Arheologii au rămas impresionaţi de o descoperire făcută la un sit roman, aflat în Londra.
A fost descoperit un străvechi recipient în care se afla o cremă de uz cosmetic, în apropierea unui templu ce datează din epoca romană.
La deschiderea recipientului, s-a răspândit un miros sulfuros.
Inițial, s-a crezut că în recipient, care seamănă, ca formă, cu cele moderne, se afla un unguent pe care romanii îl utilizau pentru vindecarea rănilor. Sau în scop religios.
Analizele au arătat că recipientul conţine o cremă veche de 2000 de ani, mai mult sau mai puţin.
„Doar două astfel de recipiente au fost descoperite în Londra, şi ambele pe locul unor foste pieţe”, spune Elizabeth Barhan, lucrător în cadrul Muzeului din Londra.
O analiză chimică detaliată a arătat care sunt ingredientele principale ale substanței din interiorul recipientului.
Ce conţine recipientul
Ingredientul principal este grăsimea solidă, de origine animală. La aceasta s-a adăugat o cantitate de amidon, precum și o cantitate mult mai mică de staniu.
Pe baza compoziției și a unor mențiuni existente în scrierile autorilor antici, s-a ajuns la concluzia că este vorba despre o cremă de față. Crema era folosită pentru îngrijire și înfrumusețare.
Recipientul în care se află crema era ornamentat și avea dimensiuni comparabile cu cutiile moderne de cremă de față.
Cutia metalică are diametrul de 6 cm.
Produsul cosmetic aflat în interior avea o calitate remarcabilă, care îl făcea comparabil cu cosmeticele moderne, conform The Guardian.[1]
Cosmeticele antice
În urmă cu 2000 de ani, asemenea preparate, distribuite în recipiente de tipul celui descoperit, nu erau accesibile oricui.
Cel mai probabil, recipientul cu cremă de față i-a aparținut unei prostituate sau unei femei înstărite.[2]
În crema aflată în recipient au rămas imprimate urmele lăsate de către degetele femeii care a utilizat-o ultima dată.
Cert este că respectiva femeie se număra printre puținele reprezentante ale sexului frumos care își putea permite un asemenea produs de lux.
De obicei, la Roma, cremele de acest fel conțineau, printre ingrediente, și o mică cantitate de plumb. Acesta avea rol de colorant.
Întrucât romanii nu descoperiseră resurse de plumb în insulele britanice, acesta a fost înlocuit cu staniul sau cositorul, pentru prepararea cremelor de uz cosmetic.
Fabricantul antic a considerat că e mai avantajos să utilizeze ingrediente de proveniență locală.
Romanii considerau atrăgător tenul deschis la culoare.
Pe lângă efectul de îngrijire, aceste creme de față erau apreciate și pentru proprietatea de a conferi o nuanță mai deschisă tenului, datorită pigmenților din componență.
În vechime, Londra purta numele de Londonium, orașul fiind construit de către administrația imperială romană în anul 43 d.Hr., pe locul unei mai vechi așezări întemeiate de către băștinașii celți.
Recipientul ce conţine o cremă veche de 2000 de ani este expus în Muzeul din Londra.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou:
