Universitatea Harvard a scos coperta din piele umană a unei cărți din anii 1880. Care este istoria macabră a acestui meşteşug

O carte care avea coperta din piele umană a fost scoasă din coperți de către Biblioteca Houghton a Universității Harvard, în urma unei revizuiri provocate de recomandările formulate în anul 2022 cu privire la rămășițele umane din colecțiile muzeale. Biblioteca Harvard afirmă că „natura tensionată din punct de vedere etic” a originilor și istoriei cărții a făcut-o nepotrivită pentru administrarea la bibliotecă și sunt în curs de a determina o dispoziție finală respectuoasă a pielii umane.

Până la începutul secolului al XVIII-lea, arta legării cărților atinsese un nivel înalt de perfecțiune și mulți bibliofili se întreceau între ei pentru a achiziționa exemple rare de cărți cu legături elegante și originale. Dar, în același timp, în arta copertării s-au răspândit gusturi foarte macabre, iar unii pasionați de carte, fiind în căutarea celor mai rafinate exemplare tipărite, își copertau cărțile în piele umană.

Bibliopegia antropodermică este numele dat procesului de copertare a cărților în piele umană, existând exemplare adăpostite în muzee din întreaga lume. Așa cum v-ați putea aștepta pentru astfel de artefacte sinistre, portofoliul este alcătuit din povești cu origini ciudate, cum ar fi cea a exemplarului An Authentic and Faithful History of the Mysterious Murder of Maria Marten (O istorie autentică și fidelă a misterioasei crime a Mariei Marten), ilustrat mai jos, care se presupune că ar fi fost realizat din pielea unor criminali.

Cartea legată în piele umană de la Biblioteca Houghton, care găzduiește cărțile rare de la Harvard la manuscrise, era o copie a cărții lui Arsène Houssaye, Des destinées de l’âme. Aceasta a fost deținută de medicul și bibliofilul francez Dr. Ludovic Bouland (1839-1933), a cărui dragoste evidentă pentru cărți a dus la decizia controversată de a-și lega exemplarul în piele umană.^[sursa]

Pielea provenea de la corpul unei paciente decedate, ale cărei rămășițe se aflau la spitalul în care lucra Bouland. Acesta a luat-o fără consimțământ, identitatea pacientei nefiind cunoscută, iar cartea se află în colecțiile Bibliotecii Harvard din anul 1934.

„O notă scrisă de mână de Bouland, inserată în volum, afirmă că «o carte despre sufletul uman merita să aibă o acoperire umană».”, a declarat Tom Hyry, bibliotecar asociat al Universității pentru Arhive și Colecții Speciale și bibliotecar Florence Fearrington al Bibliotecii Houghton, într-o sesiune de întrebări și răspunsuri pentru Harvard Library Communications.

„Dovezile indică faptul că Bouland a copertat cartea cu piele, luată de la o femeie, pe care a dobândit-o în calitate de student la medicină. Un memoriu care însoțește cartea, scris de John Stetson, care s-a pierdut între timp, ne spunea că Bouland a luat această piele de pe corpul unei femei necunoscute decedate, pacientă a unui spital psihiatric francez.”, a mai spus bibliotecarul Tom Hyry.

Biblioteca Universităţii Harvard a înlăturat coperta din piele umană

Drepturile legate de rămășițele umane au ieșit la lumină în anul 2004, când Legea privind țesuturile umane a stabilit orientări ferme în ceea ce privește dovada consimțământului necesar pentru a expune rămășițe umane, cum ar fi expoziția Body Worlds. Apoi, în anul 2022, alte reglementări privind rămășițele umane din colecțiile muzeale au fost propuse prin Raportul Comitetului director.

„Trebuie să începem să ne confruntăm cu realitatea unui trecut în care curiozitatea academică și oportunitățile au copleșit umanitatea.”, a declarat Lawrence Bacow, președintele Universității Harvard, în raport.^[sursa]

Raportul a declanșat o revizuire care a scos la iveală mai multe moduri în care administrarea cărții cu coperți din piele umană nu a respectat standardele etice. Printre acestea s-a numărat rolul cărții într-un vechi ritual de inițiere în care studenții au fost provocați să ia cartea, fără să-și dea seama din ce era făcută coperta.

Atunci când s-a confirmat că acea copertă a cărții era într-adevăr piele umană, în anul 2014, Biblioteca Houghton a publicat, de asemenea, mai multe postări pe blog despre care spune că „a utilizat un ton senzaționalist, morbid și plin de umor”.

„Biblioteca Harvard recunoaște eșecurile din trecut în administrarea cărții, care au obiectivat și compromis și mai mult demnitatea ființei umane ale cărei rămășițe au fost folosite pentru copertarea ei. Le cerem scuze celor afectați în mod negativ de aceste acțiuni.”, au spus reprezentanţii bibliotecii într-o declarație.^[sursa]

Există o istorie bogată a expunerii rămășițelor umane în moduri dubioase din punct de vedere etic, de la sala de expoziție a La Morgue din Paris, din anul 1860, până la Body Worlds în epoca modernă. După cum a spus Bacow, mediul academic a avut un rol semnificativ în achiziționarea de rămășițe umane prin mijloace lipsite de etică, cum ar fi disecția sistemului nervos uman, veche de 130 de ani, despre care se crede că a fost luată din corpul lui Harriet Cole.