Podul Regele Carol I, redenumit Podul Anghel Saligny, după numele proiectantului şi executantului său, a fost construit între anii 1890 și 1895 pentru a asigura legătura feroviară între București și portul Constanța. Dincolo de ingineria de calitate, această construcţie s-a remarcat şi prin modul cum a testat Anghel Saligny podul la vremea aceea.
Construirea unui pod de cale ferată peste Dunare care să lege Ţara Românească de Marea Neagră devenise necesară încă din timpul domniei lui Barbu Ştirbei. În anul răscumpărării liniei Cernavodă-Constanţa, respectiv 1882, guvernul român a lansat un concurs internaţional pentru proiectarea a două poduri mari peste Dunăre şi peste braţul Borcea, pe linia Cernavodă-Feteşti. Dar niciunul dintre cele opt proiecte prezentate comisiei de examinare, în anul 1883, de firme din Franţa, Germania, Elveţia şi Belgia nu a fost acceptat pentru execuţie.
Suprastructura podului de peste Dunăre a fost proiectată de Gustave Eiffel a cărui firmă de antrepriză executase, cu puţin timp înainte, podurile metalice ale căii ferate Ploiești–Predeal.
După trei ani, în anul 1886, a avut loc un al doilea concurs. Au participat cinci firme, dar până la urmă, comisia i-a propus inginerului Anghel Saligny să prezinte un proiect, în numele Direcției Generale a Căilor Ferate Române.
În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, l-a însărcinat oficial pe Anghel Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. După cinci ani de muncă, podul peste Dunăre şi cel peste Braţul Borcea, care fac parte din acelaşi proiect, au fost finalizate.
Cum a testat Anghel Saligny podul de la Cernavodă
Opera lui Saligny a fost inaugurată în anul 1895. Era cel mai lung pod din Europa la acea oră şi a costat 35 de milioane de lei aur. Construcţia a fost proiectată la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.
La capătul podului dinspre Cernavodă au fost amplaste două statui din bronz care reprezintă doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet, iar o parte din contravaloarea lor a fost suportată de Ambasada Franţei, în cinstea regelui Carol I.
La inaugurarea podului, Carol I a bătut ultimul nit, care era din argint şi a fost zidit documentul inaugurării, apoi a trecut peste pod un prim convoi cu 15 locomotive, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren, cu o viteză de 80 km/h. Era un zgomot infernal produs de fluierele locomotivelor, de sirenele vaselor de pe Dunăre şi de muzica fanfarei.
În tot acest timp, Anghel Saligny a stat sub pod, pe o şalupă, alături de muncitori, pentru a garanta rezistenţa lui. Practic, Saligny a garantat cu propria sa viaţă calitatea podului, iar convoiul de locomotive a trecut cu bine pe celălalt mal al Dunării. “Ştiam că va ţine!”, a fost reacţia lui Saligny.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
