Probabil că aţi auzit la un moment dat că petrolul provine din resturile pământeşti ale dinozaurilor, iar atunci când sunteți la o benzinărie pompați de fapt un T. Rex rafinat direct în Loganul dumneavoastră. Oricât de răspândită ar fi această teorie, nu este adevărată. Petrolul nu este făcut din corpurile descompuse ale dinozaurilor. Aşadar, de unde vine petrolul?

Istoria petrolului

Mai întâi, trebuie să stabilim ce este petrolul. Petrolul, denumit şi ţiţei, este un amestec de hidrocarburi lichide în care sunt dizolvate mici cantități de hidrocarburi solide și gazoase. Țițeiul în stare brută, adică cel nerafinat, conține peste 17.000 de substanțe organice complexe.

Deşi am putea crede că petrolul a fost descoperit relativ recent în istoria omenirii, fiind utilizat la scară largă pe post de combustibil în ultimele două secole, adevărul este puţin diferit. De fapt, petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață.

Straturile de petrol situate la suprafață se transformă prin oxidare în asfalt, acesta fiind deja descoperit în Orient în urmă cu circa 12.000 de ani în Mesopotamia antică. Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip și alte materiale ce etanșează pereții corăbiilor. Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne indică faptul că petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit și în Codul lui Hammurabi, fiind prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea folosirii petrolului.

de unde vine petrolul
Petrol nerafinat

Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră, denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care au descoperit petrol la suprafață în regiunea munților Golfului Suez. Se presupune că în antichitate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, în timp ce în vremea Bizanțului acesta era parte componentă a focului grecesc, o armă temută în luptele navale de odinioară.

• CITEŞTE ŞI:  Moartea Albă - cel mai bun lunetist din istorie, care a băgat spaima în ruşi

Pe teritoriul României, ţițeiul era cunoscut încă din secolul I î.Hr., de când datează obiectele descoperite în cadrul cetății dacice de la Poiana, în judeţul Galați, respectiv podoabe din smoală întărită și acoperită cu un strat subțire de argint. De altfel, prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, în anul 1856, la periferia orașului Ploiești, de către Marin Mehedințeanu, arendașul unor întinse zăcăminte de țiței pe moșia Păcureți, din judeţul Prahova.

De unde vine petrolul

„Dintr-un motiv ciudat, ideea că petrolul provine din dinozauri a rămas în mintea multor oameni. Dar petrolul provine din trilioane de alge și plancton minuscul”, a afirmat geologul Reidar Müller de la Universitatea din Oslo pentru Science Norway.

Pe măsură ce algele și planctonul mureau cu zeci sau sute de milioane de ani în urmă, ele s-au depus pe fundul mărilor şi oceanelor, unde s-au acumulat și au fost îngropate de straturi peste straturi de sedimente. În cele din urmă, după milioane de ani petrecuți într-un mediu cu presiune ridicată și oxigen scăzut, algele și planctonul au fost „gătite” și s-au transformat în acel ulei negru lipicios de care noi, oamenii, se pare că nu ne putem sătura, în ciuda amenințării unei urgențe climatice. De aici, se infiltrează în sus până când se lovește de roci prin care nu mai poate trece, ceea ce îi obligă pe oameni să foreze pentru a-l scoate (sau un alt dezastru natural pentru a-l elibera din nou).[sursa]

În timp ce dinozaurii marini – sau un T. Rex care a descoperit că brațele sale nu erau deosebit de bine adaptate la înot – s-ar putea regăsi pe fundul oceanului după moarte, este puțin probabil ca ei înșiși să fie transformați în petrol.

• CITEŞTE ŞI:  Etapa somnului care este esențială pentru reducerea riscului de demență

Acest lucru se datorează în parte faptului că este nevoie de un mediu lipsit de oxigen pentru a transforma materia organică în petrol. Odată morți, aceștia ar fi devenit o masă pentru creaturi acvatice mai mici, care i-ar fi sfâșiat până la oase, cu mult înainte de a putea fi îngropați.

Aşadar, cea mai răspândită şi larg accceptată teorie privind formarea zăcămintelor de petrol este cea biogenă, conform căreia petrolul se formează din organisme marine, respectiv plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Conform acestei teorii, perioada de formare a petrolului se întinde pe o perioadă de timp de circa 350 – 400 milioane de ani, până în Devonian, perioadă în care a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă.

Publicitate

Astfel, s-au format așa numitele substanțe cherogene, care provin din substanțe organice cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen. Prin procesele următoare de diageneză aceste substanțe cherogene pot deveni substanțe bituminoase. Moleculele acestor substanţe cherogene se sparg în cele din urmă, rupându-se în molecule mai scurte și mai ușoare, compuse aproape exclusiv din atomi de carbon și hidrogen. În funcție de cât de lichid sau gazos este acest amestec, se va transforma fie în petrol, fie în gaz natural. Rocile sedimentare ce conțin substanțe cherogene sunt denumite roci mamă ale zăcămintelor de petrol.

Publicitate
• CITEŞTE ŞI:  Oaia Dolly, primul mamifer clonat din istorie

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele