşi.

Este confecţionat din travertin italian, cu dimensiunile 2,90 pe 1,60 metri şi înălţimea de 2,10 metri.

Are forma unui sarcofag şi este aşezat pe un postament cu trei trepte.

Sunt realizate în basorelief scene din viaţa şi activitatea militară a Ecaterinei.

Imaginea Ecaterinei în istorie

Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist.

În perioada de început a regimului comunist din România, statutul ei de eroină a fost extrem de redus. Aceasta a fost asociată intenţionată cu regimul monarhic, ori cu clasa burgheziei.

După anii 1960, regimul comunist a virat spre naționalism.

În timpul lui Nicolae Ceaușescu, imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe cea a unei eroine naționale.

În anul 1978 s-a realizat și un film despre ea.[IMDB]

Legăturile cu casa regală și rolul în fondarea mișcării cercetașilor au fost însă trecute sub tăcere.

După Revoluția din anul 1989, prezența imaginii ei în contextul comemorărilor contribuției românești la Primul Război Mondial a continuat să fie una discretă.

Acest lucru s-a întâmplat din cauza utilizării ei de către propaganda comunistă.

Astfel, imaginea unei eroine a neamului românesc a fost distorsionată în funcţie de interesele politice ale vremii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here