Blestemul lui Tutankhamon. Ce au păţit cei care i-au profanat mormântul

Tutankhamon a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului între anii 1332 î.Hr. – 1323 î.Hr, însă blestemul lui s-a abătut asupra unor curioşi abia 3 milenii mai târziu.

În ciuda popularităţii sale, Tutankhamon a murit la vârsta de doar 18 ani.

Se presupune că ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap, dar există mai multe teorii. Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său. Motivul acestuia consta în preluarea tronului, fapt care s-a şi întâmplat.

O radiografie a cadavrului a indicat un cheag de sânge în craniul său.

O altă variantă este aceea conform căreia faraonul ar fi fost ucis de către soția sa, Ankesenamon. Se spune că faraonul nu putea să aibă copii sănătoși din cauza stării sale de sănătate.

Oricare ar fi motivul morţii, Tutankhamon a fost îngropat într-un mormânt din Valea Regilor. Cel mai probabil, nici nu îi era destinat lui. Mormântul poartă numele KV62, KV fiind un acronim de la King’s Valley, iar 62 numărul de ordine al mormântului descoperit în Valea Regilor.^[sursa]

Blestemul lui Tutankhamon

Mormântul lui Tutankhamon a fost singurul mormânt al unui faraon care timp de 3.200 de ani a scăpat neprofanat şi nejefuit.

Cercetările recente ale englezului Stephen Cross, au stabilit că după circa 7 luni de la decesul faraonului, a avut loc în zonă o rupere de nori catastrofală.

Torenţii care s-au scurs pe 3 văi s-au unit în Valea Regilor, aducând cantităţi mari de sedimente, depuse deasupra intrării în mormântul lui Tutankhamon. În acea zonă s-a depus un strat gros de aproximativ 1-2 m.

După ploaie, terenul s-a uscat, iar sedimentele s-au cimentat, acoperind mormântul timp de mii de ani. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care jefuitorii de morminte n-au găsit şi deschis acest mormânt, rămas practic neatins până în 1922.

În acest an, o echipă condusă de arheologul Howard Carter, care era sponsorizat de Lord Carnavon, un aristocrat fascinat de istoria egipteană, a descoperit o intrare către un mormânt egiptean necunoscut din Valea Regilor. 

Ulterior, s-a stabilit că era chiar mormântul faraonului Tutankhamon, care se afla în condiţii excelente.

Descoperirea a devenit rapid subiect de interes la nivel mondial.

Dar, după deschiderea mormântului faraonului, o serie de decese bizare şi crime au adus în discuţie ceea ce a rămas în istorie drept Blestemul lui Tutankhamon.

Prima victimă a blestemului nu a fost un om, ci o pasăre. Canarul Lordului Carnavon a fost mâncat de un şarpe, care era simbolul monarhiei egiptene.

Mai mult, Lordul Carnavon, prima persoană care a intrat în interiorul mormântului faraonului, a murit în urma septicemiei. Acesta şi-a tăiat din greşeală o înţepătură de ţânţar în timp ce se bărbierea.

Până în anul 1929, 11 oameni care au avut legătură cu descoperirea au murit. Astfel, blestemul lui Tankhamon a câştigat popularitate.

Alte decese legate de descoperire:

• Prinţul Ali Kemal Fahmy Bey, care a vizitat mormântul şi care ulterior a fost împuşcat de soţia sa, în anul 1923;
• Georges Bénédite, şeful Departamentului de Antichităţi de la Muzeul Luvru, care a murit în anul 1926, după ce a vizitat mormântul;
• Albert Lythgoe, egiptolog la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, care a murit după ce a văzut sarcofagul lui Tutankhamon deschis.

Astfel de decese suspecte au fost atribuite blestemului lui Tutankhamon până în anii 1970. Un exemplu în acest sens îl reprezintă moartea echipajului care a transportat sarcofagul lui Tutankhamon pentru o expoziţie în Londra în anul 1972.

Demitizarea blestemului

Evident, există şi destule contraexemple, care combat teoria blestemului. Presa, care era în căutare de senzaţional, a sporit dimensiunea legendei.

Chiar fiica Lordului Carnarvon, Lady Evelyn, care a participat la fazele iniţiale ale descoperirii mormântului, născută în anul 1901, a murit în anul 1980.

De asemenea, dr. D.E. Derry, care a făcut prima necropsie asupra cadavrului lui Tutankhamon, a murit în anul 1969, la vârsta de 87 de ani.

În urma analizei datelor statistice, observăm că din 26 de persoane prezente la deschiderea mormântului, numai 6 au murit în decursul următorilor 10 ani.

Totodată, din cele 22 de persoane prezente la deschiderea sarcofagului, numai două au murit în următorii 10 ani. Celelalte persoane decedate au fost victime colaterale, care au avut legătură cu persoanele implicate.