Primii oameni care au ajuns în Australia au fost aborigenii sosiţi din zonele insulare din sudul Asiei, în urmă cu circa 50.000-65.000 de ani. Aceştia s-au răspândit pe întreaga suprafaţă a continentului, începând cu pădurile tropicale din nord, continuând cu deşertul din zona centrală şi până pe insulele sub-antarctice din sud.

Prima expediţie europeană cunoscută în Australia datează din anul 1606. Mai întâi a ajuns în îndepărtatul continent olandezul Willem Janszoon, după care exploratorul spaniol Luis Vaz de Torres a acostat în zona strâmtorii care astăzi îi poartă numele.

De atunci, zeci de exploratori au călcat pe pământul continentului australian, până în anul 1770, când locotenentul britanic James Cook a ajuns pe coasta estică a Australiei. Acesta s-a întors la Londra, unde a dat undă verde colonizării zonei denumită Golful Botany, în regiunea în care se află oraşul Sydney în prezent.

Colonia penală din Australia

În luna ianuarie a anului 1788, o flotă englezească condusă de către căpitanul Arthur Phillip, formată din 11 vase, a ajuns în Golful Botany.

Pasagerii, cu excepţia membrilor echipajului, erau deţinuti care au fost trimişi să pună bazele primei colonii penale europene pe continentul de la Antipozi.

Aceşti condamnaţi aveau să devină, fără să ştie, părinţii fondatori ai Australiei.[sursa]

australia
Portret al lui Arthur Phillip, la sosirea în Australia

Creşterea ratei criminalităţii din Marea Britanie a dus la o supraaglomerare a închisorilor din Regat. Astfel, s-a decis trimiterea deţinuţilor în colonii.

Deţinuţii au fost luaţi din diferite închisori, în functie de calităţile şi priceperea lor, necesare pentru întemeierea unei colonii. Aceştia erau condamnaţi pentru delicte precum furturi, înşelăciuni, tâlhării sau prostituţie, dar printre ei se aflau şi deţinuţi politici sau religioşi.

În principal, condamnaţii trimişi în colonii aveau de executat pedepse cuprinse între şapte ani si închisoare pe viaţă. De menţionat este faptul că nu au fost trimişi în colonii deţinuţi condamnaţi pentru crime sau răpiri, întrucât aceste fapte erau pedepsite cu moartea în Anglia.

Fară prea multe idei despre ce se va întâmpla odată ce ajung pe misteriosul pământ nou, căpitanul Phillip ştia totuşi că mâncarea va reprezenta o problemă. Deşi ceruse mai mulţi fermieri cu experienţă pentru a-l asista în domeniul agriculturii, cererile sale au fost respinse.

Un început cu probleme

După debarcare, nou-veniţii au realizat că Golful Botany nu se ridica la descrierea entuziastă făcută de către James Cook, în anul 1770.

Zona era neprotejată, solul nu era fertil, iar rezervele de apă lipseau cu desăvârşire. Copacii aveau trunchiuri extrem de rezistente, fiind nevoie de încărcături de praf de puşcă pentru a-i pune la pământ.

Clima era şi ea neobişnuită, adăposturile fiind distruse chiar de la prima furtună mai serioasă. Totodată, exista pericolul unui atac din partea aborigenilor.

La câteva zile de la ancorare, căpitanul Phillip a pornit alături de câţiva marinari cu trei ambarcaţiuni de mici dimensiuni, pentru a explora zonele de la nord de Golful Botany.

Au revenit cu o veste bună. Au găsit un teritoriu protejat, cu acces la un golf larg. De asemenea, existau rezerve de apă şi un sol fertil.

Acesta era Port Jackson, locul unde avea să fie mutată tabăra. Zona fusese observată şi de către Jamse Cook, însă nu a explorat-o.

Astfel, tabăra condusă de către Arthur Phillip, care între timp fusese numit guvernator al Noului Wales de Sud (aşa cum era numită Australia pe atunci), s-a mutat în Port Jackson în data de 26 ianuarie 1788.

Australia, construită de deţinuţi

După stabilirea în Port Jackson, a urmat o perioadă dificilă. Rezervele de hrană erau pe sfârşite, fiind necesară cultivarea terenului.

Cum cererile lui Phillip pentru suplimentarea agricultorilor nu au fost aprobate, lipsa hranei a devenit o problemă. De asemenea, mulţi dintre condamnaţi nici nu erau dispuşi să muncească.

De asemenea, gardienii erau aproape de a scăpa lucrurile de sub control, autoritatea lor scăzând de la o zi la alta.

Din acest motiv, guvernatorul Phillip a fost nevoit să numească supraveghetori din rândul condamnaţilor. Aceasta avea să fie o mişcare de geniu.

O altă problemă o reprezentau bolile, întrucât personalul medical lipsea.

Astfel, o epidemie de scorbut a făcut ca lucrurile să se complice şi mai mult. A fost solicitat sprijin pentru suplimentarea hranei, fiind trimisă o corabie la Cape Town, în Africa de Sud. Atunci a fost introdusă o raţionalizare strictă a hranei. Furtul produselor alimentare era condamnat cu pedeapsa capitală prin spânzurare.

Guvernatorul Phillip era dur, însă era un lider cinstit, dornic să-şi transforme colonia într-o societate funcţională.

Dezvoltarea unei societăţi prospere

Până la finalul secolului al XVIII-lea, situatia s-a mai ameliorat.

Au fost construite adăposturi trainice, iar agricultura a început să se dezvolte.

De asemenea, în momentul în care guvernatorul a decis să-i ofere un teren unuia dintre condamnaţi, pe nume James Ruse, şi ceilalţi au fost motivaţi să muncească. Ruse şi-a construit propria fermă, iar alţi deţinuţi care îşi ispăşiseră pedepsele i-au urmat exemplul.

Arthur Philip s-a întors în Anglia în anul 1792, fiind ridicat la gradul de amiral. A ţinut legătura cu prietenii săi din Noul Wales de Sud, continuând să promoveze interesele coloniei până la moartea sa din anul 1814.

Colonia a prosperat, dezvoltându-se în secolul al XIX-lea. S-a creat un simţ al patriotismului între foştii condamnaţi, deveniţi oameni liberi şi proprietari de pământuri.

Ziua de 26 ianuarie a devenit zi de sărbătoare naţională, fiind şi în prezent Ziua Australiei. Cu toate acestea, aborigenii o numesc “Ziua Invaziei”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here