Urmele Diavolului: Cine a coborât de pe versantul unui vulcan în erupție, lăsând în spate urme străvechi?

Coborând pe versantul vulcanului Roccamonfina din nordul Italiei, perechi de urme de picioare umanoide au fost considerate mult timp ca fiind „urmele Diavolului”, deoarece urmele au fost create cu siguranță atunci când versantul vulcanului era acoperit de lavă fierbinte.

Și cine altcineva în afară de Diavol ar putea merge pe lava care curge fără să-și ardă picioarele? Încă de la descoperirea vechilor urme de picioare, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, localnicii au presupus că Ciampate del Diavolo (Urmele Diavolului) erau dovada că demonul a ieșit din iad prin craterul vulcanului și s-a alăturat omenirii de pe Pământ. Această teorie s-a menținut timp de peste două secole până în anul 2002, când doi arheologi amatori au adus urmele în atenția lumii.^[sursa]

Situl arheologic, situat între satele Tuoro/Foresta și Piccilli din Campania, Italia, constă în trei seturi de urme de picioare fosilizate și câteva urme de mâini dispersate. Cei care nu au crezut că sunt semnul Diavolului au considerat că sunt urme de animale antice.

Urmele Diavolului, un mister care dăinuie de sute de mii de ani

Abia după ce cercetătorii de la Universitatea din Padova au examinat urmele, s-a dovedit că acestea au o origine umană. Mai mult, se crede că urmele au fost făcute cândva în urmă cu aproximativ 385.000 – 325.000 de ani. Acest lucru a făcut ca urmele Diavolului să fie cele mai vechi urme umane cunoscute, un titlu pe care urmele l-au deținut până la descoperirea în anul 2013 a amprentelor englezești Happisburgh, care datează de aproximativ 800.000 de ani.

Urmele oamenilor antici sunt rareori atât de bine conservate într-un mediu deschis. Experții cred că aceste urme au fost imprimate într-un flux piroclastic vulcanic – format de obicei din cenușă, piatră ponce și fragmente de rocă – și au fost apoi acoperite cu cenușă vulcanică.

Un articol publicat de echipa de la Universitatea din Padova afirmă: „Studiile stratigrafice au demonstrat că sedimentele sunt depozite de curent de densitate piroclastică, rezultate ale prăbușirilor multiple ale unei coloane eruptive sub-Pliniane a vulcanului Roccamonfina… suprafața călcată a fost acoperită de un alt flux piroclastic.” Abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea/începutul secolului al XIX-lea, eroziunea a uzat suficient de mult straturile vulcanice pentru a scoate la iveală urmele.^[sursa]

Dintre numeroasele caracteristici remarcabile ale Urmelor Diavolului, una dintre cele mai izbitoare este urma ocazională de mână care se găsește alături de ele pe peretele stâncos al vulcanului. Acest lucru sugerează că urmele au fost făcute de hominizi care mergeau în poziție verticală, dar care aveau nevoie să se țină în echilibru în timp ce coborau periculos pe panta abruptă. Această teorie este întărită de dovezile care sugerează că cei care au creat urmele și-au ales cu grijă căile de coborâre pe versantul muntelui.

Primul set de urme, format din 27 de urme de pași, are forma unui „Z”, ceea ce sugerează că cei care au mers pe jos au adoptat tehnica de coborâre în sens invers. Al doilea și al treilea set de urme, alcătuit din 19 și, respectiv, 10 urme, coboară panta în linii relativ drepte. Toate urmele au fost făcute prin mers, nu prin alergare. Acest lucru se stabileşte prin calcularea distanţei dintre urme şi unghiul paşilor.

„Aceste urme ne oferă o perspectivă unică asupra activităților unora dintre cei mai vechi europeni cunoscuți. Nu se cunosc înregistrări anterioare ale unor urme din Pleistocenul prelat care să prezinte urme de mâini asociate și nici nu există exemple atât de izbitoare de eforturi deliberate de a negocia suprafețe abrupte.”, a declarat Paolo Mietto de la Universitatea din Padova.

Cercetătorii cred că autorii urmelor erau hominizi complet bipezi (cu două picioare), cu un mers liber (ceea ce înseamnă că aveau nevoie să își folosească brațele doar pentru a se sprijini sau pentru a-și recăpăta echilibrul).

Urmele au fost făcute de o specie anterioară omului de Neanderthal

„Aceste urme au fost făcute de specii de pre-sapiens, posibil un Homo Erectus european târziu sau Homo Heidelbergensis.”, a spus Mietto, menționând un precursor al Neanderthalului. Urmele au o lungime de aproximativ 20 cm și o lățime de 10 cm. Pasul mediu este de aproximativ 1,2 metri, iar spațiul mediu dintre cele două picioare este de aproximativ 0,6 metri. Pe baza acestor informații, experții pot concluziona că cei care au făcut amprentele aveau doar aproximativ 1,5 metri înălțime.^[sursa]

Astăzi, s-ar putea să nu știm niciodată ce făceau oamenii sus pe vulcan. Având în vedere că toate urmele duc în aceeași direcție – departe de craterul vulcanului – o teorie larg răspândită presupune că hominizii coborau din vulcan pentru a scăpa de erupție. „În timpul perioadei de repaus dintre un eveniment eruptiv și următorul din aceeași serie vulcanică, au avut loc precipitații meteorice care au saturat suprafața. Atunci numeroși hominizi au pășit pe suprafața sintetică și relativ rece, lăsând urmele trecerii lor.”, au mai arătat cercetătorii.

Cu alte cuvinte, „este rezonabil să deducem că acești oameni au fost de fapt martori ai erupției”, a mai declarat Paolo Mietto.

Deși urmele Diavolului sunt cele mai vechi urme de picioare conservate ale genului Homo, ele nu sunt cele mai vechi urme de hominizi; această onoare aparține faimoaselor urme Laetoli din Tanzania, urme lăsate acum 3,5 milioane de ani de strămoșul uman Australopithecus afarensis.