Charles Herbert Lightoller, un marinar britanic şi fost ofiţer naval pe vasul RMS Titanic, a avut o poveste de viaţă cu adevărat uimitoare.

În dimineaţa zilei de 15 aprilie 1912, un lucru de neimaginat s-a întâmplat. RMS Titanic, cea mai mare şi mai luxoasă navă de linie care a existat până la acea vreme, a ajuns pe fundul Oceanului Atlantic.

Publicitate

Despre nava britanică se spunea că este „de nescufundat”, unul dintre angajaţi afirmând înainte de lansare că „nici măcar Dumnezeu Însuşi nu poate scufunda acel vas”. Într-un final, un aisberg a demonstrat contrariul, oferind o lovitură fatală „Reginei Oceanului”, chiar la cursa inaugurală. Dintre cele 2.224 de persoane aflate la bord, 1.514 şi-au pierdut vieţile.

Pe 4 iunie 1940, un alt lucru de neimaginat a avut loc, de această dată pozitiv. Circa 338.000 de soldaţi au fost salvaţi cu succes de pe plaja portului francez Dunkirk, în cadrul Operaţiunii Dynamo. Ceea ce părea o tragedie, s-a transformat într-o victorie, iar prim-ministrul Winston Churchil a descris evacuarea soldaţilor drept „o minune”.[sursa]

A fi martor la unul dintre aceste momente ar fi un lucru destul de important. Dar să trăieşti ambele evenimente istorice ar fi cumva de neconceput. Însă acest lucru s-a întâmplat, iar cel care le-a trăit pe propria piele se numeşte Charles Herbert Lightoller.

Charles Lightoller

Cine a fost Charles Lightoller

Charles Lightoller s-a născut în anul 1874, în comitatul britanic Lancashire, într-o familie care deţinea mai multe centre de prelucrare a bumbacului. Mama sa a murit de scarlatină, imediat după ce l-a născut. Tatăl său a emigrat în Noua Zeelandă pe când Charles avea doar 10 ani, acesta rămânând în grija celorlalţi membri ai familiei.

Întrucât nu-şi dorea să lucreze într-o fabrică, Charles a luat calea apelor încă de la 13 ani. Astfel, a obţinut un post de ucenic la o companie de transport maritim. La scurt timp, a rămas blocat în Rio de Janeiro, Brazilia, întrucât vasul pe care lucra avea nevoie de reparaţii ugente, după ce a trecut printr-o furtună puternică. În acel moment, oraşul Rio era între două mari probleme: o revoluţie şi o epidemie de variolă.

Crezând că au reuşit să scape din infern odată cu repararea navei, Lightoller şi ceilalţi membri ai echipajului au dat din lac în puţ. Vasul lor a naufragiat pe o mică insulă nelocuită din Oceanul Indian, numită Insula Sfântul Paul. După ce au avut grijă să rămână în viaţă timp de 8 zile, membrii echipajului au avut noroc să fie salvaţi, după ce un mic vas a trecut din întâmplare prin apropierea insulei.

Următorul voiaj al lui Charles Lightoller a fost către Calcutta, India, unde a avut parte din nou de o aventură. A supravieţuit unui ciclon şi unui incendiu la bordul vasului. Ulterior, după câţiva ani petrecuţi pe coasta de vest a Africii, unde era să moară de malarie, Charles Lightoller s-a transferat şi a început să lucreze pe vase cu abur.

Serviciul la bordul măreţului Titanic

În anul 1898, Charles a fost cuprins de febra căutătorilor de aur. Astfel, a ajuns tocmai în regiunea Yukon, din Canada, în căutarea metalului mult dorit. La un an distanţă, fără niciun ban în buzunar, Charles Lightoller a revenit în Anglia.

Publicitate

„Nu am făcut avere. De fapt, nu doar că n-am făcut niciun ban, dar am şi pierdut tot ce aveam. Dar am avut parte de o perioadă uimitoare.”, a declarat mai târziu Lightoller.

În anul 1900, Charles Lightoller a început să lucreze pentru compania White Star Line, cea care a construit şi deţinut Titanicul, cel mai mare pachebot din lume la acea vreme.

Doisprezece ani mai târziu, Lightoller a devenit ofiţerul secund al Titanicului. Asta însemna că era al treilea în linia de comandă, după căpitanul Edward John Smith şi ofiţerul principal William Murdoch.

În noaptea de 14 aprilie 1912, Lightoller a revenit în cabina sa după ce a făcut schimbul cu Murdoch. Cu puţin timp înainte de miezul nopţii (ora locală a vasului), Lightoller a simţit o vibraţie, realizând că vasul a lovit ceva. Zece minute mai târziu, a fost informat că intra apă pe punea F, în camera corespondenţei. Vasul se lovise de un aisberg. Atunci, Lightoller a intrat în acţiune.

Charles Lightoller a ajuns la punctul de lansare a bărcilor de salvare. A executat strict ordinele căpitanului Smith, evacuând doar femeile şi copiii. Singurul bărbat care a urcat într-o navă de pe partea sa, a fost locotenent-colonelul Arthur Peuchen, care era reprezentantul echipajului în caz de urgenţă.

Observând că o barcă de salvare fusese ocupată de bărbaţi, Charles Lightoller a sărit după aceştia şi i-a ameninţat cu revolverul pe care îl avea în dotare. Deşi arma nu era încărcată, bărbaţii s-au dat jos din barcă, aceasta fiind folosită de femei şi copii.

Supravieţuitor al naufragiului Titanicului

La ora 02:20, Titanicul s-a scufundat. Toate bărcile de salvare fuseseră folosite, iar Lightoller a încercat să înoate cât mai departe de vas, pentru a nu fi tras de curenţii creaţi. Forţa apei era, totuşi, prea puternică. Era imposibil ca Lightoller să scape cu viaţa…dacă norocul nu ar fi fost de partea sa.

„Deşi m-am luptat şi am tras cu toată puterea să rămân la suprafaţă, era imposibil să scap. Oricât de repede încercam să înot, eram tras în jos. Mă înecam, iar în câteva minute ar fi trebuit să mor. Dar, deodată, un curent puternic de aer cald a venit de sub mine şi m-a scos la suprafaţă.”, a mai povestit Charles Lightoller în cartea sa de memorii, numită „Titanic and Other Ships”.

Aerul cald care l-a scos la suprafaţă provenea de la explozia unui boiler. De asemenea, unul dintre coşurile uriaşe de fum ale vasului s-a răsturnat şi a creat un val puternic, care l-a împins pe Lightoller departe de locul în care marele Titanic, cel „de nescufundat”, tocmai se scufundase.

Norocul său nu s-a terminat acolo. A reuşit să se agaţe, alături de mai mulţi supravieţuitori, de o barcă de salvare pe care tocmai el o lansase.

În ziua următoare, vasul RMS Carpathia, cel care a răspuns semnalului SOS venit de pe Titanic, a ajuns la locul scufundării.

Dintre cei 710 supravieţuitori care au fost recuperaţi din apele Atlanticului, Charles Lightoller era ofiţerul cu cel mai mare grad.

Pentru majoritatea oamenilor, un astfel de dezastru ar însemna să nu mai calce în viaţa lor la bordul unui vapor. Nu şi pentru Lightoller.

Charles Lightoller în Primul Război Mondial

Charles Lightoller a devenit locotenent în Marina Regală Britanică, luptând în Primul Război Mondial. În anul 1914, se afla la bordul RMS Oceanic, când vasul a eşuat şi s-a scufundat. Din nou, Lightoller s-a aflat în poziţia de a lansa bărcile de salvare.

În timpul războiului, Lightoller a luptat pe o barcă torpiloare, HMTB 117, după care a devenit comandant al distrugătoarelor H.M.S. Falcon şi H.M.S. Garry.

La finalul războiului s-a încheiat şi cariera lui Charles Lightoller în cadrul White Star Line. A urmat o perioadă relativ liniştită în viaţa sa. În anul 1929, Lightoller şi soţia sa au achiziţionat un iaht numit Sundowner. Iar acesta avea să-l ducă în următoarea sa mare aventură istorică.

Bătălia de la Dunkirk

Batălia de la Dunkerque/Dunkirk este numele sub care sunt cunoscute apărarea și evacuarea forțelor Aliaților, care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze din cauza înaintării rapide a trupelor germane. În jur de 338.000 de soldaţi se aflau în faţa unei morţi sigure.

Pe 31 mai 1940, Charles Lightoller, în vârstă de 66 de ani, a primit o solicitare din partea unui oficial al guvernului britanic. I s-a cerut să se deplaseze cu iahtul său către oraşul Ramsgate, de unde urma să se deplaseze către coasta franceză în vederea salvării trupelor încercuite. Acest plan, numit „Micile Vase de la Dunkirk”, făcea parte din Operaţiunea Dynamo. În jur de 850 de nave private au fost folosite pentru salvarea nesperată a soldaţilor care erau înconjuraţi de către trupele naziste.

Publicitate

Pe 1 iunie 1940, Charles Lightoller a ajuns cu iahtul său pe plaja din Dunkirk. Douăsprezece ore mai târziu, Sundowner, care nu cărase mai mult de 21 de persoane până atunci, s-a întors în oraşul britanic Ramsgate. La bordul său se aflau 130 de oameni înghesuiţi până la ultimul milimetru.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, Lightoller şi-a deschis un mic şantier naval în Londra, construind nave pentru poliţie.

Pe 8 decembrie 1952, la vârsta de 78 de ani, Charles Lightoller a decedat în urma unei boli cauzate de Marea Ceaţă din Londra, din anul 1952. Astfel, a luat parte la ultimul eveniment istoric din viaţa sa plină de aventuri.

Lăsaţi un mesaj

Scrieţi comentariul
Vă rugăm să vă introduceţinu numele