Vlad Ţepeş şi pedepsirea celor 41 de negustori necinstiţi

Vlad Ţepeş este unul dintre cei mai cunoscuţi domnitori din istoria popoarelor române. Este considerat de unii un erou național și un apărător al dreptății, iar de alții un tiran sângeros și crud. A fost respectat de supușii săi pentru că nu tolera nedreptatea, corupția și hoția, dar și temut pentru că pedepsea aspru orice abatere de la lege. Un exemplu în acest sens îl reprezintă pedepsirea celor 41 de negustori necinstiţi din Braşov, care nu au respectat legile privind comerţul.

Vlad Țepeș s-a născut în Transilvania, la Sighișoara, în anul 1431. A fost fiul lui Vlad Dracul, un cavaler din Ordinului Dragonului, numit în funcţie de regele maghiar Sigismund de Luxemburg, în scopul luptei împotriva turcilor.

În ceea ce-l privește pe Vlad Țepeș, se cunoaşte faptul că în copilărie, împreună cu fratele său Radu, au fost luaţi ostatici la turci, iar după asasinarea tatălui lor, în anul 1447, Vlad a preluat tronul Ţării Românești. Domnia, însă, a fost una scurtă. A durat doar două luni, deoarece a fost alungat de către Vladislav al II-lea. A urmat apoi o perioada de exil în Moldova și Transilvania, între anii 1448-1456. Pentru a-și asigura cea de-a doua domnie, Vlad Țepeș a trebuit să aștepte până în anul 1456, atunci când a reușit să-și ucidă dușmanul de moarte, pe Vladislav al II-lea. A urcat din nou pe tron, de această dată pentru o perioadă mai lungă.

Anii petrecuți la turci, anii de exil, dar și moartea tatălui și a fratelui său mai mare Mircea, torturat şi îngropat de viu de către boieri, și-au pus definitiv amprenta asupra personalității sale, Vlad ajungând faimos în urma metodelor sale brutale de pedepsire. Astfel, metoda sa favorită a devenit trasul în țeapă, metodă de la care provine și porecla sa de Vlad Țepeș. Această metodă a fost folosită şi în anul 1459, pentru pedepsirea celor 41 de negustori transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale.

Pedepsirea celor 41 de negustori transilvăneni

În data de 29 aprilie 1459, din porunca domnitorului Vlad Țepeș, au fost trași în țeapă un număr 41 de negustori transilvăneni care au ignorat legile sale comerciale.

Astfel, conform dorinței lui Vlad Țepeș, negustorii transilvăneni trebuiau să respecte principiul reciprocității și să-i lase şi pe negustorii români din Țara Românească să beneficieze de aceleași privilegii în Transilvania, așa cum negustorii ardeleni beneficiau în Țara Românească. Cum negustorii brașoveni au impus taxe mari produselor din Muntenia, Vlad Țepeș a trecut în Transilvania și a distrus recoltele de grâne din Țara Bârsei. Totodată, a poruncit și fie prinși și trași în teapă târgoveții și negustorii care cereau taxe mai mari pentru produsele din Țara Românească.

De altfel, raporturile speciale dintre Vlad Țepeș și negustorii transilvăneni se explică prin faptul că, fiind meșteșugari vestiți, ei beneficiaseră întotdeauna de privilegiile domnitorului. Iar atunci când Vlad a iniţiat o politică de protecție și în rândul negustorilor din Țara Românească, aceștia s-au răzvrătit și chiar au susţinut alţi pretendenți la tronul țării, în defavoarea lui Vlad Ţepeş.

În aceste condiții, Vlad Țepeș nu a pregetat să-i tragă în țeapă pe negustorii transilvăneni ce-i susțineau duşmanii pretendenți la tron și să instituie cea mai autoritară domnie din Țările Române, de pană atunci.

Tragerea în țeapă era metoda preferată de Vlad Țepeș pentru a-i pedepsi pe cei care îi stăteau împotrivă sau încălcau legea. El a folosit această metodă nu numai împotriva negustorilor transilvăneni, ci și împotriva boierilor trădători, a prizonierilor turci, a criminalilor și a altor categorii de oameni.

Se spune că Vlad Ţepeş ar fi tras în țeapă peste 20.000 de persoane în timpul domniilor sale. Astfel şi-a câştigat un renume de personaj sângeros în rândul multora dintre contemporanii săi, mai ales al cronicarilor germani, slavi și turci care au scris despre faptele sale. Însă Vlad Ţepeş era și un apărător al creștinismului și al independenței țării sale în fața expansiunii otomane, fapt care i-a adus o aură de erou în rândul poporului său şi al lumii creştine.