Petar Blagojevic a fost un țăran sârb despre care se credea că a devenit vampir după moarte și că i-ar fi ucis pe nouă dintre consătenii săi. Cazul a fost cel mai timpuriu, precum și unul dintre cele mai senzaționale și mai bine documentate cazuri de isterie a vampirilor.

Dintre toate lucrurile care se întâmplă în noapte, puțini monștri ne bântuie visele precum temutul vampir. Aproape fiecare cultură din întreaga lume are propria versiune de vampiri în folclorul său, dar versiunea cu care cei mai mulți dintre noi sunt familiarizați provine chiar de la noi din Europa de Est.

Această regiune este plină de povești cu vampiri, cum ar fi povestea lui Petar Blagojevic, cunoscut și sub numele de „vampirul din Kisiljevo”. În acest sat sârbesc din secolul al XVIII-lea, moartea lui Blagojevic a stârnit teamă și isterie, deoarece localnicii credeau că acesta s-a întors din mormânt pentru a-i prăda pe cei vii.

Legendele povestesc evenimentele macabre ale exhumării sale, dezvăluind încercarea disperată a unei comunități de a scăpa de un presupus vampir. Cazuri ca acesta au dus la răspândirea isteriei vampirilor în mare parte din Europa, până când au atras atenția unor scriitori precum Bram Stoker, care l-a creat pe celebrul Dracula.[sursa]

Petar Blagojevic
Reprezentare vampirică a lui Petar Blagojevic şi biserica din satul Kisiljevo

Povestea lui Petar Blagojevic, vampirul din sat

Petar Blagojevic a fost un țăran sârb născut în anul 1662. Acesta și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în satul sârbesc Kisilova (despre care se crede că ar fi Kisiljevo din zilele noastre) și a dus o viață perfect banală până la moartea sa (din cauze necunoscute) în anul 1725.

În urma morții sale, micul sat al lui Petar Blagojevic a fost lovit de un val de morți misterioase. În decurs de opt zile, nouă persoane au pierit. Fiecare dintre ei fusese lovit brusc de o boală misterioasă cu douăzeci și patru de ore înainte de deces.

Astfel de decese nu erau neobișnuite în viața satului la acea vreme, dar ceea ce era neobișnuit era faptul că cei care au murit aveau fiecare aceeași poveste îngrozitoare de spus. Pe patul de moarte, fiecare dintre ei a susținut că a fost sugrumat de vecinul lor recent decedat.

În această perioadă, văduva lui Petar Blagojevic a ieșit și ea cu o mărturisire, susținând că acesta o vizitase noaptea, cerându-i opinci (da, celebrele încălţări). Femeia a fugit din sat și s-a mutat la scurt timp după aceea.

• CITEŞTE ŞI:  Cum să-ţi întemeiezi propria civilizaţie spaţială, conform unui avocat specializat în drept spaţial

Au început să apară și alte povești despre acest bărbat, fiecare mai alarmantă decât cealaltă. O altă poveste susținea că Blagojevic se întorcea noaptea acasă și îi cerea de mâncare fiului său. Atunci când tânărul a refuzat, tatăl său l-ar fi ucis cu brutalitate, mușcându-l până la moarte și bându-i sângele.

Localnicii superstițioși au decis ca trupul lui Petar Blagojevic să fie dezgropat și examinat pentru semne de vampirism. Acest lucru însemna să se verifice dacă îi crescuse părul, barba sau unghiile și să se vadă dacă era în stare de descompunere corespunzătoare.

Dezgroparea morților, cum era de așteptat, nu era privită cu ochi buni, așa că sătenii au cerut ca oficialul local Kameralprovisor Frombald, împreună cu preotul local, să asiste la inspecție. Frombald a încercat să se opună, spunând că are nevoie de permisiunea autorităților de la Belgrad, dar rugămințile sale au ajuns în urechi surde.

Publicitate

La urma urmei, localnicii aveau de-a face cu un vampir și credeau că nu au timp de pierdut. Conform legendei locale, sate întregi fuseseră nimicite de vampiri în timpul dominației otomane.

Temându-se de o revoltă și având în vedere că localnicii amenințau că vor abandona satul, Frombald nu a avut de ales decât să permită procedura. A participat și s-a asigurat că își notează experiența într-un raport pentru autorități.

Uciderea vampirului

Frombald a asistat, cu părere de rău, la examinarea cadavrului exhumat împreună cu preotul din Veliko Gradiste. Conform notițelor sale, a fost foarte îngrijorat să constate că trupul corespundea într-adevăr descrierilor de vampiri.

Se spune că trupul lui Petar Blagojevic era nedecompus, iar părul și barba îi crescuseră. Cel mai îngrijorător este că i se putea vedea sânge în gură și în jurul gurii, și că îi crescuse piele și unghii noi acolo unde cele vechi fuseseră îndepărtate.

Raportul oficialului sârb a continuat să detalieze modul în care localnicii tulburați, acum convinși că au de-a face cu un vampir, au decis să îl înjunghie pe Blagojevic în inimă. Frombald, care încă nu era pe deplin sigur, nu era convins, dar a decis încă o dată să-i lase pe săteni să continue.

Kameralprovisor Frombald a consemnat cum, după ce a fost înjunghiat, Blagojevic a scuipat sânge proaspăt din urechi și din gură. Sătenii au incinerat apoi ceea ce rămăsese din cadavru pentru a se asigura că nu va mai putea învia.

• CITEŞTE ŞI:  Elon Musk: primul cip Neuralink a fost implantat pe creierul unei persoane. "S-a născut primul cyborg"

Frombald și-a încheiat raportul cerând ca autoritățile să nu-l considere responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat. El i-a descris pe săteni ca fiind „înnebuniți de frică” și a precizat că exhumarea și înjunghierea erau singurele alegeri corecte.

După cum s-a dovedit, autoritățile nu au fost prea îngrijorate și nu au mai cercetat cazul mai departe. Un cadavru înjunghiat a fost probabil un preț mic de plătit pentru a menține populația în deplinătatea facultăților mintale, și cam acesta a fost sfârșitul poveștii.

Deși poveștile despre vampiri circulau de mult timp, povestea lui Frombald se remarcă drept una dintre primele mărturii documentate despre credința în vampiri în Europa de Est. Aceasta a apărut în Wienerisches Diarium, un ziar vienez, și s-a răspândit rapid în întreaga Europă. Relatările de acest gen au contribuit la nebunia vampirilor din secolul al XVIII-lea nu doar în Est, ci și în Germania, Franța și Anglia.

Petar Blagojevic
Reprezentare grafică a vampirului Petar Blagojevic

Cazul Petar Blagojevic: ce s-a întâmplat în realitate

Așadar, ce a văzut Frombald? Reprezintă raportul său o observație autentică a unui vampir, este o superstiție care a luat-o razna sau este altceva? Nu ar trebui să ne surprindă să aflăm că există o mulțime de alte explicații.

Pentru început, faptul că morții se ridică din morminte este surprinzător de ușor de explicat. Încă de la urbanizarea din secolul al XI-lea, Europa s-a confruntat cu o problemă de sănătate publică în creștere: apropierea dintre cei vii și cei morți.

Erau vremuri profund religioase, iar oamenii aveau tendința de a-și construi casele și afacerile în apropierea lăcașurilor de cult și a cimitirelor cu care acestea veneau la pachet. Acest lucru convenea bisericii, care făcea un ban frumușel din înhumări.

Preoții percepeau onorarii mari pentru oficierea ultimelor ritualuri și a slujbelor de parastas și făceau și mai mulți bani din vânzarea parcelelor de înmormântare. Localnicii superstițioși, pe de altă parte, mureau fericiți știind că vor fi înmormântați lângă cei mai apropiați și mai dragi, sufletele lor fiind protejate de rugăciunile bisericii.

Acest lucru a devenit rapid o problemă pe măsură ce urbanizarea a lovit și populația, atât a celor vii, cât și a celor morți, a început să explodeze. Spațiul urban era restrâns și, în curând, cimitirele au fost pline și nu mai exista spațiu pentru a se extinde spre exterior.

• CITEŞTE ŞI:  Testamentul regelui Ferdinand I al României, un document mişcător

În secolul al XVII-lea, administratorii cimitirelor au fost nevoiți să adauge un alt strat de morminte la cimitirele lor. În loc să îngroape decedații la doi metri sub pământ, s-au mulțumit cu jumătate din această adâncime.

Chiar mai rău, cadavrele săracilor și ale celor care au murit de ciumă au fost aruncate în gropi colective masive. Sicriele erau scumpe, iar cadavrele erau în general îngropate într-un giulgiu de pânză.

O inundație, o furtună sau o haită de câini înfometați mai târziu, și toate aceste morminte puțin adânci aveau obiceiul de a-și arunca locuitorii la suprafață. Unii ar fi fost putreziți și descompuși, în timp ce alții păreau a fi sănătoși și bine hrăniți. Mai sănătoși decât atunci când se aflau pe patul de moarte.

Aceste cadavre se încadrau perfect în tradițiile străvechi ale celor care revin la viaţă, cunoscuţi și sub numele de Vampyr sau de Upyr. Știința modernă are o explicație mai bună.

Acum știm că poate părea că părul și unghiile continuă să crească după moarte, dar, de fapt, acestea sunt rezultatul micșorării și retragerii pielii. De asemenea, alte simptome vampirice sunt ușor de explicat prin celelalte părți ale procesului de descompunere sau prin boli necunoscute la acea vreme.

Există și o altă problemă cu întreaga poveste. În cazul raportului lui Frombald despre cazul Petar Blagojevic, trebuie să luăm în considerare credibilitatea sursei.

A văzut oficialul sârb cu adevărat ceea ce a afirmat? Sau pur și simplu a încercat să-și acopere spatele? Poate că a sperat că, dacă își cosmetizează raportul, va fi mai puțin probabil să primească represalii din partea autorităților. Sau ar fi putut fi cuprins de superstiții și isterie?

Oricare ar fi adevărul, povestea lui Petar Blagojevic reflectă subiecte mai largi de frică, boală și bulversare socială. Fie că este interpretată ca o poveste de atenționare sau ca o privire asupra misterelor psihicului uman, legenda „vampirului din Kisiljevo” continuă să captiveze imaginația și să stârnească curiozitatea cu privire la granițele dintre mit și realitate.

Publicitate

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi gratuit o notificare pe email atunci când publicăm un articol nou: