Pentru români, SUA ’94 înseamnă amintiri frumoase şi cea mai mare performanţă a României la un turneu final: locul 5. Însă un autogol înscris la Campionatul Mondial din SUA a însemnat o tragedie pentru Columbia.
La începutul anilor ’90, Columbia era ţara cu cea mai mare rată a criminalităţii din lume. Era un teritoriu împărţit între sferele de interes ale lorzilor drogurilor. În special a lui Pablo Escobar.[TheGuardian]
Ca toţii mafioţii, Pablo Escobar avea o pasiune pentru fotbal. Pompa bani grei (şi negri) în echipele columbiene, mai ales în Nacional, din Medellin, unde activa cartelul controlat de el. Totodată, finanţa şi construcţia unor terenuri de fotbal pentru săraci.
Cu Andrés Escobar pe teren şi cu banii lui Pablo, Nacional Medellin devenea prima echipă din Columbia care câştiga Copa Libertadores. De asemenea, între lorzii drogurilor şi SUA era o duşmănie de moarte. În special după ce americanii l-au ucis pe Pablo Escobar cu un an înainte, în 1993.
Primul meci al Columbiei de la Campionatul Mondial din SUA a fost împotriva României. Hagi a devenit zeu cu golul său superb, România câştigând cu 3-1.
După eşecul în faţa „tricolorilor”, sud-americanii erau condamnaţi să câştige în faţa SUA. Jucătorii erau ingroziti. Primiseră un telefon de ameninţare că li se vor omorî familiile din Columbia dacă nu îi bat pe americani.
Fratele fundaşului Chonta Herrera tocmai fusese ucis într-un accident de maşină suspect. Fotbaliştii columbieni se gândeau chiar să părăsească turneul. Andres Escobar a fost printre cei care i-au convins pe jucători să rămână în SUA.
Autogol la Campionatul Mondial din SUA
Al doilea meci nu a decurs cum s-ar fi aşteptat. Americanii au deschis scorul în minutul 35, după un autogol al lui Andres Escobar. S-a încheiat 2-1 până la urmă pentru SUA, iar Columbia a fost eliminată.
În ultimul meci din grupă, sud-americanii au învins Elveţia cu 2-0, însă nu a mai contat.
Andres Escobar a fost devastat de eroarea făcută. N-a privit niciodată reluarea la TV, apoi s-a întors la Medellin. Şi a preferat să se arate, să iasă în oraş.
„Ai totuşi de grijă, străzile din Medellin sunt periculoase”, i-ar fi spus Francisco Maturana, selecţionerul de atunci al Columbiei.
Andres Escobar a ignorat sfatul: „Nu, trebuie să arăt că nu sunt un laş”.
Pe 2 iulie 1994, Andrés Escobar, în vârstă de 27 de ani, era într-un bar din Medellin, alături de câţiva prieteni. A fost tachinat de un grup de indivizi, pe seama autogolului, iar la un moment dat, la plecare, în jurul orei 3 dimineaţa, a rămas singur, în parcarea barului „El Indio”.
Şase gloanţe şi o viaţă sfărâmată
Trei persoane l-au înconjurat pe fotbalist, iar un individ l-a ucis cu un pistol de calibru 38. Ucigaşul şi complicii săi l-au lăsat la faţa locului pe Andrés Escobar, sângerând până la moarte.
45 de minute mai târziu a murit, la spital, unde ajunsese prea târziu. Există indicii că fotbalistul ar fi fost împuşcat la comanda unor lorzi ai drogurilor care au pariat sume importante pe succesul Columbiei cu SUA.
Doi martori au reuşit să vadă numărul de înmatriculare al maşinii cu care a fugit ucigaşul lui Andres, iar poliţia a identificat apoi autoturismul.
Aparţinea fraţilor Gallón, doi traficanţi care s-au desprins din cartelul lui Pablo Escobar. Ulterior, un bodyguard al acestora, Humberto Castro Muñoz, a recunoscut uciderea lui Andres Escobar.
A fost condamnat la 43 de ani de închisoare. A efectuat însă doar 11 ani, apoi a fost eliberat, pentru bună purtare.
La funeraliile lui Andres Escobar au asistat peste 120.000 de persoane, pe străzile din Medellín, iar în memoria sa în oraşul columbian a fost ridicată o statuie.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: