Bastet, pisica divină, zeiţă a plăcerii şi protectoare a faraonilor din Egiptul antic

În mitologia egipteană, Bastet a fost zeița lunii și a fecundității, ocrotitoarea femeilor gravide, dar şi a faraonilor, precum și zeița felinelor. Bastet a fost reprezentată fie într-o formă hieratică, de femeie cu cap de leoaică, fie popular, ca o femeie cu cap de pisică, sau numai ca un cap de pisică. Pisica sălbatică a fost venerată în Egipt sub dinastia a II-a, în jurul anului 3000 î.Hr.

Lumea interesantă a zeităților egiptene este plină de tot felul de creaturi fantastice, fiecare dintre ele fiind captivantă prin reprezentarea sa unică. Acest vast panteon cuprinde sute și sute de zeități, dintre care multe sunt prezentate sub formă de animale – semnificând legătura profundă pe care egiptenii antici o aveau cu natura din jurul lor. Dar o astfel de divinitate iese în evidență și, de-a lungul istoriei, cultul care o înconjura a fost unul dintre cele mai importante din Egipt.

Cea mai veche menţiune a lui Bastet

Bastet, zeița pisică a iubirii și a pasiunii, a bucuriei, a femeilor, a plăcerii – a tuturor lucrurilor frumoase, era o zeitate feroce și senzuală, adorată în cea mai mare parte a îndelungatei istorii a Egiptului.

În mitologia egipteană antică, Bastet era una dintre cele câteva zeități care dețineau titlul de „Ochiul lui Ra”. Acest lucru simboliza abilitățile ei atât ca protectoare, cât și ca răzbunătoare, luptând împotriva dușmanilor stăpânului său. Bastet era cunoscută inițial sub numele de Bast, dar și Baast, Ubaste și Baset, și rămâne una dintre cele mai vechi zeități egiptene atestate.

Cultul acestei zeităţi a crescut constant de-a lungul istoriei, iar Bastet a devenit în cele din urmă una dintre principalele zeițe din panteon, atât de mult încât această divinitate și-a avut centrul de cult în orașul care îi poartă numele: Bubastis. Bubastis a fost unul dintre cele mai proeminente orașe egiptene antice, situat în Egiptul Inferior, în fertilă Deltă a Nilului.

Semnificația reală a numelui lui Bast i-a nedumerit mult timp pe egiptologi și cercetători, cu privire la ceea ce reprezenta cu adevărat. Scrierea hieroglifică a numelui ei, care înseamnă „bastt”, conține hieroglife care înfățișează un borcan de unguent și o pâine lângă el.

Borcanul este cunoscut sub numele de „bas”, în timp ce micul semicerc care înfățișează o pâine denotă o terminație -t, însemnând bast. Cei mai mulți cercetători sunt de acord că traducerea corectă a numelui ar fi „Ea, cea de pe borcanul de unguent” – deoarece bas era vasul egiptean din ceramică grea care era folosit pentru a depozita parfumuri și unguente – produse regale ale vremii.

Rolul cel mai important al lui Bastet este similar cu cel al altor zeițe feline – și anume protecția regelui. La fel ca Mafdet, felina protectoare a camerelor faraonului, și ca Sekhmet, leoaica feroce care îi distrugea dușmanii, Bast a fost văzută ca fiind cea care îl îngrijea pe rege și îl proteja.

Popularitatea lui Bastet în Egiptul antic a atins cu adevărat un nivel ridicat în perioada celei de-a 22-a dinastii, în anul 945 î.Hr. În această perioadă, Hedjkheperre Setepenre Shoshenq I, faraonul fondator al acestei linii, a făcut din Bubastis centrul său, un important oraș egiptean.

Acest faraon a început lucrările de construcție a unui templu splendid și magnific, care a fost continuat de fiul său Osorokon al II-lea și terminat de nepotul său Osorokon al III-lea. Templul terminat a fost dedicat lui Bastet.

Primele reprezentări ale lui Bast au fost cele ale unei femei cu cap de leoaică. Această imagine timpurie avea multe paralele cu zeița războinică Sekhmet, care era, de asemenea, o zeitate leonină. Dar, în timp, imaginea lui Bast a devenit una din ce în ce mai docilă, iar imaginea de leoaică s-a transformat în cea a unei pisici domesticite .

Ea a fost reprezentată fie ca o femeie cu capul subțire și grațios al unei pisici, fie adesea ca o pisică fără niciun atribut uman. Acest lucru, la rândul său, a dus la creșterea cultului pisicilor în Egipt, care erau considerate animale venerate și sacre.

Pisicile erau animale sacre în Egiptul antic

De-a lungul întregii istorii a Egiptului antic, pisicile au ocupat un loc foarte special și li s-a acordat un respect aparte. Multe alte animale erau venerate și oferite ca sacrificii mumificate zeilor – babuini, aligatori, câini, ibis, manguste și altele – dar niciunul nu era la fel de mult adorat precum pisicile.

La un moment dat, se poate afirma că venerația și divinitatea pisicii era atât de răspândită, încât venerația propriu-zisă a dispărut pur și simplu. Egiptenii se concentrau pe aspectul divin al animalului, adică pe Bast, dar nu pe animalul în sine. De aceea mumificau foarte multe pisici ca mijloc de a-l liniști pe Bastet.

De fapt, numărul de mumii de pisici excavate se numără cu milioanele. Un alt fapt care semnifică pierderea treptată a respectului față de pisici este faptul că un număr atât de mare de pisici necesare pentru mumificare a devenit o economie profitabilă pentru societatea egipteană. Aceasta s-a transformat într-o vastă rețea comercială care acoperea creșterea și vânzarea pisicilor, vânzarea statuilor și a sicrielor funerare, a funcționarilor de mumificare, a hranei, a uleiurilor și rășinilor pentru îmbălsămare și a tuturor lucrurilor conexe. Practic, era o formă antică de marketing, ascunsă sub divinizarea excesivă a acestor feline.

Au fost descoperite numeroase necropole dedicate exclusiv pisicilor, în special în cimitirele de la Saqqara (Memphis), la Bubastis și la Speos Artemidos, lângă Beni Hasan. Fiecare dintre aceste cimitire deținea sute și sute de mii de pisici mumificate și sicrie elaborate pentru pisici.

Venerarea pisicilor – de la adorare la mumificare

În anul 1890, o priveliște ciudată a fost documentată de Sir William Martin Conway, primul baron Conway din Allington. În timpul vizitei în Egipt, el a asistat la excavarea unui groapă mare de pisici în Speos Artemidos, în apropiere de Beni Hasan. Au fost descoperite peste 200.000 de pisici îngropate într-un singur câmp, iar săpătura a fost la scurt timp jefuită de localnici.

Oamenii au devastat situl și au ales cele mai bune mumii pentru a le vinde turiștilor care le vizitau oraşul. În acel moment, oricine putea cumpăra o pisică mumificată egipteană antică pentru doar câteva monede. De fapt, transporturi mari de astfel de mumii au fost trimise în Anglia, în special în Liverpool, acolo unde unele au fost vândute ca suveniruri, în timp ce altele au fost tocate şi utilizate ca îngrășământ.

Dar chiar dacă aceste pisici au fost sacrificate pe scară largă – cu cel puțin 10.000 de pisici mumificate în fiecare an – au fost totuși tratate cu mare atenție, iar uciderea neautorizată a unei pisici era o infracțiune penală de cel mai înalt rang. De fapt, Diodor Siculus a scris despre linșarea unui cetățean roman în Egipt.

Acest cetăţean a ucis o pisică și a fost linșat până la moarte de o mulțime furioasă de cetățeni egipteni. A face rău unei pisici era o insultă grozavă. De asemenea, uciderea unui ibis, șoim sau pisică – fie accidentală, fie intenționată – era pedepsită cu moartea.

Adepţii lui Bastet se adunau în fiecare an pentru un festival extins în cinstea ei. Acest lucru este descris în detaliu de Herodot, care a fost martor la o astfel de sărbătoare. El scria că Festivalul lui Bastet era cel mai popular eveniment al anului și că în jur de 700.000 de oameni se adunau și navigau pe Nil spre orașul Bubastis.

Oamenii organizau sărbători fastuoase și consumau mai mult vin cu acea ocazie decât în tot restul anului la un loc. Ritualurile și sacrificiile au fost punctul culminant al zilei, toate făcute la enormul templu al lui Bastet din Bubastis. Herodot menționează prezenţa la festival a unui număr mare de femei adepte ale zeiţei, ceea ce ne arată rolul lui Bastet, care era din ce în ce mai răspândit la acea vreme – rolul ei feminin.

De-a lungul timpului, Bast a devenit din ce în ce mai diferențiată de Sekhmet – care era o leoaică, feroce și războinică. Dar forma felină, de pisică a lui Bast a fost mult mai docilă și, în timp, această zeitate a devenit cea a iubirii, pasiunii, sexului, a femeilor și a maternității, a cosmeticelor și a bucuriei, a fertilității, a dansului și a vindecării. Astet era elementul felin mai blând, în timp ce Sekhmet era cel fioros.

Datorită fertilității pisicilor domestice, Bast a fost conectată la o funcție similară. Și, așa cum pisicile erau grațioase, timide și prietenoase, la fel și numele lui Bastet era legat de senzualitate, grație și familie. Ea a fost, de asemenea, una dintre principalele zeități feminine, fiind zeița sexului și a sarcinii, a nașterii și a maternității.

Înainte de apariția dinastiei a 22-a a Egiptului, rolul ei a fost poate mai dual. Ea avea un dublu rol: cel de mamă protectoare și hrănitoare și cel de răzbunătoare feroce și vicioasă. Dar rolul ei cel mai proeminent a fost, fără îndoială, unul pozitiv, fiind zeița fertilităţii și a nașterii. În timpul perioadei greco-egiptene ulterioare, acest lucru a condus-o la identificarea ei cu zeița greacă Artemis – în acelaşi timp o protectoare și o vânătoare înfricoșătoare.

Bastet a fost, de asemenea, protectoarea gospodăriei și a fost personificată de pisica de companie, care era adesea ținută la mare stimă de către întreaga familie. Odată ce o pisică de companie murea de bătrânețe, întreaga familie era afectată de o durere profundă. Oamenii își radeau sprâncenele în semn de doliu și treceau printr-o perioadă de tristeţe până când sprâncenele le creșteau din nou.

Bastet, mama Leonină

Bastet este menționată și în celebrele Texte Piramidale, în care este invocată ca protectoare a regelui. Se spunea că mama și doica regelui sunt însăși Bastet.

De-a lungul istoriei egiptene, Bastet este, de asemenea, menționată ca fiind mama lui Maahes, un zeu masculin leonin, pe care l-a conceput împreună cu zeul Ptah. Maahes era zeul războiului și al cuțitelor, cunoscut sub numele de Purtătorul cuțitului, Lordul Stacojiu și Lordul Măcelului. La fel ca Sekhmet și Bastet la începuturi, şi el a fost înfățișat ca un bărbat cu un cap înfricoșător de leu.

La un moment dat, Bastet a devenit atât de populară în rândul poporului egiptean, încât cultul ei s-a răspândit în proporții nefirești. Pelerini din tot Egiptul călătoreau spre nord, către Bubastis pentru a-și aduce omagiul. Odată ajunși acolo, oamenii căutau să cumpere pisici mumificate pe care le ofereau mai târziu drept sacrificii lui Bastet. Acest lucru a dat naștere unei cereri incredibile de pisici, ducându-ne înapoi la subiectul mumificării pisicilor.

Mii de pisici au fost crescute cu unicul scop de a fi ucise și mumificate, dar numărul nu a fost suficient pentru a satisface cererea credincioșilor. De aceea, multe mumii excavate conțin doar fragmente de pisici, în timp ce unele sunt complet goale. Din aceasta putem deduce că mulți dintre preoți și funcționari nu împărtășeau pasiunea închinătorilor și i-au păcălit pe mulți să cumpere mumii goale de pisici.

Dar, pe lângă mumii, principalele portrete ale lui Bastet provin din numeroasele figurine, statui, sculpturi și coloane, de obicei realizate din bronz, care arată adevărata formă a zeiţei pisică. Aspectul obișnuit al figurinelor este unul al unei pisici domestice – zveltă și grațioasă – înconjurată de mulți pisoi. O altă reprezentare obișnuită este cea a unei pisici așezate pe coapse, decorată cu bijuterii.

Aceasta corespunde cu scrierile lui Herodot despre pisicile domestice din Egipt, care erau decorate cu cercei și bijuterii din aur. Herodot mai scrie că fiecare pisică avea propriul ei tutore, o persoană care avea grijă de ea și care considera acest lucru o mare onoare.

Dar din punct de vedere logic, venerarea unei zeități feline are câteva motive ușor explicabile în spatele ei. Într-un moment din istoria Egiptului, când magazinele de alimente erau amenințate constant de șoareci, șobolani și alte astfel de rozătoare, precum și de cobre, o pisică care le ucidea în mod natural era văzută ca un animal protector.

Nu există nicio îndoială că, într-o oarecare măsură, credința egiptenilor antici era, dintr-un anume punct de vedere, în mare parte primitivă şi concentrată pe natura din jurul lor și pe rolul lor în cadrul acesteia. Fertila Deltă a Nilului, plină de viață de tot felul, i-a făcut pe localnici să se închine atât fiarelor protectoare, cât și celor ostile împreună cu care îşi împărţeau habitatul.

Pisicile care o reprezintau pe Bastet au fost adorate până la moarte

Bastet a fost, fără îndoială, una dintre cele mai populare și iubite zeități din întreaga istorie a Egiptului antic. Adorarea ei este a doua după marii zei precum Ra, Seth, Osiris, Thoth sau Ptah. Și putem înțelege de ce a fost așa.

Personificată ca o femeie pisică, senzuală și grațioasă, dar și feroce și imprevizibilă, Bastet a fost atât iubită, cât și respectată. Și fiind o parte centrală a vieții egiptene de zi cu zi, ea a fost considerată o parte centrală a societății lor, fiind integrată în toate evenimentele.

Cu toate acestea, putem fi cu toții de acord că popularitatea lui Bastet nu s-a reflectat atât de bine asupra pisicilor domestice din Egiptul antic. Căci așa era dragostea adepţilor lui Bastet – crudă și sinceră.