Probabil că aţi observat că bunicii sau părinții noştri par să se micșoreze cu timpul. Acelaşi lucru ni se va întâmpla, inevitabil, şi nouă. Astfel că este posibil să fi constatat că nu mai aveţi aceeași înălțime ca în tinerețe. Oricum ar fi, nici ei şi nici noi nu suntem singuri în această situaţie. Scăderea în înălțime este un fenomen comun, care afectează atât bărbații, cât și femeile, și care se accentuează cu vârsta. Dar de ce oamenii scad în înălţime odată cu trecerea timpului și ce putem face pentru a încetini acest proces?
De ce oamenii scad în înălţime pe măsură ce îmbătrânesc
Există mai mulți factori care contribuie la scăderea în înălțime, dar cel mai important este legat de starea oaselor și a articulațiilor noastre. Oasele noastre sunt alcătuite din țesut osos, care este într-o continuă remodelare, în funcție de solicitările mecanice și de aportul de nutrienți.
Pe măsură ce îmbătrânim, viteza de formare a țesutului osos scade, iar viteza de distrugere crește, ceea ce duce la pierderea densității și a rezistenței osoase. Acest fenomen se numește osteoporoză și poate duce la fracturi spontane sau la compresia vertebrelor, adică a oaselor care formează coloana vertebrală. Astfel, înălțimea noastră este afectată de scurtarea coloanei vertebrale, care reprezintă aproximativ 35% din înălțimea totală a unui adult.
Aşadar, cea mai mare influenţă asupra scăderii în înălţime odată cu înaintarea în vârstă este creșterea curburii coloanei vertebrale. Înclinarea legată de vârstă este cunoscută sub numele de cifoză și apare pe măsură ce fibrele noastre musculare se diminuează de-a lungul anilor. Ca urmare, mușchii care înconjoară coloana vertebrală devin mai slabi și începem să pierdem lupta împotriva gravitației, devenind în cele din urmă incapabili să stăm drepți.[sursa]
Din fericire, însă, cifoza nu reprezintă un destin inevitabil și poate fi evitată sau măcar încetinită prin menținerea unui stil de viață activ și prin practicarea regulată a exercițiilor fizice. În mod ideal, acesta este un lucru pe care ar trebui să îl urmărim cu toții pe tot parcursul vieții noastre și este mult mai ușor să evităm cifoza rămânând activi pe măsură ce îmbătrânim decât să o inversăm prin reluarea exercițiilor fizice odată ce suntem în vârstă.
Nu doar scădem în înălţime, ce chiar ne micşorăm
Și, în timp ce a scădea în înălţime nu este același lucru cu a te micșora, alte procese legate de vârstă ne fac să devenim literalmente mai mici. Printre cei mai importanți factori care determină această micşorare se numără reducerea densității osoase, despre care se crede că este declanșată de scăderile de estrogen și testosteron pe măsură ce îmbătrânim.
Deficiențele de vitamina D și o scădere a absorbției renale a calciului la vârste înaintate pot exacerba acest proces, ducând uneori la o boală osoasă cunoscută sub numele de osteoporoză, după cum am precizat anterior. Pe măsură ce oasele devin mai slabe și mai poroase, vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală pot fi strivite sub propria greutate, producând fracturi care sunt cunoscute sub numele de fracturi de compresie.
În mod surprinzător, cele mai multe fracturi de compresie sunt lipsite de durere, motiv pentru care tindem să nu observăm pe măsură ce coloana noastră vertebrală devine din ce în ce mai compactă în timp. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste fracturi se acumulează și mai multe vertebre ale noastre sunt strivite, acel raft de sus poate deveni din ce în ce mai greu de atins.
30 de ani
Acest efect este adesea agravat de degenerarea discurilor vertebrale, care se află între vertebrele noastre și acționează ca amortizoare de șocuri. Începând cu vârsta de 30 de ani, aceste discuri pot începe să se usuce, devenind din ce în ce mai puțin ferme pe măsură ce pierd apă.
Având 23 de discuri în coloana noastră vertebrală, este suficient ca doar câteva dintre acestea să scadă în înălțime cu câțiva milimetri pentru ca noi să începem să ne observăm micșorarea.
Un alt factor care contribuie la scăderea în înălțime este legat de starea mușchilor și a ligamentelor care susțin coloana vertebrală și care ne permit să ne menținem postura. Mușchii și ligamentele sunt alcătuite din fibre elastice, care se contractă și se relaxează în funcție de stimulii nervoși și de activitatea fizică. Pe măsură ce îmbătrânim, fibrele elastice se degradează și se înlocuiesc cu țesut cicatrizat, care este mai rigid și mai scurt.
Toți acești factori se combină și determină o scădere progresivă în înălțime, care începe în jurul vârstei de 30 de ani și se accelerează după 50 de ani. Se estimează că un bărbat pierde în medie 3 cm, iar o femeie pierde în medie 5 cm din înălțimea lor inițială până la vârsta de 80 de ani.
Din păcate, probabil că întinderea coloanei prin exerciţii fizice nu vă va face mai înalt, deși un stil de viață sănătos poate preveni micșorarea excesivă. O dietă bogată în vitamina D și calciu, de exemplu, poate ajuta oasele să rămână tinere și să minimizeze riscul de fracturi de compresie, în timp ce exercițiile fizice regulate mențin, de asemenea, oasele puternice și reduc posibilitatea de a dezvolta osteoporoză.
Exercițiile fizice ajută la menţinerea unei posturi corecte și la prevenirea curbării coloanei vertebrale. Unele exemple de exerciții benefice sunt mersul pe jos, alergatul, înotul, ciclismul, dansul, ridicarea de greutăți, yoga și pilates. Totodată, şi greutatea corporală reprezintă un factor important, deoarece obezitatea poate suprasolicita articulațiile și poate duce la uzura prematură a cartilajelor.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
