Becul lui Edison | Geniul care şi-a sacrificat sănătatea pentru a oferi lumină

Sfârşitul secolului al XIX-lea poate fi catalogat drept epoca iluminatului electric. Dezvoltarea oraşelor, apariţia blocurilor şi clădirilor masive, a corpurilor de fabrici şi uzine cerea imperios un nou izvor de lumină.

Era nevoie de o sursă mai puternică, mai vie, care să poată fi distribuită în numeroase puncte. Iluminatul a devenit, astfel, domeniul de baza al aplicării electricităţii.

Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale şi centralele electrice care au deschis la rândul lor drum electricităţii ca forţă în puternicul fort al industriei.

Thomas Edison, geniul care a scos lumea din beznă

Deşi era autodidact, Thomas Edison a fost cel mai prolific inventator al timpului său prin aplicarea practică a descoperirilor științifice. 

Victoriile elctricităţii, chiar de la începutul dezvoltării ei, se datorează în bună parte lucrărilor lui Edison.

Mulţumită unor combinaţii speciale a pompelor de aer, în octombrie 1879, Edison a obţinut un vid, o rarefiere în balon, aproape de o milionime de atmosferă.

Era cu mult mai puţin decât vidul pe care tehnica îl poate obţine azi. Dar pe atunci o foarte mare realizare.

Becul lui Edison

Într-una dintre nopţile sale de muncă, aflându-se în laboratorul său şi cugetând la una dintre problemele ce nu-i dădeau pace, Edison frământa distrat între degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoală, pe care îl folosea la telefon.

În timp ce gândurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau şi răsuceau cocoloşul într-un firicel tot mai subţire.

Când Edison a privit întamplător firul, i-a trecut prin minte să încerce acest fir la lampa electrică.

Spre marea satisfacţie a lui Edison, experimentul făcut imediat a dat rezultate bune.

A continuat să experimenteze filamentele de funingine, în diferite compoziţii şi diferite forme.

După numeroase experimente, Edison a confecţionat o lampă cu fir de bambus carbonizat, în formă de potcoavă, introdus într-un balon de sticlă din care a evacuat cu grijă tot aerul.

La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric.^[sursa]

În lampă s-a aprins lumina.

Edison a mărit intensitatea curentului, aşteptând ca firicelul subţire să nu mai suporte căldura până la incandescenţă.

Lumina s-a făcut, însă, mai strălucitoare. Edison a continuat să mărească intensitatea curentului electric, până a ajuns la temperatura de topire a diamantului.

Abia atunci filamentul nu a mai putut rezista şi lampa s-a stins. Aşa s-a născut becul lui Edison, becul electric cu filament de cărbune. Avea să fie una dintre cele mai mari invenţii ale secolului al XIX-lea.

Perfecţionare prin sacrificii

Au mai fost necesare încă aproape 13 luni de muncă şi cheltuieli de peste 40.000 de dolari până ce lampa a fost într-atât perfecţionată încât să poată fi pusă în practică pe scară largă.

În acest timp de febrile căutari, Edison şi ajutoarele sale au muncit într-o permanentă încordare.

Munca clocotea zi şi noapte. Până la urma, Edison s-a îmbolnăvit, având mari probleme cu ochii. În agenda sa de buzunar găsim notat la data de 27 ianuarie 1879:

“Din cauza luminii puternice mi s-au îmbolnăvit ochii şi după şapte ore de muncă nu mai sunt bun de nimic”

A doua zi a notat:

“Noaptea trecută am avut dureri groaznice de la orele 10 seara până la 4 dimineaţa, când cu ajutorul unei doze mari de morfină am adormit. Pe la 4 m-am trezit. Ochii nu mă mai dor şi mă simt mult mai bine, în schimb însă mi-am pierdut ziua.”

Becul lui Edison în prezent

Deşi tehnologia a avansat extrem de mult de la apariţia becului lui Edison, cu siguranţă aţi observat stilul.

În prezent, sunt la modă becurile cu filament, asemănătoare celui creat de Thomas Edison.

Diferenţa de tehnologie face ca aceste becuri să aibă filament din LED în locul celui clasic, din carbon.

Oricum ar fi, sacrificiul lui Edison a făcut ca astăzi să ne putem bucura de sursele de lumină fără de care cu greu ne-am putea desfăşura vieţile.